Cum e sa fi profesor la universitate ?!


Mi l-a trimis unu de la calculatoare si cica ar fi
jurnalul lu` ala de la dce!!!

Read this–nu e scris de mine, nu aveam voie sa dau
mai departe dar e prea tare ca sa nu il distribui.
ORICE ati face cu asta nu il trimiteti la profesori ca
saracul om care l-a scris o cam pune… ­čÖé

Laborantul care ‘scrie’ in jurnal este Mihaita
Shoatae, chelu e Fartatescu, de restul va prindeti voi

joi 14
AM O PROBLEMA… de fiecare data cand intru la o
anumita grupa si mi se da buna ziua, se aude suav asa,
ca un cantec de lebada din varful buzelor, cuvantul
p__a. L-am chemat pe chelu, celalalt laborant, sa auda
si el. Cica si iel aude p__a. Sa vezi ce le fac la
oagari… am vorbit cu chelu sa aduca niste microfoane
sa le legam la potentiometre si sa bagam
transmitatoare in sursele variabile de curent. Sa vezi
atunci f_tere, ca aflu EXACT de la cine vine cuvantul.

vineri 15
Azi m-am enervat iar rau. Aveau niste decrepiti
tranzistorul, si au facut un mare cacat de montaj, au
legat osciloscopul aiurea de tiuia ala bruia tot. M-am
dus la ei si i-am intrebat asa, in expectativa, ce-ati
facut voi aici. Ei pai sa vedeti domnu laborant (unu
mi-a zis chiar profesor!) ca asta e baza colector. Pai
ce-ati facut voi aici. Pai sa vedeti domu laborant
(unu mi-a zis iar profesor), ca asta e baza colector.
Am luat un fir in mana si am urlat la ei : PAI SI FIRU
ASTA CE CAUTA AICI !? Pauza. Ala nu mi-a mai zis
profesor firar mama lui.

Peste cinci minute m-am intors, ca de data asta le
iesise curentul prin tranzistor vreo 5 amperi. De data
asta eram nervos, asa ca m-am dus direct la ei si am
luat un fir, PAI SI FIRU ASTA CE CAUTA AICI, EI ?! Pai
sa vedeti domul laborant (profesor), firul ala nici nu
e legat la montaj. Aa… pai si de unde va ies cinci
amperi, ce e aici, laboratorul de trifazati ?! Nu
domnul laborant (profesor), am gresit noi ceva dar nu
stim ce. Pai ati gresit montaju’ nu asa se face, asta
e baza colector ?? Asta e domnul laborant (p__a mea),
uitati e de pe tabla (sa-mi bag p__a daca nu plec).
Deci refaceti-l si incepeti sa masurati.

Peste cinci minute m-am intors iar si i-am luat prin
surprindere cu doua intrebari simultan : CE CAUTA FIRU
ASTA AICI, PAI VOI ASA ATI LEGAT AMPERMETRUL. Se vedea
ca am semanat panica, dar dupa aia chiar m-am uitat la
montaj si mi-a trecut prin cap gandul sa-l chem pe
chelu cu lopata si sa-i luam la bataie. BA eu asa v-am
zis sa faceti ? Nu domnu laborant (ma-ta) dar chiar nu
stim cum. Le-am luat doua fire si le-am legat la baza.
Na, asa se face. Dupa aia, bineinteles, nu i-am mai
bagat in seama, chiar daca in continuare „nu le
mergea”

…merge-v-ar fulgii.

marti 19
am primit un e-mail care imi cerea umil voie sa isi
reprogrameze laboratorul. Incepea cu „domnule
shotaie”. I-am zis ca daca indrazneste sa intarzie mai
repede o sa-si ia doctoratul decat laboratorul. NA, sa
mai faca misto al’data.

miercuri 20
Daca mai continui asa o sa raman somer. Mai spre
dimineata a venit unul de la automatica sa aduca un
referat, cioc cioc la usa, a intrat si a intrebat,
domnul shotaie ? Eu eram pe google asa ca n-am
observat cand i-am zis shotaie ma-ta ma, pai asa
vorbesti tu aici, unde te crezi ?! Peste vreo 10
minute ala era inca acolo. L-am intrebat ce vrea. Voia
sa-mi dea un referat.

joi 21
am stat cu urechile ciulite azi de dimineata, dar n-am
mai auzit nimic. Aha, era de la cealalta semigrupa…
i-am zis lu chelu sa inchida microfoanele si sa
pregateasca grebla joia viitoare.

Pe la vreo 12 a venit chelu alarmat din rectorat. Cica
unul, pulica sau asa ceva, laborant de nu-stiu-ce ii
povestea decanului cum a dat el mana cu papa, george
w. bush si saddam hussein in acelasi timp si i-a sunat
mobilul si de partea cealalta s-a auzit ete sa-mi bag
p__a in el de amplificator in trepte in curent
monofazat, si sa ma pish pe el de ampermetru ca nu
arata nimic si i-a inchis. Cica nu se astepta a ramas
ca cocostarcii stand intr-o rana cu hands free-ul
infipt in ureche. El zice ca se tine cineva de farse,
si decanul i-a promis ca investigheaza.

vineri 22
Alta grupa de cretini. Le-am dat lucrare de 10 minute
sa faca montajul ec dar sa nu copieze. Cum ma plimbam
eu asa printre ei, l-am ridicat pe unul de pe scaun,
ba ia ridica-te… copiai, este ?! Nu domnu laborant,
uitati n-am nici o foaie. Bine dar montajul asta din
fata ta ce e, uite, placa de textolit, tranzistor
montat in ec, nu-mi zice ca nu copiai… unde te
crezi. Pai asta asa l-am gasit nu e vina mea. I-am zis
: ba io-ti fac cerere la decan ca copiezi ca
nesimtitul direct de pe montaj, ce-i asta aici. Iesi
afara si sa vii cand n-oi mai copia ca o plosnita
nenorocita, IESI !!

