Domneşte bezna… Linişte din veci…

O rază scăpărând în norii reci

Adâncul lumii îl arată viu,

Creează spaţii, şi-n lumini solare

Dă la iveală creste, culmi, ponoare,

Pământul dur şi-un aer siniliu.

Chemând la viaţă nenăscutul plod,

Trezeşte raza lupta şi rodirea:

Cu spaimă lumea arde în văpăi.

Sămânţa de lumină ce-a căzut în văi

Preschimbă rânduind, e preamărirea

Acestei vieţi si-a razei ce-a dat rod.

Şi-naintând, sub lamura credinţei,

Sădeşte în creata omenire

Al Tatălui ceresc sublim avânt.

Devine chin şi bucurie, grai şi cânt,

Bolteşte lumea-n dom al biruinţei,

E faptă, duh, e luptă şi iubire.


 
Poezii studenti: La o tocată de Bach




Daca ti-a placut acest articol nu uita sa te abonezi la feedul RSS!

Tags:
0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*