Balada angajatului model

(se cântã, de ziua muncii,  în surdinã,  mai ales in sectorul privat!)

Îmi place munca, bani de-ar fi
s-aduc în firmã zi de zi.
Îl plac pe sefu’ cel mai tare!
si sefii lui, pe fiecare…

Iubesc biroul meu fãrã luminã!
Mã simt în el ca vulpea-n vizuinã!
Iubesc mobila gri, plinã de praf,
Dulapuri burdusite, hârtii crescute vraf.
Concediul nu-l iubesc de fel !
Nici nu mai vreau s-aud de el!
Nu trebuie sã dorm! Nu vreau sã am odihnã!
De nu muncesc, deloc eu nu am tihnã

De munca mea sunt fericit,
Nimic atâta-n viatã n-am iubit !
Iubesc computerul fereastrã
Cu scãfârlia lui albastrã.

Iubesc sedintele mai lungi
Când am în creier cifre, dungi.
Iubesc, vã spun acu’ din nou,
Sã stau o viatã la birou!

Îmi place munca! As munci
Mai mult în fiecare zi.
Nu vreau salariu! Nu vreau stimã!
Mi-ajunge critica drept primã.

Nu vreau prea mult ! Numai un pat,
Chiar in biroul meu bãgat,
Sã pot munci aici non-stop
Pânã se urcã firma-n top!
Si dacã-o fi si-o fi sã mor,
N-am sã regret! Am doar un dor:
Vreau la biroul meu sã mor,
Înmormântat între hârtii
Si-n ceruri sefii sã îi pot servi….

ATENTIE:
Nu  ar trebui sã fie  vãzutã de sefi!
S-ar putea inspira pentru modificarea „Fisei postului”!