marti 26
mi-a trimis decanul SMS ca casuta mea de mail a umplut
serverul facultatii, cica am 15488 de mesaje. I-am zis
sa nu le stearga, poate mi-a trimis chelu ceva
important. A raspuns ca sa vorbesc cu aia de la sun sa
dea drumu la paralel daca vreau sa le citesc, ca pana
maine se mai strang vreo 2000.

miercuri 27
A venit unul de la AC sa ma intrebe daca poata sa
refaca laboratorul. L-am intrebat, care laborator.
Cica de dce. Pai cum vreti sa-l refaceti, eu unde sa
va programez pe toti. Oltean tupeist, acum ca uitati e
gol laboratorul, domnule shotaie. Al dreq l-am pus pe
chelu sa umple urgent laboratorul si dupa aia am urlat
la el, NA E PLIN, IMI PARE RAU GHINION NU MAI POTI
SA-L RECUPEREZI.

joi 28
azi e ziua cea mare. Chelu statea ascuns dupa placa de
PFL din separanda, cu grebla la indemana. Am intrat
m-am oprit in fata clasei si am zis „buna ziua”. A
venit raspunsul plictisit, „buna ziuaaaa (ma-tii)”. AH
AM UITAT SA DESCHID MICROFOANELE. Degeaba am incercat
sa ies si sa intru din nou ca nu m-a mai salutat
nimeni. A plecat chelu dezamagit iar in rectorat. Am
lasat alea deschise poate mai prind ceva pe banda ca
sa-i infund, nu numai paraziti.

…si s-a intors iar pe la 12, val-vartej. Cica a
iesit scandal in corpul BN intre laboratoarele de
fizica si ala multimedia. Aia de la fizica zic ca aia
de la multimedia dau telefoane capcana, ca de
dimineata iar a primit cineva un telefon care ameninta
ca-l amplifica in gura cu tot neamul lui, daca nu
merge. El a intrebat bietul om, UNDE, ca merg, dar a
inchis iar. Asa ca acum sunt doua grupuri de studenti
furiosi si vreo cinci laboranti care arunca cu scaune
unii in altii la etajul 1 in BN; a trebuit sa vina
rectorul ca trasesera nebunii o linie cu bidineaua pe
palier si se amenintau reciproc ca care mai trece in
partea celuilalt ii rup picioarele.

Ce lume dementa.

vineri 29
azi a fost liber ca a venit STS-ul de la scandalul de
ieri, sa vada cine are transmitator. Eu stateam pe
google, si a intrat unul cu o sapcalie albastra, si-a
zis, domnul shotaie ? Io iar nu eram atent si am
intrebat, nu stiu, unde, ca vreau sa vad si eu. Aa…
cine sunteti. Pai sunt de la politie, sa vedeti, am
triangulat semnalul pirat de mobil si de-aici vine.
S-a jucat cineva cu mobilul p-aici ieri dimineata ??
Nu ca le dadeam lucrare, n-au voie sa tina mobilele
deschise. A.

eu cred ca lumea are prea mult timp liber.

marti 4
mi-am inceput saptamana cu nervi. Io i-am zis lu chelu
: BA, strange si tu montajele alea dupa ce iese
grupele tale nu fi jegos, dar nu m-a ascultat. Asa ca
azi a facut toata lumea experimentele ca gasisera
montajele facute, si ma plictisisem la calculator, asa
ca am inceput sa ma uit pe referate. I-am chemat in
ordine alfabetica si am fost foarte rezonabil, le
spuneam pe rand, uite tu trebuie sa faci asta, asta.
Pe la litera p vine unul domnul shotaie, nu va
suparati… caca-m-as iar m-a prins cu garda jos, pe
google, ca i-am raspuns : daca el nu se supara eu nu
ma supar, da’ nici chiar asa aici in laborator…
AAAaa… ce vrei ma paraclisierul si cristelnita…
pai cica uitati eu mi-am facut referatul bine ca am
facut toate graficele astea. Normal ca m-am enervat :
PAI CE BA ASTA E GRAFIC LOGARITMIC, IN LINIE DREAPTA,
LOGARITMUL E DREPT LA TINE, MARS SA NU TE MAI VAD.
Referatele le aduceti maine pana in ora 14, daca vin,
daca nu asta e ghinion.

joi 6
L-au arestat astia azi pe chelu. Cand daduse drumul la
transmitatorul din sursa a intrat pe usa in laborator
decanul, cu un politist si cu meseriasul ala care
primise telefoanele. Primii doi l-au luat la
intrebari, dupa aia ultimii doi l-au batut, si dupa
aia au facut permutari care sa-l bata si care sa-l ia
la intrebari. Io n-am putut sa vin ca aveam treaba,
dar i-am dat dupa aia telefon si i-am zis, vezi ba,
ti-am zis ca nu trebuia sa pui orice cacat de
tranzistor in transmitator, ci chiar conta pe care-l
puneai. Acuma faci parnaie da-te dreq de prost…. pai
si eu am ramas la dce de 2 ori, dar asta nu e o scuza
sa nu fii in stare sa faci montaju.

joi 13
o saptamana nu s-a facut laboratorul, ca au verificat
maniacii aia de la telecomunicatii toate sursele,
toate montajele, toti tranzistorasii, si pe mine m-au
trimis acasa. Pe la pranz l-a adus inapoi duba pe
chelu… ii rasesera mustata si nu-i mai dadeau voie
cu telefon la el. Cica avea interdictie sa se aproprie
la 10 metri de vreun tranzistor, asa ca trebuie sa
tina laboratoarele de pe hol, ca altfel il umfla
astia.

