Special pentru studentii la constructii! Luati de aici:

Personalizarea arhitecturii standardizate

Arhitectura operează cu măsurarea, proporţionarea şi dimensionarea tuturor componentelor. Arhitectura a fost dintotdeauna „standardizată”, pentru că răspunde unor teme program ce exprimă un anumit prag de dezvotare a societăţii prin intermediul unor norme calitative şi cantitative.

Standardizarea arhitecturii moderne a apărut ca răspuns la chemarea de reconstrucţie de după război, când societatea s-a confruntat cu necesitatea de a rezolva habitatul unor mase uriaşe de populaţie în scurt timp, practic instantaneu la scara istoriei. Ca o consecinţă, timpul e anulat ca factor de creştere (compoziţie); toate rezolvările se fac în termeni spaţiali (geometrici) şi nevoile umane sunt proiectate în formule fizico-economice. Rezultă o arhitectură frapant standardizată, care îşi anulează din start relaţia afectivă cu utilizatorii, care nu sunt percepuţi ca persoane cu o evoluţie schematică, abstractă: spaţii standard pentru oameni standard.

Arhitectura modernă standardizată abstract a apărut legată direct de personalitatea creatorilor ei: arhitectură „cubistă”, „corbusianistă”, etc., raportată automat la o sursă de inspiraţie – e vorba de un alt tip de standardizare, dar în putenic contrast cu ceea ce exista în lume în momentul dezvoltării ei. Această arhitectură standardizată şi-a găsit menirea şi sprijinul în argumentul seriei industriale, căci industria avea nevoie de repetetivitate şi de prototipuri pentru a maximiza eficienţa economică. S-a ajuns la o standardizare „grea”, care însemna maxim de eficienţă cu minim de tipo-dimensiuni, case cu un numar cât mai mic de tipuri de elemente componente. Acest sistem a dus la o uniformizare a rezolvărilor nevoilor standard şi la o totală depersonalizare a obiectului şi ansamblului. Răspunsul la această criză a fost prefabricarea deschisă – fabricarea unor subsisteme de tip bară/placă/nod, care alcătuiau un „lego” mult mai flexibil, posibil de organizat după nevoia uitilizatorului, în spaţii de mărime şi forme la alegere – un răspuns mai flexibil care poate să acopere o cerere mai variată, mai imprevizibilă. S-a ieşit astfel din criza răspunsului univoc prin standardul deschis, care face parte din ciclul vieţii, caracterizat prin diversitatea formelor. Societatea este repusă în drepturi odată cu multiplicarea ofertei tehnologice care relativizează modalitatea de răspuns şi reechilibrează raportul dintre arhitect şi comanditar.

Soluţiile spaţiale schematice, de altfel perfect controlate intelectual, care absolutizau anumite laturi (de exemplu: problema sanitară – nevoia de lumină şi de comunicare cu natura, rezolvată prin impunerea vitrajului maxim, în detrimenul intimităţii şi economiei de energie; schema dihotomică zi-noapte, segregarea circulaţiilor, zonificarea strictă) s-au dovedit neviabile instituind ne-comunicativitatea între indivizi şi grupuri sociale cu efecte dezastruoase pe plan social: oraşe-dormitor, gheto-uri, no man”s land-urile căilor de circulaţie.

Personalizarea acestor realizari se dovedeşte necesară şi posibilă din ce în ce mai mult odată cu miniaturizarea, cu diversificarea şi reînnoirea produselor industriale şi cu manipularea indivizilor cărora li se inoculează în permanenţă, în mod artificial dorinţe şi nevoi care le modelează şi le remodelează personalitatea. O asemenea stare entropică este susţinută de dezvoltarea mondială a comerţului, schimburilor şi informaţiei, mult peste nevoile reale ale fiinţei. Este un răspuns pe care planeta îl dă astăzi mult hulitei standardizări, în numele unei personalizări accentuate, care se dovedeşte însă la fel de periculoasă ca şi cauza ei. Prea multă personalizare – dreptul fiecărui individ de a fi altfel decât ceilalţi – conduce la alienare, individul însuşi nu se mai recunoaşte în rolul autodestinat.

În perioada în care arhitectura modernă standardizată se internaţionalizase („stilul Internaţional”) spaţiul interior al construcţiei şi spaţiul urban deveniseră neutre şi inexpresive, nişte abstracţii dematerialiazate: pereţi-cortină, stâlpi – un spaţiu deşi standardizat (după normele de calitate şi cantitate), imposibil de perceput de către spiritul uman ca pe ceva palpabil, concret. Mies van der Rohe, Philip Jonhson au propus creaţii ale inteligenţei umane, nu ale sensibilităţii. Dematerializarea excesivă a facut ca arhitectura să-şi facă simţită mai mult absenţa decât prezenţa: în case de sticlă oamenii percepeau mai mult formele şi valorile naturale, mai mult exteriorul decât interiorul.

Ca efect, un avânt deosebit l-au luat îndeletnicirile şi artele care afirmau valori tactile, olfactive, tot ceea ce lipsea arhitecturii aseptice moderne. Au fost redescoperită arta grădinii. Sculptura şi pictura s-au reîntors la natură (materiale, tehnici, expresie). Celelalte arte s-au orientat spre valori auditive, olfactive, tactile,  au repus senzorialul în discuţie. De aici s-a inspirat şi arhitectura, personalizarea ei s-a facut apelând la artele surori. Până şi Mies a apelat la susurul apei. De aici până la Brutalism nu mai e decât un pas.Ca reacţie la Stilul Internaţional au apărut şi Şcolile Naţionale – de la soluţiile univoce şi simplificatoare  arhitectura s-a reîntors la expresia mâinii – uneltei, materialului. Romantismul – „art & crafts-ul” local a reafirmat dezinvoltura spiritului şi apropierea de natură şi de valorile autentice ale vieţii.

În România s-a exprimat prefabricarea grea şi am simţit cu toţii ariditatea răspunsului şi încorsetarea vieţii în forme înguste şi inumane. S-a încercat o ieşire din impas prin decorativism, ajungându-se la amprentarea cu motive populare a panourilor de faţadă, prin revenirea la materiale naturale (placaje de cărămidă) sau prin jocuri volumetrice de înălţimi. Nevoia de personalizare merge până la a desena covoare pe pietonale sau pe carosabil (în faţa Prefecturii din Iaşi). Mai nou, spaţiul urban e tot mai mult cucerit de panoul publicitar şi de aşa-zisa arhitectură de firmă, care obligă cetăţeanul să recţioneze la standarde noi, străine sieşi, care îl dezechilibrează în numele unor sensuri noi date cuvântului valoare.


 
Cursuri constructii: referat personalizarea arhitecturii standardizate




Daca ti-a placut acest articol nu uita sa te abonezi la feedul RSS!

Tags:
0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*