Dintre geniile Renasterii italiene

 

In 1504, in timp ce Michelangelo si Leonardo da Vinci erau in competitie pentru decorarea Palatului comunal, un tånar artist poposea in Florenta, venind din orasul Urbin, provincia Umbria. Acesta se numea Raffael Sanzio (1483-1520) isi facuse ucenicia in atelierul lui Pietro Vannucci (Peruginul), conducatorul scolii umbriene (1446-1523).

Ca [i Ghirlandajo, maestrul lui Michelangelo [i ca Verrocchio, maestul lui Leonard, Peruginul era unul din arti[tii cei mai aprecia]i ai genera]iei sale [i folosea o echip` numeroas` de ucenici care \l ajutau s` execute toate comenzile. Atmosfera de pio[enie din tablourile lui i-au adus mul]i adep]i. El era \ntru  totul la curent cu nout`]ile din pictura secolului XV; unele din picturile sale cele mai reu[ite reu[eau s` redea minunat iluzia profunzimii, f`r` a altera armonia compozi]iei. Peruginul [tia s` dea figurilor pe care le picta dulcea]` [i suple]e. Tipul de frumuse]e creat de el, [i pe care l-a introdus \n aproape toate tablourile sale, \n infinite variante. Dac` analiz`m mai multe dintre operele sale ele pot p`rea monotone, dar trebuie s` avem \n vedere c` tablourile sale nu au fost create pentru a fi expuse \n galerii de art`. Anumite capodopere ale Peruginului ne las` s` \ntrevedem un univers de o armonie supranatural`.

Aceasta era atmosfera \n care a crescut tån`rul Raffael, care [i-a \nsu[it foarte repede maniera de lucru a maestrului s`u. Ajuns la Floren]a, a \ntåmpinat concuren]i teribili. Leonardo [i Michelangelo, mult mai vårstnici decåt el, respectiv cu treizeci [i unu de ani [i cu opt ani ridicaser` arta pe culmi deosebite. Oricare altul ar fi fost descurajat din cauza reputa]iei acestor doi arti[ti. Dar Raffael era ferm decis s`-i egaleze. |n acela[i timp era perfect con[tient de ceea ce-i lipsea. Nu poseda nici imensul volum de cuno[tin]e ale lui Leonardo, nici puterea lui Michelagelo. |n vreme ce aceste dou` personalit`]i aveau un caracter dificil, comportamentul lor contrariind pe oricine, Raffael reu[ea s` produc` o impresie pl`cut` asupra persoanelor influente. Pe de alt` parte era dispus s` munceasc` cu devotament [i s` ajung` la perfec]iune.

Este greu de asociat \ndr`zneala ce se degaj` din capodoperele lui Raffael cu ideea unui efort sus]inut. |n ochii majorit`]ii, Raffael este pictorul suavelor Madone, atåt de celebre \ncåt cu greu ne aducem aminte c` de fapt sunt numai ni[te picturi. Imaginea Sfintei Fecioare Maria creat` de Raffael a fost adoptat` de genera]ii, \n acela[i mod cu imaginea lui Dumnezeu-Tat`l creat` de Michelagelo. Dac` compar`m imaginea Fecioarei Maria creat` de Raffael cu nenum`ratele reprezent`ri anterioare ale aceleia[i teme, ne d`m seama c` to]i acei mae[tri au c`utat \n zadar simplitatea pe care a reu[it s-o ating` Raffael. Se pot distinge, evident, toate detaliile pe care Raffael le datoreaz` frumuse]ii pa[nice a modelelor Peruginului, \ns` este o distan]` de la cer la p`månt \ntre regularitatea din tablourile maestrului [i plenitudinea de via]` a elevului. Fa]a Sfintei Fecioare, umerii delica]i, volumul corpului acoperit cu o pelerin` u[oar`, gestul tandru [i \n acela[i timp ferm cu care \l ]ine \n bra]e pe pruncul Iisus, totul contribuie la un echilibru perfect. Privind-o avem sentimentul c` ea exist` a[a de la \nceputul timpului [i c` nu ar putea fi altfel.