vineri 14
azi a fost ultima zi de laborator. Am venit sa-l ajut
pe chelu ca aseara i-a zis decanul ca l-a auzit urland
de pe hol la unii sa mute in mama lor conectorul de la
sursa, si i-a spus ca daca il mai aude cu obscenitati
d-astea pe fata il da afara. Noroc ca au venit niste
baieti din energetica si i-au pus o schela pe geam,
asa a putut omul sa presteze.

a, pana la urma tot mi-a stricat unul ziua; pe la 6
seara s-a trezit unul mai smecher sa-mi spuna, CRED CA
(I-)A INGHETAT CHELUL DOMNUL SHOTAIE. De data asta
eram pregatit : cred ca da, sa le spun sa dea schela
jos ca si-asa nu mai are grupe. Si dvs. luati panarama
asta de montaj si refaceti-o, uite, ce e firu asta
aici ?! Pai asta e masa, daca o scot nu mai iese nimic
din circuit. A da ?! PAI EU ASA V-AM ZIS SA FACETI,
ASTA E MONTAJUL ?!

marti 18

mi-a zis domnu Cupcea sa le dau teme la astia, dar nu
o sa le dau pentru ca anul trecut le-am dat sa faca o
aplicatie pentru SD si a iesit o mare p__a.
Literalmente, uite ca chiar scriu ce s-a intamplat
anul trecut : le-am dat la unii tema sa faca aplicatii
pentru montajele clasice si au venit cu doua cisterne
si un tub lung si le-au plantat in fata facultatii
zicand ca un montaj cu tranzistoare regleaza jetul de
apa prin tub si ca poti sa stropesti gradina cu ele.
Io nu eram la post, iar chelul saracu, pe vremea aia,
era bolnav de Tourette de la ultima sesiune de
restante – unde se dadusera orale (defect
profesional); cand a ajuns in fata facultatii ca sa
„inspecteze” proiectul primise deja telefon de la
decan ca daca ii f_t aia facultatea cu proiectul lor
(iarasi, literalmente) il lasa electronist somer, asa
ca va imaginati in ce stare de nervi era, saracul.

Prima sarja de injuraturi a venit cand a vazut forma
proiectului. Cica douazeci de minute a comentat
proiectul fara sa se repete, dintr-o ipostaza critica,
de coordonator, de se stransese lumea ca la circ. Cand
ajunsese pe la cazanul de botez a verisorilor de
gradul 2, si la crucea strabunicilor care au luptat in
asaltul de la Smardan, echipa de „ingineri” care
facuse proiectul i-a atras atentia ca avand in vedere
ca toata chestia e o pompa cu jet de stropit gradina,
au pus si ei nitel ingrasamant organic in apa, asa ca
faptul ca i-a dat drumul pe masina decanului la putere
maxima (ca sa concluzioneze demonstratia ca intregul
proiect imita pana si fiziologic o mare p__a) ar putea
ridica probleme de nivel ontologic. Nu ca i-ar fi
pasat lui chelu cum sta treaba cu natura lucrurilor,
dar a inceput sa emita niste panseuri interesante
despre cacat, starile lui de agregare si existenta lui
metafizica in lichidul cefalorahidian al studentilor
care improasca la randul lor cu cacat in facultatea
care i-a primit cu bratele deschise, iar multimea,
care pana atunci se uita fascinata, s-a enervat, l-a
luat pe sus si l-a pus in calea jetului. Cica
responsabil cu ideea si aplicarea a fost tot un
laborant, mai coleric asa, care le preda un fel de
electrotehnica la astia de anul I. Multi oameni nebuni
in facultatea asta, dar studentii sunt si mai si.

Asa ca la rugamintile fierbinti ale lu chelu continuam
cu laboratoarele si-n ultima saptamana si continuam sa
dam niste lucrarici, ca sa evitam accidentele de
asemenea calibru, care au harul de a vindeca oamenii
de mania injuraturilor.

miercuri 19

miercurea e pur si simplu ziua mea proasta. Azi a
intrat dl. decan pe usa, suparat ca continui
laboratoarele dupa scandalul cu STS-ul si a zis :
„domnul Shotaie, sa stiti ca ne suparam”… al naibii
uom (am inceput sa scriu fonetic, de nervi) ce sunt nu
pot sa ma abtin sa nu stau pe net cand am laboratorul
gol, asa ca i-am raspuns : „pai de ce domnu’ decan,
lasati-l ca probabil e deprimat si el… AAAaa… da,
va rog, ziceti”. Am primit circulara dupa aia ca toti
laborantii trebuie sa se abtina de la obscenitati la
locul de munca ca fac de ras facultatea, si ca avand
in vedere antecedentele echipei de la lab DCE in
privinta asta, activitatea noastra este tinuta sub
observatie pe termen nedeterminat. Cand i-am aratat
circulara lu chelu, am auzit cel mai isteric ras din
viata mea – cred ca era copiat dupa faza aia cu vaca
nebuna. Mare panarama chelul, era sa-si lipeasca
degetul de un tranzistor cu ciocanul de lipit, dar a
meritat.

