Nu lua viata in serios. Oricum n-o sa iesi din ea viu…


Ce facem dupa ce terminam facultatea?

Cred ca a sosit timpul sa trecem la lucruri mai serioase.

Cati dintre voi (dupa cum observati ma adresez tot voua, studentilor) nu au simtit un fior de neliniste atunci cand ultimele ore de curs s-au terminat? Oare ce o sa se intample in continuare, ce ne asteapta dincolo de zidurile protectoare ale cladirii unde ne-am petrecut atatia ani de studiu?

Pe tot parcursul anilor, fiecare dintre voi a invatat, mai mult sau mai putin, in ideea de a face fata mai tarziu unui loc de munca. Ba chiar unii au sacrificat ani buni din tineretea lor pentru a-si lua tot felul de diplome de merit, masterate, MBA-uri etc. Dar oare, aceste „titluri” ele singure sunt suficiente pentru a face fata viitorului? Profesorii sustin cu tarie ca materiile predate sunt menite sa-i ofere tanarului toate cunostintele necesare pentru a se descurca cu „brio” la noul loc de munca.

Si totusi, de-abia dupa terminarea studiilor incepe „marea incercare”. Am stat de vorba cu multi absolventi si m-a impresionat numarul mare al „dezamagitilor”. „Am absolvit facultatea cu media peste noua si am facut si un masterat, dar se pare ca nimeni nu apreciaza acest lucru. Nu am gasit nici un post care sa-mi corespunda”. Vi se pare familiara aceasta afirmatie?

De fapt, ce li se cere tinerilor la angajare? O diploma, bineinteles, dar nedumerirea apare atunci cand majoritatea dintre ei descopera ca nu este chiar atat de importanta pe cat li s-a spus lor. Se pare ca in foarte multe cazuri sunt apreciate alte calitati: experienta intr-un domeniu sau macar demonstrarea faptului ca tanarul a avut contact si cu lumea din afara orelor de studiu, ca stie ce inseamna sa lucreze intr-un colectiv, ca se incadreaza in disciplina de lucru, ca raspunde la un program, ca este capabil sa puna in practica cunostintele acumulate, ca stie sa comunice cu usurinta, ca poate face fata la diferite situatii conflictuale si se adapteaza la orice conditii de lucru.

De asemenea, multe firme pun pret mai mare pe „devotamentul” angajatului, pe dorinta si disponibilitatea acestuia de a se integra in politica firmei decat pe multitudinea de cunostinte acumulate. Astfel, multi tineri foarte bine pregatiti constata ca sunt preferati altii mai putin „straluciti”, dar care ofera „garantii de loialitate”.

Va intreb acum pe toti: la orele de curs pe care le-ati frecventat atata amar de ani v-a pregatit cineva din acest punct de vedere? Vi s-a spus cat de importante sunt abilitatile de comunicare si de inter-relationare, contactele directe si usurinta cu care le stabiliti cu cei din jur? Ati „experimentat pe viu” ce inseamna sa lucrezi intr-un colectiv, sa faci fata situatiilor care pot aparea vis-à-vis de un obiectiv ce trebuie indeplinit? Ti inca ceva: vi s-a spus cat de importanta este atitudinea pe care o aveti fata de alti oameni sau fata de o situatie data?

In ultima vreme numeroase firme de recrutare de personal sau de resurse umane prezinta tot felul de „retete” menite sa ii ajute pe tineri la angajare: cum sa-ti faci un CV „trasnet”, cum „sa te imbraci pentru un interviu”, cum sa-ti alcatuiesti o „scrisoare de intentie” care sa-i dea pe spate pe cei care urmeaza sa te angajaze. Si cu toate aceste „pilule” care inghitite ar trebui sa ne garanteze succesul, de foarte putine ori „socoteala de acasa se potriveste cu cea din targ”. Cand ajung fata in fata cu cei in cauza, adevarata lor personalitate iese la iveala. Ori sunt prea timizi, iar sovaiala lor este interpretata ca lipsa de convingere si initiativa, ori li se pare ca sunt atat de plini de cunostinte incat manifestarea lor este de multe ori interpretata ca „tupeu”, „aroganta”, si deci este pusa la indoiala „fidelitatea fata de firma” pe care se pune atat de mult pret.

Dupa absolvire, majoritatea tinerilor, daca sunt mai slabi, se vor teme toata viata de „sefu”, nu vor indrazni niciodata sa aspire la vreun post de decizie si vor prefera rolul de simplu „executant”. Cu timpul, acestia se vor incadra in multimea angajatilor „de cariera”, mereu nemultumiti, curajosi in a critica situatia data atunci cand se afla „pritre de-ai lor”, dar speriati si cu spaima in suflet atunci cand sunt luati la intrebari sau cand simt ca li se clatina postul.

Daca sunt mai puternici vor simti din gustul puterii asupra celorlalti, vor considera ca pentru a obtine un post de conducere trebuie sa dai din coate, sa „calci peste ceilalti” (doar traim in era „concurentei”) si odata ajunsi in varf, vor privi in „jos” cu aroganta, uneori desconsiderare si „fara mila”. „Subalternul trebuie sa stie de frica, altfel nu mai exista nici o disciplina!”. Asa sa fie oare? Aceasta sa fie „reteta” unei afaceri de succes: cei mai „puternici” sa conduca cu asprime si teroare (de, ei sunt „bosii!), iar ceilalti sa se supuna de „frica”?

In viitor va propun sa exploram impreuna „piata muncii” si sa descoperim noi posibilitati si noi resurse care sa ne ajute sa ne gasim locul in aceasta societate framantata si in continua transformare. Si pentru ca vreau sa inchei intr-o nota optimista am sa va impartasesc de pe acum un mic secret: lucrurile nu stau chiar asa de rau, exista multe alternative si „cine are ochi de vazut sa vada si urechi de auzit sa auda!”.


 
Da ne like pe Facebook




Daca ti-a placut acest articol nu uita sa te abonezi la feedul RSS!

Campus Doar in Romania

Descopera articole interesante din alte categorii:

Comentarii si pareri

Urmariti-ne pe Facebook

Despre Student pe net

Impartaseste cu studentii tai pe net o multime de poze, filme, informatii, cursuri, experiente. Distreaza-te pe net cu toti colegii de campus sau camin. Enjoy Student pe net

Ce vrei sa citesti azi?

Close
Sari la bara de unelte