In randurile care urmeaza nu veti citi povestea mea, ci a unei familii care a supravietuit printr-un miracol valului seismic din Phuket, Thailanda. Am sa v-o povestesc totusi, exact asa cum am auzit-o din gura celor ce au trait-o, pentru a nu-i atinge cu nimic profunzimea si emotia, pentru a va transmite si voua prin cuvinte felul in care un om renaste dupa ce si-a vazut moartea cu ochii – pentru ca acesta a fost darul pe care doi adulti si copiii lor, alaturi de prietenii lor, l-au primit in 2005, chiar la ingemanarea dintre ani. Eu i-am intalnit in Viena. Sunt romani care traiesc si muncesc acum acolo, in Austria, dar care au facut Revelionul comunitatii romanesti din Viena sa fie plin de emotie, mai viu.

S-a nimerit sa avem concediu inainte de Sarbatorile de Iarna in 2004. Copiii erau in vacanta si ne doream mult sa iesim, undeva departe de tot ceea ce insemna locul in care ne desfasuram activitatea de zi cu zi. Iesisem la cumparaturi, si mi-a atras atentia o reclama intr-o vitrina a unui tour operator. Thailanda, Phuket – si m-au atras teribil imaginile unui paradis cald, senin si exact cum imi doream, departe de casa, si fara a fi prea scump. Am luat un pliant si le-am aratat copiilor, lui Rudi si Wilma unde am putea sa ne petrecem Craciunul si Revelionul. Copii au fost mai mult decat fericiti. Asa ca sa-l conving pe Silvan, sotul meu, sa plecam intr-acolo n-a mai reprezentat o problema. N-a fost la fel de usor sa-I conving pe prietenii nostri de familie, Ema si Mihai, sa ne insoteasca. Ei, doi medici de succes aici in Viena, tocmai se intorsesera dintr-un sejur in Egipt si nu-si doreau sa iasa neaparat intr-un nou periplu, undeva la marginile lumii. In cele din urma, dupa ce am facut rezervarile pentru toata lumea, si ei s-au lasat convinsi. Asa a inceput ceea ce avea sa fie miracolul si cosmarul vietilor noastre.

Dimineata furtunii
Acum mi se pare ca nu mai are rost sa va spun cum am ajuns si cat de bine ne-am simtit in Phuket, inainte ca nenorocirea sa fi lovit din plin. Era intr-adevar un paradis. Oamenii locului sunt placuti, simpatici si foarte amabili. Puteai gasi tot ce-ti dorea inima, la preturi accesibile pentru un turist din vestul Europei. Era cald numai atat cat trebuie ca sa te simti bine, apa curata si lina, plaja incredibil de fina si alba, fructe si mancare la discretie si pentru toate gusturile. In 26 decembrie ne-am trezit de dimineata si ne grabeam sa ajungem la plaja. Voiam sa ne bucuram de inca o zi linistita, sub palmieri, sau stand la soare, intinsi pe rogojini si savurand un suc de fructe proaspat. In timp ce faceam dus am avut strania senzatie ca bungalow-ul in care eram se misca, sau ca dusul meu are o problema. Era opt dimineata, inca nu-mi bausem cafeaua si am crezut ca mi se pare, ca nu m-am trezit. Dar totul s-a terminat la fel de brusc pe cat a si inceput, asa ca am trecut cu vederea, neintelegand ce s-a intamplat.


 
Viata dupa moarte




Daca ti-a placut acest articol nu uita sa te abonezi la feedul RSS!

0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*