joi 20

S-au reorganizat serviciile facultatii zilele astea si
a fost o tropaiala continua. Oricum, e penultima zi,
asa ca au venit putini studenti; ceea ce e important e
ca pe la pranz a venit Gogu de la „Security” – inainte
era mecanic, acum are bulan si spray paralizant –
intr-un control inopinant sa vada cum „se decurge”
laboratorul de DCE. S-a decurs bine pana cand a urlat
chelul din separanda, in mijlocul laboratorului :
„Shotaie, adu si tu repede niste BC178-uri !!”; iar
Gogu, urmarind directiva decanului, s-a dus intins
sa-i raspunda cu un capac dupa ceafa, urland „SI NU
POTI MA SA CERI FRUMOS, ‘TE-N GURA CU MA-TA DE
MITOCAN”. Am facut cerere scrisa, in triplicat, sa nu
ni-l mai trimita pe Gogu, sau cel putin sa-i arate
statul de plata de la contabilitate inainte sa-l
trimita, ca sa stie naibii cum ii cheama p-aia pe
care-i bate.

vineri 21

azi am avut iar cu o grupa de cacat, si au venit si
ratatii aia care se cred la laboratorul de trifazati.
Desi le-am pus special o sursa de putere mica, lor le
iesea un curent 10 amperi. „Domnu… domnu… veniti
ca nu ne ies bine curentii”… ce era sa fac, m-am dus
sa ma uit de unde scot astia atatia amperi,
ampermetrul intr-adevar arata 10 amperi, m-am luat de
ei : dom’le dar voi chiar nu stiti ca tranzistorul se
arde la intensitatea asta ?! Aparuse Gogu amenintator
langa mine : da’ de ce ziceti dom’le ca tranzistoarele
se arde. Nu v-am spus sa nu mai injurati studentii, ce
v-au facut saracii ?! Nu l-am bagat in seama : pai hai
sa vedem, cum ati facut montajul… PAI CE CAUTA
DOMNULE FIRUL ASTA AICI, nu vezi ca face scurt d-aia
iti iese 10 amperi; n-am apucat sa termin fraza ca
Gogu s-a interpus iar : domnu… nu mai ziceti domnule
ca face firul scurt ca nu suntem pe centura aici… va
rog frumos, abtineti-va de la comentarii obscene ca
altfel ne suparam…

Am scos firul care facea scurt, si nu stiu cum naiba
tensiunea in ampermetru s-a dus la 15 amperi, iar
tranzistorul a facut flama si a sarit de pe placa.
Gogu a ramas ca la IMAX cu gura cascata, iar studentii
au inceput sa faca valuri si urale in laborator.
Chestia asta a durat vreo 30 de secunde pana s-a
suparat chelul si a urlat din separanda, uitand de
consecinte : MAI TACETI IN P__A MEA DIN GURA CA NU POT
SA MA CONCENTREZ AICI, ERA SA MA ARD CU CIOCANUL DE
LIPIT !!!

Nu stiu exact cum a interpretat degeneratul de Gogu
asta dar in procesul verbal care s-a dus seara la
decanat au aparut propozitiile „unii isi tine in gura
diverse organe in timp ce se arde cu ciocanul de
lipeli”. Atata tampenie n-am mai vazut nici eu nici
secretara decanului : in dreptul cuvantului „organe”
era o steluta, iar in subsolul paginii o nota „a
autorului” in care scria simplu „penis”. A trebuit
sa-i explicam la telefon seara – punandu-l sa deseneze
ca sa inteleaga – ca exista o diferenta subtila intre
complemente circumstantiale de mod si atribute – deci
prima parte a frazei se interpreteaza un pic altfel,
si ca ciocanul de lipit e de fapt o unealta care asa
se numeste ea, si ca e fierbinte, adica are
temperatura ridicata, deci e normal sa te mai frigi
din cand in cand. Raportul a disparut probabil
misterios inainte ca decanul sa aiba ocazia sa-l
citeasca.

duminica 23

am o gramada de lucrarici de corectat inainte de
sarbatori… le-am impartit frateste cu chelu, dar
pana la urma trebuie sa le corectez pe toate, deoarce
n-am ajuns la nici un consens ca ala dupa trei lucrari
s-a enervat, a luat un marker rosu, a scris mare pe a
treia lucrare „n-ati inteles nimic, mars inapoi la
sapa fir-ati ai dracu de tarani idioti” si a zis ca el
prefera sa ii pice pe toti decat sa riste sa crape de
nervi.

Pana la urma e destul de interesant. Desigur, au fost
unii care chiar au facut nenorocitul ala de grafic pe
care l-am cerut, dar au fost multe cazuri speciale. De
exemplu o gasca de cretini au desenat graficul in
oglinda pentru ca asa il vazusera cand s-au intors sa
copieze de la ala din spate si nu le-a trecut prin cap
sa-l intoarca. Culmea e ca l-au desenat asa cu totul,
inclusiv simboluri, pentru ca nu le-au inteles.
Lucrarile lor trecusera pe la dl. prof seminarist care
le daduse o dedicatie in stilul propriu : la vara si
la multi ani.

Trecem peste relicvele nesemnate de gen : „bai bula ce
cerinte sunt astea la tine… da si tu mai usor si sa
se poata copia, unde te crezi, la MIT !?”, „Stimate
domn, la intrebarea dvs. va raspund tot cu o intrebare
: oare nu suntem cu toti la fel de neputinciosi in
fata marelui examen ? Poate sunt eu fatalist, dar nu
pot sa nu observ ca la scara transcendentala aceasta
lucrare de laborator n-are nici un sens. Io tot pic,
ba boule.”, „Cine e domnul care se masturbeaza dupa
panoul verde ? E dragutz. Cici.”, „eu am dat la
facultate doar ca sa nu ma ia in armata, va rog
dati-mi un cinci ca nu vreau sa fac planctoane.”, „as
vrea sa desenez graficul dar nu pot pentru ca seamana
cu un penis si e impotriva convingerilor mele
religioase sa concep asa ceva pana la varsta de 22 de
ani”, „mosule, in contractul meu de studii gasesti o
hartie de 200 de euro, ce zici, merge pe vrajeala ?!”,
sau in versuri fara ritm : „te plimbi ca o p__a
printre noi/asa ca din politete versuri
scriem/deoarece constiinciosi laboranti voi doi/de
meseriasi nu ne lasati sa copiem”. Plus obsedatii de
la CA : „How about : I give you the finger, and you
give me my fucking phone call… you can’t scare me
with this Gestapo crap !!”, care apar in fiecare an.