Dup` mai mul]i ani petrecu]i la Floren]a, Raffael a plecat la Roma. A ajuns acolo \n 1508, pe vremea cånd Michelagelo \ncepea plafonul Capelei Sixtine. La pu]in timp, Iulius al II-lea \i \ncredin]a decorarea mai multor camere de la Vatican. |n aceste s`li Raffael a pictat o serie de fresce de deosebit` calitate. Nu se poate aprecia pe deplin frumuse]ea acestor opere de art` decåt dac` le privim \n ansamblu, la fa]a locului. Astfel ne putem da seama de armonia [i diversitatea tablourilor pictate, \n care formele [i mi[c`rile se echilibreaz` reciproc. Scoase din acest cadru [i reproduse la scar` redus`, aceste compozi]ii au ceva rece \n ele [i fiecare din figuri, impresionant` \n m`rime natural`, tinde, \ntr-o reproducere, s` se piard` \n mijlocul grupurilor din care face parte.

Michelangelo a ajuns la cea mai \nalt` expresie a corpului omenesc. Raffael a atins ceea ce genera]ia precedent` c`utase cu atåta insisten]`: o armonie perfect` a figurilor, precum [i naturale]ea lor.

Un alt aspect care a suscitat o admira]ie constant` la Raffael este frumuse]ea pur` a figurilor pictate de el. Dup` ce a creat Galateea, un curtezan l-a \ntrebat pe Raffael unde a reu[it s` g`seasc` un model atåt de frumos. El a r`spuns c` nu a copiat tr`s`turile unui model anume, ci c`, mai degrab`, a urm`rit o idee pe care [i-o formulase dinainte. \ntr-o anumit` m`sura, Raffael, ca [i maestrul s`u Peruginul, nu se ag`]a de aceasta imita]ie fidel` a naturii pe care o reg`sim \n majoritatea picturilor din Quattrocento. El a elaborat un anumit tip de frumuse]e regulat`. |n trecut, o frumuse]e „ideal`” se realiza dintr-un lung efort de apropiere a naturii de formele abstracte. Acum lucrurile sunt exact pe dos. Arti[tii se str`duiesc s` apropie natura de ideea pe care [i-au f`cut-o cu privire la frumuse]e contemplånd statuile antice: ei  „idealizeaz`” modelul. Aceast` tendin]` nu este f`r` riscuri, dat fiind c` atunci cånd artistul rafineaz` \n mod deliberat natura, opera sa risc` s` \[i piard` din expresivitate. La Raffael, \n orice caz, aceast` c`utare nu duce niciodat` la pierderea prospe]imii operei. |n farmecul Galateii nu e nimic abstract sau tensionat.

O asemenea perfectiune i-a asigurat lui Raffael celebritatea de-a lungul secolelor.

Raffael a devenit arhitectul noului Sfåntul Petru [i \n aceast` calitate a realizat planuri de biserici, de vile [i palate inspiråndu-se dup` ruinele Romei Antice. Spre deosebire de Michelagelo, el a r`mas \n rela]ii bune cu toat` lumea, ajungånd s` fie tratat de la egal la egal atåt de savan]i cåt [i de demnitarii Cur]ii papale. Era chiar pe punctul de a fi numit Cardinal cånd a murit, \n ziua cånd \mplinea 37 de ani, aproape la fel de tån`r ca Mozart.

Raffael a [tiut s`-[i umple scurta existen]` cu realiz`ri extraordinar de diverse. Unul din erudi]ii cei mai renumi]i ai vremii, cardinalul Bembo, a compus epitaful ce a fost gravat pe mormåntul s`u din Pantheon: „Aici zace Raffael, care \n timpul vie]ii a f`cut natura s` se team` c` va fi dominat` de el [i, atunci cånd a murit, s` se team` c` va muri odat` cu el”.

 


 
Referat Renasterea Italiana




Daca ti-a placut acest articol nu uita sa te abonezi la feedul RSS!

Tags:
0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*