Parintii mei au fost muncitori, noi traiam intr-un cartier de muncitori de la marginea orasului
Sarac fiinf, de un 1 Martie i-am dat profesoarei de
matematica un martisor micut, o floricica de aluminiu, asa erau atunci.
L-a ridicat sa-l vada toata clasa si a zis: „bai Sima, p’asta sa il dai
lu’ mata!”.
Nu m-am suparat, pentru ca mama mi-a spus ca numai oamenii mari au voie
sa se supere sau sa se enerveze. Eu m-am suparat doar o singura data, cand am intrebat-o daca Ceausescu poarta tot pantofi de vinilin ca ai mei care
te taie la glezne si dor ca dracu.
Mi-a dat o palma de mi-a trecut supararea pe viata, plus un sfat
prietenesc sa nu mai spun nimic urat despre tovarasul Ceausescu niciodata.
Am crescut fara suparari si dupa liceu am picat la facultate. Un
bou.Asa imi zicea tata atunci: „am crescut un bou la usa mea, 18 ani ai
mancat degeaba”. Asa ca mi-a dat un scaun in cap si m-a trimis in
fabrica.
Ucenic la nea Costica, la presa de 35 de tone. „Ce faci bai
manzule!”, m-a intampinat el voios. „Nu stii nimica, nu?” „Nu stiu!” am
spus eu.
Du-te la nea Puiu sa-ti dea el ceva de lucru. Nea Puiu era maistrul.
„Ce vrei ba?…
Aaaaa, esti din Bucuresti! Voi bucurestenii sunteti niste putori.
Pune mana si cara flansele astea in tarcul ala…” Trei zile am carat
flanse de otel, cam un vagon, dupa care l-am intrebat din nou ce sa fac.
„Du-le inapoi”.
Le-am dus. Norocul meu a fost o ninsoare care mi-a umplut vremea
alte trei zile. Am dat la zapada toata curtea fabricii. Manz, na… Aia
batranii nu puteau, ca se dadeau cu saniuta in hala. Ma trimeteau dupa 8
saniute la alimentara, pe la pranz. Mi-au spus ca daca ma prinde
directorul e treaba mea, nu m-au trimis ei. Daca ciripesc, se ocupa nea
Sandu.
Cu un levier.
Am fost muncitor 3 luni. In timpul asta au murit 4 muncitori acolo.
3 in coma alcoolica si nea Sandu de ciroza. Mi-am dat demisia si am
spus acasa ca m-au dat afara.
Fiind un prost, am invatat sa lucrez pe calculator. Am ajuns desktop
publisher. Uneori ma intalnesc cu vechi prieteni, care ma intreaba
prima oara ce salariu am.
Eu nu-i intreb. Dupa acea ma intreaba ce lucrez, si de ce nu
lucrez cu Corel.
Pentru ca am Mac. Mda, nu stiu ce-i aia. Schimba subiectul. Ce e
ala, aparat de fotografiat? Din 1958? Ha ha ha! Faci poze? Alb negru? Ba
Dorine, tot tampit ai ramas. A, esti si casatorit? Cum, si cu copil? Ha
ha ha!
Cu cine l-a facut nevasta-ta? Ai c-am glumit…
Acum stau in alt bloc, tot de muncitori. Fosti. Acum sunt pensionari.
O baba s-a dus din Drumul Taberei la Gara de Est sa cumpere ulei. E mai
ieftin cu 50 de lei la Fabrica Solaris iar abonamentul RATB e gratis. A
luat 20 de litri. O economie frumoasa. Cand a ajuns acasa i s-a facut
rau si a luat medicamente de 50.000. Noroc ca sunt compensate si intra
la gratuitati.
Alta baba e miloasa. Arunca mancarea pe geam la caini. Mai cade si pe
masini da’ noroc ca aia micii se suie pe ele si mananca si de acolo.
Las’ ca aia cu masini au bani sa le vopseasca daca se sgarie. Cineva a
aruncat pe toboganul de gunoi un vas de wc. S-a infundat. N-are nimic,
taie burlanu’ si punem altu’, ca e la comun. Nu costa mult. Alta baba
tine aragazul aprins zi si noapte, fie vara fie iarna. Numai asa poti sa
faci economie la chibrite.
Dar tinerii sunt altfel. Cei de varsta mea. Sunt mai dinamici, mai
occidentali. Gasca din fata blocului are caini de bataie. Pentru
pariuri, ca din munca nu te alegi cu nimic. Mai sar la copii, da’ nu ii
pune nimeni sa iasa afara. Ce, n-au cartoon network? Ca noi n-aveam cand
eram mici…
Ha, ha, ha! Tinerii traiesc din plin. Gratar in fata blocului. Viata in
natura.
E frumos. Asa e Romania. Doar eu sunt imbecil. Vreau sa fiu pensionar
si sa am o pensie de 20 de milioane, abonament gratis, tratament la
Slanic si televizor castigat la teleconcursuri. Aveau dreptate aia
batranii:
„pa mine ma batea mesteru’ si bine mi-a facut!”
:)):)) am murit de ras !!