Mai sunt si micile genii care incearca sa improvizeze,
dar astea sunt statistici, de obicei este prerogativul
profesorului titular sa se distreze cu ele, noi doar
le consemnam. Si uite asa trece ziua…

miercuri 26

Azi am trecut pe la facultate ca sa-mi iau sculele.
Iar am probleme, MIERCUREA AR TREBUI SA STAU DREQ
ACASA !! Io imi impachetam montajele, si pe usa a
intrat dl. decan si m-a apostrofat exasperat folosind
sintagma : „DOMNUL SHOTAIE !!”. Ar fi trebuit sa fiu
atent, si d-asta ma enervez, ca i-am raspuns : „Doamne
Dumnezeule, pai chemati repede o ambulanta, ma duc ca
are chelu un garou sa i-l legam de… Aaa.. da va
rog.” Cica curba repartitiei notelor la laborator
trebuie deplasata, ca au picat prea multi si nu intra
in examen. I-am atras atentia, la modul cel mai salon
cu putinta, ca si eu si chelu suntem de acord ca cei
care au picat sunt niste degenerati afurisiti care au
facut misto de noi in lucraricile de laborator, deci
ne pare rau, daca vor sa mai faca laborator nu vor
avea acces decat la grebla lu chelu, sau la chelu lu
chelu. Raspunsul a fost simplu, pai ia incercati sa nu
mai corectati lucrarile la perpulis si o sa vedeti ce
iese.

Nu a mai fost loc de negocieri, cuvantul profesorului
titular, si angajator, e ordin, asa ca i-am luat lu
chelu un pix verde (e culoarea care-i aduce aminte de
„happy place”) si i-am dat directiva sa nu pice decat
1 pe grupa ca altfel il ia mama dreacu. A iesit de
cateva ori urland pe coridor si amenintand ca prefera
sa-si lipeasca fatza de un osciloscop, dar i-a atras
atentia placuta de lemn pe care scria „a job is a
terrible thing to waste”, asa ca a pana la urma a
facut un efort.

Vreau totusi sa dau un exemplu de lucrarica pe care a
trebuit sa dam nota 5; o grupa de schizoizi au trecut
una dintre lucrari din mana in mana (i-am prins ca au
scrisuri diferite), continuand dupa cum ii taia capul
ceea ce scrisesera ceilalti. Iata ce a iesit (n.a.
„one word story”) :

„2. Comentati montajul Sarcina Distribuita :

Aceasta perla a laboratorului,
montajul Sarcina Distribuita
este cea mai nenorocita si de cacat proba
dar totusi usoara si importanta pentru studiul
electronicii pentru ca
cand luna lumineaza cu razele ei placa
de textolit fabricat la intreprinderea
de ratati afurisiti care se joaca cu rasini si alte
basini chimice
si construiesc si prefabricate, deosebit de importante
pentru economia tarii
noastre care seamana cu un buchet de flori asezat pe
harta
Europei in care vom adera in anul 2007
pentru ca eu vreau sa fac DCE in Germania.
Remarcam in montaj existenta
contrastului accentuat, a elementului antitetic dintre

tranzistorul BC178, cu PSF la 0.6 V si
bulangiul asta care se crede la ora de literatura, si
care se
remarca ca un student de seama al facultatii,
confruntat cu
lipsa de intelegere a semenilor, un geniu pustiu, care
realizeaza ca
tranzistorul trebuie inseriat cu un condensator pentru
a impiedica
coagularea picaturii de sloboz cu care e lipit
tranzistorul pe placa
ceea ce este un lucru bun pentru ca tranzistorul nu se
va supraincalzi, deci multumita siliconului,
acest catarsis ultim al laboratorului,
care este eficient intr-un domeniu de temperaturi
intre 0 si 50 de grade.
Personal, ma pish pe el de domeniu de temperaturi dar
din nefericire
noi, studenti cu un profund respect pentru materia pe
care o studiem trebuie sa
analizam din punct de vedere ortoepic existenta
cuvantului Sarcina in cerinta,
ceea ce inseamna ca curentul se distribuie de la
iesire pe baza prin
gatul matii ca te plimbi de nu pot sa copiez,
deci lucrarea va fi corecta, iar notele uniform
distribuite ceea ce inseamna ca
situatia notelor va fi descrisa de litota
15% peste 7 deci
am supt-o si la laboratorul asta
pe care-l vom repeta cu placere si fara suparare anul
viitor,
anul implinirii noastre, anul in care ciclul vedic al
montajului condensator-tranzistor-condensator se leaga
la osciloscopul infipt in
gaoaza aia de aluminiu unde scrie 1 care nu e
niciodata suficient de larga ah f_tui m-a vazut cand
am luat foaia…”

Patru idioti s-au chinuit sa scrie prostia asta,
dintre care unul singur mai voia sa miste ceva, iar
altul era un pic mai optimist, in rest… noi ce sa
facem, urmam directiva lu sefu, le dam 5 la toti, asta
e.

marti 2

Io si cu chelu ne-am hotarat sa ne facem firma; si
avem si site pe net. Chelu se ocupa de partea tehnica,
iar eu din moment ce n-am loc sa ma aproprii si eu de
un montaj din cauza lu ala, am deschis o mica pagina
de web dating si confesiuni intime, intitulata –
profund – „De ce, Shotaie”. Dupa ce am facut-o publica
a strans cam 500 de hit-uri pe zi, asa ca e destul de
munca pentru promovarea imaginii firmei.

