Conditii ce duc la sinucidere - atitudini fata de sinucidere

Sinuciderea. se defineste ca fiind o moarte intentionata, autoindusa. Sinuciderea este un act specific uman si care apare , din cele mai vechi timpuri, in toate societatile. Oricum, exista diferente mari in atitudinea societatii privind sinuciderea, in modul in care aceasta e comisa si in frecventa ei in diferite momente ale istoriei.

Istoric. In antichitate, in Europa, in special in timpul Imperiului Roman, sinuciderea era un act aprobat si uneori chiar onorant. Romanii, influentati de doctrina stoicismului, recunosteau multe motive posibile pentru sinucidere. Filozoful roman Seneca ridica sinuciderea la rangul ultimului act al omului liber.
Pentru Sf. Augustin, oricum, sinuciderea era un pacat prin excelenta. Cateva consilii timpurii ale Bisericii Catolice au decretat ca cei ce se sinucid vor fi privati de ceremonialul obisnuit la inmormantare; iar pana in Evul Mediu, Biserica Romano-Catolica condamna orice sinucidere. Legile medievale stipulau de obicei confiscarea bunurilor sinucigasului, si de obicei decretau cadavrul ca fiind indemn. Legi englezesti mai tarzii, obligau la confiscarea proprietatilor sinucigasului, dar de rigorile acestor legi se scapa deseori cu ajutorul unui verdict de nebunie, iar legea in sine este abolita in 1870. Un statut din 1823 legaliza inmormantarea sinucigasilor, cu conditia ca pamantul sa nu fie sacru. Totusi, serviciul religios nu a fost permis pana in 1882. Sinuciderea este inca interzisa de crestinism, iudaism si islam. In 1897, Emile Durkheim a propus ca sinuciderea sa fie considerata un fenomen social, mai degraba dect un act individual. El a vazut sinuciderea ca pe un rezultat al unei adaptarii sociale gresite a individului si a lipsei de integrare sociala. El a identificat patru tipuri de sinucidere:

  • egoista,
  • altruista
  • fatidica
  • anomica

Tendinta este astazi ca sinuciderea sa fie vazuta mai mult in termeni filozofici decat in termeni morali.

Conditii ce duc la sinucidere.

Cei mai multi cercetatori in domeniul stiintelor sociale considera ca este o forma complexa de comportament, cu cauze atat sociale cat si psihice. De exemplu, psihiatrii au descoperit ca o depresie adanca este comuna tuturor sinuciderilor pe care le-au studiat.

Au fost aduse argumente in sprijinul ideei ca unii oameni sunt predispusi genetic la depresie, si prin aceasta la sinucidere. Psihologii si sociologii au gasit multe alte influente situationale ale acestei situatii. Sinuciderea este deseori o cale de scapare din circumstante dureroase; poate fi folosita ca un act de razbunare impotriva unei persoane considerata vinovata pentru suferintele ce au condus la sinucidere. Aceste sentimente sunt deseori dezvaluite in scrisori de adio. Cel mai comun element implicat in sinucidere pare a fi perceptia persoanei ca viata este atat de dureroasa incat doar moartea poate oferi alinare. Durerile cronice, fizice ori emotionale, pot conduce la un simt al imposibilitatii persoanei de a schimba circumstantele vietii, si in general simtul imposibilitatii oricarei schimbari, contribuind la viziunea psihologica de tip “tunel”, in care moartea este perceputa ca unica alternativa.
Conditiile sociale rezulta frecvent din rata crescuta a sinuciderilor. Acest lucru s-a intamplat, de exemplu, in Germania dupa al doilea razboi mondial, si in SUA, in timpul marii depresii economice din 1933. In ultimii ani, sinuciderea a fost ocazional folosita ca o forma de protest politic impotriva politicilor unui anumit guvern. Sinuciderile nereusite pot fi considerate “strigate de ajutor”, si, daca sunt ignorate, pot fi precursoare nefericite ale unor viitoare sinucideri reusite. Aceste strigate de ajutor trebuie totusi deosebite de formele manipulative ale unor incercari de sinucidere care incearca sa atraga atentia, sau de amenintari, a caror tinta este controlul sentimentelor si comportamentului celorlalti, de obicei membrii ai familiei.

Atitudini fata de sinucidere.

Sinuciderea este ilegala in multe tari si este puternic condamnata prin mijloace non-legale, in special de natiunile in care Biserica Romano-Catolica este predominanta. La cealalta extrema se situeaza societati care onoreaza anumite tipuri de sinucidere. In trecut, de exemplu, in Japonia, se respecta obiceiul hara-kiri-ului, in care un individ umilit se pedepsea pentru esecuri sau fuga din fata obligatiilor prin infigerea in abdomen unui pumnal. Si in India, pana spre sfarsitul secolului XIX, era de asteptat ca o vaduva, din onoare, sa se urce pe rugul funerar al sotului decedat, practica cunoscuta sub numele de “suttee”. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, pilotii japonezi, kamikaze, considerau ca suprema onoare sa plece in misiuni sinucigase de bobmbardament in care se prabuseau cu avioanele peste tintele inamice.

Tendinte actuale.

Toate formele obisnuite de sinucidere ce au aparut in trecut se gasesc astazi in natiunile moderne. Ultimele tendinte in frecventa lor este neclara, deoarece statisticile despre sinucideri nu sunt demne de incredere, si sunt adunate in diferite moduri in locuri diferite.

Rata sinuciderilor este in general mai scazuta in societatile romano-catolice decat in cele protestante. Unii experti considera ca tendinta de crestere a ratei oficiale a sinuciderilor in tarile vestice in ultimul secol, se datoreaza metodelor imbunatatite de strangere a datelor si a stigmatului scazut atasat sinuciderii.
Cresterea sperantei de viata a oamenilor in natiunile vestice influenteaza probabil unii batrani aflati in stadii terminale ale unor boli sa se sinucida. De asemeni, ei pot cere in mod voluntar eutanasia, care se defineste ca fiind sinucidere asistata a unei persoane care sufera de o boala aflata in stadiu terminal, si care sufera de dureri de nesuportat. Singura tara in care eutanasia voluntara nu este ilegala, este Olanda. Chiar si aici, nu are un statut legal, dar, atata timp cat un doctor ce asista o sinucidere urmeaza procedurile legale, va fi imun in fata oricaror acuzatii.

Discutii legate de legi in cazul eutanasiei voluntare sunt dezbatute acum in unele state din Australia, Canada si SUA. Unii psihologi considera ca cresterea sentimenului de singuratate, de dezradacinare sau de lipsa de sens al vietii contribuie la multe din sinuciderile din tarile industrializate. In SUA, de exemplu, rata sinuciderilor in intervalul de varsta 15-24 de ani, s-a triplat intre anii 1950 si 1980; sinuciderea fiind acum a treia cauza ce determina moartea in acest interval de varsta.

Impactul sinuciderii asupra rudelor si prietenilor celui decedat este foarte complex, variind de la sentimente de vinovatie si suparare, pana la neincredere, frustrare, furie si disperare. Diferite organizatii incearca sa acorde un sprijin confidential, si sentimental pentru oricine se afla intr-o criza ce poate cauza sinuciderea, astfel incercandu-se reducerea numarului sinucidrilor, in special in randul tinerilor.


 
Conditii ce duc la sinucidere - atitudini fata de sinucidere




Daca ti-a placut acest articol nu uita sa te abonezi la feedul RSS!

0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*