Va plac muraturile? Retete de muraturi pentru iarna (varza, castraveti sau gogosari)

Muraturile sunt preparate de iarna care nu lipsesc din camara de toamna a romanilor. Folosite ca garnitura pentru numeroase preparate, muraturile au un gust special. Muraturile pot fi insa consumate si ca gustare intre mese. Consumate inca de acum 2000 de ani, au constituit un rasfat pentru personalitati precum Aristotel sau Napoleon. Cleopatra si-a atribuit frumusetea pe baza consumului de muraturi , pe care le-a introdus in dieta sa zilnica.

Muraturile aduc numeroase beneficii organismului si sunt sanatoase pentru dieta. Pe piata exista numeroase retete de muraturi si, in functie de ingredientele folosite, fiecare aduce un aport important minerale si substante hranitoare.

Atat muraturile cu saramura , cat si cele cu otet sunt benefice pentru dieta. Au putine calorii si grasimi si un continut scazut de zahar. Muraturile au cantitati importante de fibre, care sunt necesare unei digestii sanatoase. Studiile au aratat ca muraturile lupta impotriva cancerului.

Legumele pe care le folosim pentru murat contin si antioxidanti, care lupta impotriva radicalilor liberi. Muraturile sunt si o sursa importanta de calciu, magneziu si fier. Recomandarea medicilor de a manca cinci portii de fructe si legume zilnic se aplica si in cazul muraturilor.

MURĂTURI ÎN SARE PENTRU IARNĂ

Murăturile de iarnă se fac în butoiaşe de stejar, a căror mărime depinde de nevoile casei. Butoiul se spală şi se opăreşte bine (butoiul întrebuinţat numai pentru murături devine cu atât mai bun, cu cât se învecheşte). Dacă are miros de mucegai, se stinge în el o mână de var. După ce s-a stins varul, se spală butoiul cu mai multe ape, frecându-l cu o perie, şi se lasă să se svânte. Se freacă apoi înăuntru cu usturoi pisat. Separat se spală în două, trei ape castraveţi, pepeni verzi mici, ardei lungi, gogonele (pătlăgele roşii crude), mere tari, ţelină, pătrunjel, morcov. Tot zarzavatul întrebuinţat trebuie să fie proaspăt şi nevătămat, altfel se moaie în timpul iernii. Se aşază toate în butoi, în proporţiile dorite, se adaugă câteva fire de mărar uscat şi frunze de vişin care ţin murăturile tari, iar deasupra se toarnă saramura clocotită, făcută din 500 g de sare la 10 l de apă. Pentru ca murăturile să fie gustoase şi să ţină mai bine, se adaugă câte 1 l de oţet la fiecare 10 l de apă. Se astupă bine cu dopul de lemn şi în fiecare zi, timp de 10 zile, se rostogoleşte puţin butoiul prin curte, ca să se amestece bine murăturile şi saramura să le cuprindă pe toate. Se aşază apoi butoiul într-o pivniţă uscată şi se desfundă atunci când începe consumul de murături.

MURĂTURI PENTRU IARNĂ (ÎN BORCAN)

Într-o oală mare, se pun la fiert 9 l de apă cu 1/2 kg sare şi 1/2 l oţet. Se aşază în borcane de sticlă, de 5 — 6 l, bucăţi de varză roşie, bucăţi de conopidă, alternând cu morcovi şi ţelină tăiate felii mai groase, gogonele şi ardei lungi. Se înfăşoară borcanul cu o cârpă groasă bine umezită şi se toarnă fierbinte soluţia de apă cu sare şi oţet (dacă este bine înfăşurat cu cârpă udă, borcanul nu plesneşte). Se pun deasupra câteva boabe de piper, câţiva căţei de usturoi, 2 — 3 frunze de dafin şi o creangă de mărar uscat. Se leagă borcanul cu hârtie celofan pusă în două şi se ţine la căldură până se limpezeşte apa. Se pune spre păstrare la un loc răcoros.