Asa ca azi am terminat cu lucrarile alea infecte si
m-am apucat sa schitez niste raspunsuri pentru
intrebarile de pe site. Unele sunt normale pentru un
astfel de site, de exemplu Cici din Slobozia,
studenta, momentan in concediu, se plange ca
vibratorul model „custom build” livrat de chelu
provoaca dependenta, deci n-are timp sa invete la DCE
din cauza lui. Uite ca am aici raspunsul lu
pocnitoarea de chelu, il lipesc pe foaie ca altfel nu
ma credeti :

„Stimata Domnisoara Cici,

Cauza problemei dvs. este o dioda stabilizatoare de
tensiune BZX88, care s-a stricat si furnizeaza
dispozitivului o tensiune superioara decat cea de
regim, marind turatia. Daca ati avea acel grad de
candoare care sa va permita sa va apropriati de aparat
fara sa va uitati la el ca la o p__a, ati observa ca
din cand in cand face scantei cand il bagati in priza
(!) deci ar trebui sa va fie clar ca ceva nu e in
regula. Va rugam sa va prezentati cu respectivul
aparat de uz casnic la departamentul nostru de
service.” urmeaza explicatii detalitate cu tabele si
grafice vizand comportarea diodei Zehner in anumite
conditii de temperatura, impuritati, presiune si
umiditate. Foarte profesionist chelu. 10; ii pun
reply-ul pe site.

Doi disperati, care subliniaza ca NU sunt studenti la
seria CA au pus pe site – printre altele – urmatoarea
mizerie :


Institutul National de Genealogie si Etnonimie, strada
Ion Pulea nr. 33
Instiintare

In ultima vreme echipa noastra s-a aplecat in special
asupra aparitiei numelui dvs. Se pare ca geneza
numelui are la baza o intamplare care s-a petrecut in
satul Dnlga la finele secolului XVII; documentele
vremii nu s-au pastrat in totalitate dar la un moment
dat un anume Bibi, un mic boier local a vrut sa
pedepseasca doi tarani banuiti de zoofilie,
condamnandu-i sa fie legati de doua butoaie cu pulbere
si flambati. Suntem nevoiti sa repetam, documentele
vremii sunt neclare, dar se pare ca atunci cand s-a
dat foc la fitil taranii s-au impartit tactic in doua
grupe : prima grupa de un taran l-a prins pe boier
Bibi cu dintii de testiculul stang iar a doua grupa de
un taran i-a plasat strategic in mana un hanger dupa
care s-a prins cu dintii de testiculul drept.

Urmarile sunt, repetam, in ceata, dar boierul Bibi,
descendent al unei linii de boieri cunoscuta pentru
pragmatismul ei a fost pus in fata faptului implinit,
cu doi tarani carnati gata sa explodeze in 5,4, 3..
agatati de coae si un cutit in mana. Noi nu putem sa
postulam cum a reactionat, cert este ca boier Bibi a
trait, si s-a refugiat in sanul nobilimii franceze
unde a inventat stilul de biliard numit „Freeball”,
iar semintia sa a figurat in catastife, din acea zi
fatidica, cu numele de „Shotaie”.

Cauza aparitiei numelui dvs. converge cu originea
arhaicei zicale din popor „sa moara Bibi”, pentru ca
boier Bibi era cunoscut – probabil inainte de…
destelenire – pentru cruzimea sa.”

Astia doi smecheri fraieri bombardeaza site-ul cu
prostii d-astea de doua saptamani incoace, iar ultima
data au pus un post scriptum :

„Hehe pai ne-am encriptat numele gustere, adica om fi
noi varza la electronica, dar ne pricepem la
informatica, ne cheama Vonstantinescu Clad si, urmand
acelasi algoritm complicat, Matei Mihai. Teapa da-te
dreq de moldovean ca nu te prinzi tu nici daca pui
serverul Sun la lucru !”

Ce drq era sa fac, am raspuns si eu in acelasi stil :
„Da ma informaticienilor, io am facut profil electric
sunt mai prost n-am ce sa va fac. Semnat : Shihai
Miotaie !”

(n.a. observati cat de penibil suna numele lu asta in
anagrama ?!)

joi 4

Mi-a trimis chelu un e-mail suparat ca imi va inchide
pagina din cauza ca ultimul raspuns se incheie cu o
invitatie sado-masochista, si ca in felul asta stric
imaginea firmei. Am incercat sa-i explic ca e de fapt
o anagrama, dar el nu si nu, ca cica de cand cu
„anagrama” site-ul a inceput sa fie accesat de
cetateni germani dornici de distractie si ca el e
suparat ca primeste noaptea telefoane care il intreaba
ce bisturiu prefera, ala cu lama crestata sau ala cu
aliaj de paladiu. Deci, cu regret scriu ca amalgamul
cultural si literar „De ce, Shotae” nu mai exista.

