magazin vanzare

Este desul de clar ca cineva care vinde la tejghea nu e tocmai un model de succes in viata (sa nu crezi niciodata povestile conform carora Einstein, Napoleon sau Obama) si-au inceput cariera vanzand la alimentara de la colt), dar de aici si pana la lipsa totala de bun simt specifica vanzatoarelor din Romania este un drum foarte lung si enervant!

Un top al celor mai enervante chestii pe care le poate face o vanzatoare din ziua de azi – vanzatoarea comunista ca model de baza!!

Comportamentul tantucilor care vindeau la alimentara inainte de ’89 a devenit un model pentru duduile care te servesc fie la hypermarket, fie la chioscul din cartier in asa masura incat n-ar fi de mirare ca fetele care stau la casa la Profi’ (nu ca n-ar fi la fel peste tot) sa tina pe pereti postere cu vanzatoarele plictisite din alimentarele ceausiste, pe fundalul unor rafturi pline exclusiv cu cutii de Benghe (pentru cei mai tineri: creveti vietnamezi, singurul produs care se gasea fara probleme inainte de ’89).

 Deranjezi. Chiar foarte tare
Intri in magazin si observi ca deranjezi vizibil. Fetele au treaba: isi fac unghiile, il comenteaza pe seful de raion sau pur si simplu nu au chef de tine. Chiar crezi ca banii tai le pot cumpara amabilitatea? Crede-ne, nici macar Tiriac nu are atatia bani ca sa le faca sa nu mai fie deranjate. Cel mai bine este sa lasi capul in pamant de rusine si sa pleci.

 Pungile sunt pentru cine merita
Ai cumparat trei chestii mai micute, care au costat cam cat toate cumparaturile celor 258 de pensionari care au fost in fata la coada. Platesti si te astepti sa primesti macar una din pungile gratuite. Vanzatoarea se uita la tine cu dispret: de ce sa iroseasca o punga pe tine, din moment ce poti foarte bine sa-ti duci cumparaturile in mana sau sa le bagi in buzunar? Sau poate esti vreun zgarciob care vrea punga gratuita? Tinerii astia din ziua de azi…

Pretul corect
Ceri o sticla de apa minerala de 3 roni. Vanzatoarea bate la casa 15 roni. In naivitatea ta, sugerezi ca pe eticheta scria totusi 3. „A, ala e pretul vechi, s-a scumpit intre timp”. Sugerezi ca nu ai dori sa dai chiar atat pe o apa minerala. „Dom’le, eu am batut-o deja in casa, acum trebuie sa o chem pe sefa sa anuleze. Daca nu stiti ce vreti sa cumparati, nu ma incurcati pe mine.”

 Nu negociem cu teroristii
Sa zicem ca vrei 300 de grame de salam de vara. Ei bine, nu o vei primi; vei primi exact cat are tantuca de la mezluri taiat; orice negociere este imposibila. Respectiva tantuca iti va pune pe cantar juma’ de kil si spune „E singura deja taiata, nu va pot da 300 de grame ca dupa aia eu ce fac cu restu’? Ori o luati pe asta, ori va dau o bucata intreaga, de 10 kile”.

Bineinteles, mosuletului extrem de simpatic care a fost inaintea ta la coada si care in continuu a injurat pustii din ziua de azi si a sugerat ca singura solutie e sa vina Vadim la putere i s-au taiat fara niciun fel de probleme 0.5 milimetri de parizer, masurati cu micrometrul ca nu cumva sa fie pacalit la cantar.

Cat costa o punga la magazin?

O inventie recenta: pungile cu pret, despre care nu stii niciodata cat costa. Doriti punga? – Nu, as vrea sa jonglez cu produsele pana acasa. Bineinteles ca doresc punga. Insa, oricat de mult as iubi calota glaciara si mi-as dori sa o protejez cumparand doar pungi biologice, poate ca mi-as dori insa sa stiu si cat dau pe punga aia. Asta fiindca am descoperit ca pretul variaza substantial intre 1 RON (prin Dorobanti, acolo unde sunt pungi de fite) pana la 0,00 RON (la non-stopul de la colt, al carui patron probabil e un geniu malefic ce isi freaca mainile de bucurie ca a descoperit secretul distrugerii umanitatii: da pungile gratis, calota se topeste si murim toti inecati).

Ce sa luam? Punga maieu sau punga banana?

Urmatoarea  chestie enervanta e ocupata tot de un new entry, pentru care le multumesc din suflet acelor ecologisti care ne-au oferit si pozitia anterioara. Este vorba de informatia pe care vanzatoarele ti-o ofera in ziua de azi atat pe cale orala, cat si prin afise mari, referitor la faptul ca pungile se platesc, indiferent ca e vorba de pungi tip maieu sau tip banana. OK, am inteles ca se platesc, dar de ce trebuie sa mai fac si aceasta fina distinctie? Eu abia inteleg diferenta intre neo-kantianismul Scolii de la Marburg si cel al Scolii de la Baden, cum as putea intelege diferenta subtila intre pungi-maieu si pungi-banana?

Fara rest…

Nu am sa va dau rest, imi pare rau, duceti-va dumneavoastra si schimbati la chioscul de peste drum. Si daca tot ma duc, as putea sa ii platesc intretinerea, sa ii cumpar niste tampoane si hartie igienica si sa ii culeg sotul de la bodega. Sau sa cumpar de la alt magazin, unde au rest.

Da’ ce aveti in geanta?

Pe  m**a, asta am. Nu sunt la aeroport, sa ma controlezi in bagaje, si nu trebuie sa vezi daca eu car dupa mine in geanta colectia de reviste cu buckake sau o mapa cu acte confidentiale. Trebuia ca seful tau sa puna niste dulapioare la intrare in care sa imi las geanta sau niste porcarii din alea care bipaie la intrare.

Batranii inainte!

 Dansul e batran, lasati-l va rog in fata. Faptul ca e batran inseamna ca are al dracu’ de mult timp. Atat de mult, incat poate sa stea si la rand si sa nu se bage in fata. E adevarat ca dansul, adesea fost colonel in rezerva, e mult mai simpatic decat mine, cu mainile lui care tremura cand trebuie sa mai scoata din portofel 1.000 de lei din amarata sa pensie de 30 de milioane, cand comenteaza zece minute ca iaurtul nu mai are acelasi gust ca pe vremea lui sau cand ii pica ochii in decolteul lui tanti de la casa. Dar, asta e, trebuie sa ma suporti si pe mine, antipatic cum sunt.


 
Un top al celor mai enervante chestii facute si spuse de vanzatoare




Daca ti-a placut acest articol nu uita sa te abonezi la feedul RSS!

0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*