VARZĂ ACRĂ ÎN BORCAN

Se taie varza ca fideaua, se pune într-un vas, presărând sare ca pentru mâncare. Se amestecă uşor cu mâna, până începe să se moaie. Se aşază îndesat în borcan, punând între straturile de varză tocată şi foi întregi, care se pot folosi la sarmale. Deasupra se apasă cu două scândurele aşezate cruciş. După câteva ore, când varza din borcan s-a lăsat, se mai adaugă alte câteva rânduri de varză cu sare. Se pun din nou scândurelele, apăsând bine, astfel încât toată varza să fie cuprinsă de zeama pe care o lasă. Dacă este necesar, se mai adaugă puţină apă sărată (30 g sare la 1 l apă). Se leagă cu hârtie pergament sau cu celofan si se lasă la soare, să se mureze.

VARZĂ ACRA IN BUTOI

Butoiul trebuie să fie de stejar. Se spală bine, se opăreşte şi se lasă să se zvânte. Se aşază într-o pivniţă uscată, pe doi butuci, pentru ca vasul în care se scoate zeama să poată încăpea uşor sub canea (robinet). Se controlează dacă funcţionează bine caneaua. Se aleg verze îndesate şi sănătoase, dar nu prea mari. Se îndepărtează frunzele veştede, se crestează în formă de cruce în partea cotorului, scobindu-l puţin cu cuţitul. În fiecare scobitură se pune puţină sare. Se aşază varza rânduri în butoi. La 100 de verze se adaugă circa doi pumni de boabe de porumb, două, trei fire de hrean şi trei, patru gutui frumoase. Separat se pregăteşte o saramură din 500 g de sare mare de bucătăie la 10 l de apă. Se toarnă peste varză, punând deasupra un teasc făcut din scânduri şi o piatră mare bine spălată. Dupa două, trei zile, varza se lasă, de aceea se mai adaugă câteva verze, până se umple din nou butoiul. După două zile începe pritocirea, care continuă până începe să se mureze varza, la fiecare 2 — 3 zile. Prin canea se lasă să curgă zeamă într-o oală mare. Când aceasta este plină, se toarnă zeama peste varză în butoi. Se repetă operaţia de câteva ori până ce toată zeama a fost vânturată. După patru, cinci spătămâni varza este murată. Dacă se formează cu timpul floare deasupra, aceasta trebuie curăţită regulat, iar teascul bine spălat. Varza se va păstra astfel tare.

CASTRAVEŢI MICI ÎN OŢET

Se aleg castraveţi mici şi foarte proaspeţi. Se spală, se taie puţin la capete şi se scurg bine de apă. De asemenea se pregătesc câţiva morcovi tăiaţi cu cuţitul special, în rondele crestate, câteva frunze de ţelină şi după gust, câţiva căţei de usturoi. În acest timp se fierbe oţetul cu sare, astfel încât să fie bine sărat la gust (circa 50 g la 1 l de oţet) şi cu câteva boabe de piper. Oţetul de vin este mai bun, dar se poate întrebuinţa şi oţet obişnuit, de 9°. Se lasă separat să se răcorească. Se aşează castraveţii în borcan, iar printre ei felii de morcov, frunze de ţelină şi căţei de usturoi. Se toarnă oţetul răcorit, împreunâ cu boabele de piper. Deasupra se pun boabe de muştar sau frunze de vişin bine spălate, care menţin castraveţii tari. Se leagă borcanul cu hârtie pergament. Se pun la cămară, iar după circa 10 zile se pot întrebuinţa.

GOGOŞARI ÎN OŢET

Se aleg gogoşari frumoşi, nevătămaţi şi proaspeţi. Se spală şi se lasă pe un şervet să se zvânte, sau se şterg cu o cârpă moale. Se înţeapă fiecare cu un ac, de 2 — 3 ori. Se aşază în borcane. Se fierbe oţetul, adăugând la fiecare litru 60 g de sare, două linguri de zahăr, o foaie de dafin. După ce s-a răcorit bine, se toarnă peste gogoşari, punând deasupra câteva boabe de muştar sau frunze de vişin. Se pun apoi cruciş două scândurele mici, care trebuie să ţină gogoşarii în oţet. Se leagă cu hârtie pergament şi se ţin la cămară până se murează.


 
Va plac muraturile? Retete de muraturi pentru iarna (varza, castraveti sau gogosari)




Daca ti-a placut acest articol nu uita sa te abonezi la feedul RSS!

0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*