In schimb eu sunt un om cu resurse, din cauza ca
site-ul a fost atat de pop__ar (pagina mea avea mult
mai mare succes decat firma lu chelu) vreau sa fondez
cenaclul „Totusi Shotae !” care sa discute problemele
cu care ne confruntam noi, scriitorii, in secolul XXI,
dintr-o perspectiva folclorica dar si culta. Pacat ca
maine trebuie sa incep din nou cu laboratoarele, ah,
uite cum munca nu ma lasa sa ma realizez pe plan
spiritual.

vineri 5

primul laborator din an a inceput foarte prost. Se
intampla cateodata diverse chestii care te fac sa te
intrebi de diverse chestii. De exemplu, azi eram la
laborator, dar stateam ferit de calculator, ca daca
mai intra cineva pe usa si nu sunt atent ma zboara
astia de tot, asa ca n-aveam ce face si inspectam
bunul mers al laboratorului. In banca a treia, dau de
ratatii aia care se cred la laboratorul de trifazati,
claie peste gramada peste montaj. Ce faceti ma aici,
ce e buboiul asta putrefact, asta e montaju ?! Io asa
v-am zis sa-l faceti ?!? Dom’le dar dumneavoastra
chiar depasiti orice limita de ineptitudine, trebuia
sa conectati doi conectori in nenorocitele astea de
mufe, uite, 1 si 2, cum puteati sa le incurcati !!!…
pai sa stiti fara suparare domnu profesor, da’ ala e
mobilul lu Gigi, montajul e asta de-aici, pe placa.
Aa… pai e bine, de ce nu va merge ? Pai ne merge,
dar ne iese voltajul 666.

Am stiut, in acel moment, ce se va intampla.

Impleticindu-ma, m-am dus peste chelu in separanda
sa-l atentionez : FRATE, PUNE LETCONUL JOS CA VINE
SEMINARISTUL, copii, ca sunteti inca tineri, pazea de
langa toate aparatele electrice, magnetice; aia care
nu v-ati spovedit ascundeti-va sub mese; lasa ma acum
prostia aia, tu da-te de langa monitorul ala,
domnisoara stati lipita de perete, VOI ASTIA DIN SPATE
SUB GRINDA DE REZISTENTA, LA DEPARTARE DE GEAMURI.
I-am zis lu chelu sa pregateasca grebla in caz ca
situatia scapa de sub control.

La ora 12:00:00 usa laboratorului se deschide la
perete in mod sincron cu geamurile de termopan. De
afara vine un aer rece si fumuriu, si undeva bate un
clopot. Chelu sta pe pozitie cu grebla, vopsit pe
fata, bagat dupa panoul verde, injurand firati ale
dreacu de ciori taceti din gura acum v-ati gasit sa ma
croncaniti la cap. Numai el le aude. Tabla pe care am
calculat (cu greu) PSF-ul la amplificatorul
diferential incepe sa tremure. Coca Cola pe care voiam
sa o beau se oxideaza brusc in sticla. Unul dintre
osciloscoape explodeaza cu un pocnet sec. Elevul
Maximilian Machedon de la bancul 3 murmura incetisor o
rugaciune ciudata care se termina cu „la intrarea in
iad nu exista atei” dar spus invers. O stralucire
difuza lumineaza usa de la intrarea in laborator; pe
cuvantul meu ca m-am hotarat sa ma tin tare, dar nu
stiu cat mai pot suporta tampenia asta, deja simt
captuseala scaunului intre buci, si-mi cred ca o sa
incep sa urlu, ca am si eu limita mea, de om normal
supus la perversiuni.

Domnul prof de seminar intra zambind in laborator ca
si cum nimic nu s-ar fi intamplat. In separanda, chelu
tine o cruce in dinti si a inceput sa se legene
inainte si inapoi uitandu-se pierdut la mixerul cu
vibrator si masina de spalat la care lucra. Cineva
susoteste „ce dreacu se intampla” si este pocnit
imediat de un coleg cu o mapa. Domnul seminarist se
uita intai lung la Machedon, care sta imperturbabil,
apoi se intoarce catre mine zambind, pentru ca a venit
sa-mi comunice ceva. Ecranul calculatorului se stinge
subit, si parul incepe sa-mi fumege. Se aude un alt
pocnet sec. Este chelu, s-a dat cu capul de bancul de
lucru de au sarit tranzistoarele de pe el pana la
iesirea din separanda. Acum rade ca idiotul; dl.
seminarist de DCE are o influenta ciudata asupra lu
chelu.

Dl. prof de seminar intreaba, calm ca o bomba
termonucleara : „ce mai faceti domnule Shotae ?”. Nu
mai imi vine in minte nici un raspuns inteligent. Imi
culeg limba de undeva din stomac, si raspund :
„Bine…”. „Bine ? Pai parca aveati probleme cu un
voltaj He he heee…”. Nu reusesc sa inteleg zambetul
tipului asta : vine de undeva din interior. Din
interiorul pamantului probabil, ca de cate ori face
chestia asta nu stiu cum… Doamne iarta-ma… ii
ramane imaginea imprimata pe geamul din spatele meu,
dinspre separanda. Am schimbat geamul ala de cateva
zeci de ori, acelasi lucru se intampla, fara echivoc,
de fiecare data cand ranjeste ca vrea sa-mi spuna ceva
interesant. La inceput, pana sa ne prindem sa punem
geam de plexiglas ranforsat era si mai rau, ca s-a
facut geamul tandari de era sa-l puna pe chelu la
insectar. Oricum, am inceput sa ma linistesc, am gasit
cu varful degetelor sticluta cu agheasma si cruciulita
de argint in buzunar, si stiu ca am o saorma cu
usturoi in sertar, ce-o fi o fi, de cand cu chestiile
astea ma duc la biserica in fiecare dimineata la
utrenie, asa ca raspund, iarasi, ca si cum as raspunde
din mormant : „nici o problema… pe care nu o putem
rezolva”.

Cu un zambet care probabil va ramane imprimat si pe
dulapul cu condensatoare din spatele geamului,
continua : „serios… atunci ati rezolvat problema
dl-ui decan ?”.

