Un pescar îsi strângea sculele de pescuit suparat ca nu prinsese nimic. Când sa plece îl opreste un pitic:
-Stii cine-s eu?
-Nu.
-Eu sunt piticul baltilor
-Si ce-i cu asta?
-Pai eu îti îndeplinesc trei dorinte daca îmi îndeplinesti si tu una!
-Ok. S-a facut.
Si pescarul cere sa devina foarte bogat sa aiba o casa foarte luxoasa si o sotie care sa arate superb. Piticul baltilor îi promite ca îi va îndeplini dorinta dar îi cere sa-l lase sa-l reguleze. Pescarul refuza la început dar se gândeste ce ar pierde si accepta. Dupa ce-si fac treburile, la plecare piticul întreaba:
-Tu câti ani ai?
-35 de ce?
-Pai la virsta asta mai crezi în piticul baltilor?
Iarna grea …BRRRR! Cica era un pescar fanatic. Si de fanatic ce era se duce el într-o zi la pescuit desi era mult sub zero. Scoate târnacopu’ sa dea o copca, dupa care-si arunca sculele în apa. Sta el ce sta si odata aude o voce groasa din spate:
-Aicea nu ieste peste!
Gagiu’ când aude îsi extrage unditele si se muta mai încolo…tot nu misca. Dupa o vreme, aude iarasi vocea:
-Aicea nu se afla peste!
Gagiu’suparat se muta din nou, sparge gheata si sade. Din nou, în spatele lui, vocea:
-Aicea nu vei gasi peste!
Enervat, pescaru’ se-ntoarce si graieste:
-Da’cine pi*a ma-tii esti tu, ba, de-mi tot sperii norocul?
-Eu sunt directorul patinoarului!
Era odata, in zilele in care nu existau stilouri, un pescar frumos la fata, care-si dorea nespus de mult niste bani de aur.
Era atat de sarac, incat nici macar de paine, nu avea bani.
Intr-o zi, cand acesta pleca la pescuit, vazu in apa cel mai mare peste din intreaga lume.
Si in timp ce se mira el de acest peste, iata ca pestele sare din apa si aterizeaza pe umarul lui. Pestele, vazandu-l foarte trist, il intreba ce are. La care pescarul ii raspunse:
– Ce sa am pestisorule, ce sa nu am, ca tot sarac raman.
Atunci, pestisorul, cu vorbe mieroase, ii raspunse: – Esti norocos, nu o sa mai fi sarac!
– Dar cum sa devin bogat? Raspunse pescarul, nedumerit.
– Pai, trebuie sa ma urmezi pana ajungem in adancul marii. Acolo am un cufar, plin de monede si margele de aur. Pescarul, accepta imediat. Si cum se duse in adancul marii si vazu ce bogati sunt acolo, ii spuse el cu lacrimi in ochi:
– Iti multumesc, pestisorule! Raspunse el.
– Cu placere. Raspunse pestisorul, zambind. Si de atunci, pestisorul si pescarul, devenira cei mai buni prieteni de lunga durata.
INVATATURA POVESTII: Prietenul, la nevoie se cunoaste..
Alte postari citite chiar acum:
Doi surdo-muti se intalnesc pe strada.Unul are pe umar o undita iar celalalt il intreaba:
-Te duci la pescuit?
-Nu,ma duc la pescuit.
-Aaa scuza-ma am crezut ca te duci la pescuit!
Un pescar prinde in plasa balena de aur.
– Te rog, lasa-ma liber, iti indeplinesc 3 dorinte !
– Pe dracu ! Mergem la bijutier !
Catarat pe zidul care imprejmuieste ospiciul, un nebun se zgiieste la un pescar care sta de ceasuri intregi, aproape nemiscat, cu undita in mina, pe malul lacului.
– Vad ca zaci acolo de dimineata. Macar ai prins vreun pestisor?
– Nu.
– Si atunci de ce nu vii la noi?
În mijlocul apei unui lac, o femeie se îneacă. Un bărbat pe mal începe să strige după ajutor. Un pescar aflat în apropiere vine în goană şi-l întreabă ce s-a întîmplat. Bărbatul îi spune:
– Omule bun, îţi dau 100 $ numai să o salvezi pe nevastă-mea, că se îneacă!
Pescarul acceptă, se aruncă în apă şi scoate femeia teafără pe mal.
– Acum dă-mi suta de dolari, spuse pescarul.
– Păi cum să-ţi spun, am crezut că-i nevastă-mea, dar m-am înşelat, iar tu ai salvat-o pe… soacră-mea!
– Ăsta mi-e norocul, spuse pescarul scoţînd portofelul. Spune-mi cît naiba îţi datorez.