Pe cuvantul meu, incep sa cred ca dl. decan il
plateste pe prof de seminar in mod special ca sa faca
chestiile astea. De ce ? Pentru ca poate. Circula
povesti de tot felul; despre studentul care conducea
un VW si a incalecat un gard viu si s-a infipt intr-un
pom pentru ca dl prof de seminar se uita cu atentie la
el cocotzat undeva pe automatica, despre grupul de
studenti care au intrat in EG408 si s-au trezit intr-o
capela din cimitirul Sf. Vineri dupa 2 saptamani,
pentru ca zisesesera „iar stam sa-l asteptam pe
carnatul asta” sau despre faptul ca stie sa rezolve
mental orice schema de montaj fara sa se uite la ea.

Nu aveam un raspuns pregatit si deja vedeam o cruce
alba pe care scria „aici s-ar odihni Mihai Shotae,
daca nu ar fi disparut fara urma in mijlocul
laboratorului ca nesimtitul intr-un nor de sulf”. Il
vad pe Machedon cum scoate din buzunar un fel de
sigiliu de bronz si incepe sa se joace nepasator cu
el. Zambetul de pe fata dlui prof dispare brusc,
murmura grabit un „Imi pare rau ca va deranjez
domnule”, dar uitandu-se la Machedon, si iese, la fel
cum intrase. NOTA BENEEE : trebuie sa tin minte sa
nu-l irit pe Machedon, ca nu stiu cine e sau pentru
cine lucreaza, dar trebuie sa fie destul de bazat
acolo jos daca l-a speriat pe dl. prof de seminar.

miercuri 10

Eu cand am zis ca miercurea nu e ziua mea buna… am
intrat in laborator, totul era ok, in afara de geamul
dinspre separanda vopsit in negru, cu o emblema rosie
pe el in care scria „Manson is God”, si cu usa inchisa
si captusita antifonic. Cand am deschis usa, inauntru
era muzica data atat de tare ca s-a facut curent. Era
chelu, asculta Manson – in loc sa lucreze la noul lui
proiect (intitulat „din aplicatiile minunate ale
tranzistorului : aspiratorul trifazat gonflabil”). A
ranjit la mine cu dantura lui de metal, clipind din
ochi – fosforescenti de la lentilele de contact – si
etalandu-si chelia tatuata in asa hal incat abia am
nimerit usa sa ies.

Am chemat popa cu evanghelia ca nu se mai putea…
pana sa vina popa am avut scandal la usa. A venit un
smecher la costum fluturand la misto niste chei de la
un Passat si spunand asa, din cerul gurii ca sa vada
lumea ca e umblat : „domnul meu, cineva se tine de
poante tampite”. M-a intrebat, ipotetic asa, ce as
face eu daca – sa zicem – laboratorul meu s-ar duce
dracului dintr-o data asa. I-am raspuns ca mi s-a
intamplat chiar de curand, uite, d-abia l-au reparat
astia, astept popa sa vina. Ca sa-i demonstrez am
deschis brusc usa dinspre separanda, de unde au
inceput sa iasa niste valatuci grosi de marijuana pe o
melodie cu unul urland „God is just a statistic”. M-am
si enervat si i-am zis pinguinului la costum : cu tot
respectul cuvenit domnule, va plangeti ca a venit
cineva noaptea si a vandalizat laboratorul, auzi, cica
a pus poze porno in polarimetru, lipici pe microscop
si fumigena in dispozitivul lui Young, si eu uite ce
trebuie sa suport. El a raspuns pai nu ca sa vedeti ca
pe langa astea, azi cand am bagat curent la
experimente s-a auzit un cor de baritoni intr-un tril
lung : „p__alalalala laaaaaa” si a ramas toata clasa
lemn ca fiecare credea ca i-a sunat mobilul. Nici nu
l-am mai ascultat : DACA VRETI SA RECLAMATI, FACETI
COADA, si acum gura ca uite a venit popa.

Popa a venit bine intentionat si chitit pe afaceri,
s-a asezat la catedra, a scos laptopul, l-a deschis,
si a zis : „Cum va numiti ?!”. Eu pe cuvantul meu ca
am spus numele din buletin, si nu stiu de ce s-a
enervat brusc si s-a intors spre mine zicand „bai
bulangiule poate vrei sa-ti iei vreo candela peste
bot, vorbeste cuviincios cu reprezentantul Domnului”.
Carnatul ala la costum care ramasese afara, adauga si
el : „asa face parinte, n-are pic de respect pentru
nimeni; asa au facut si atunci cu telefoanele, o
adunatura de vandali astia de la Electronica; trateaza
cu curul mediul academic”. Atunci m-am enervat si eu,
l-am umflat p-ala si l-am inchis cu chelu in
separanda, ca sa am si eu un minut de liniste, dupa
care am scos buletinul sa-i arat popii.

Popa, la randul lui, a scos un mobil de vreo 18
milioane, a format un numar si a inceput un monolog
care suna cam asa : „saru-mana… aloo… centrala…
va rog frumos cu arhiereul Ischemie… saru-mana… da
parinte, avem o problema la eparhia Dnlga, pe cine
avem acolo… pai uitati ce nume are asta, n-o sa va
vina sa credeti…da, e din buletin…nu, asa-l cheama
pe el… pai asta ziceam si eu, Doamne apara si
pazeste, Biserica nu mai are nici un cuvant de spus
cand le aleg la astia numele… exact, ne facem neamul
ortodox de ras… da, la stilul asta ne ducem dreq cu
totii… pai e deja sub observatie la baietii de la
SRI ca nu stiu ce a facut cu niste telefoane, ce sa-l
mai reclamam si noi… am inteles… saru-mana”. A
inceput sa butoneze la laptop si in timp ce scria
vorbea : „deci va rog sa va prezentati la patriarhie
ca sa rezolvam aceasta problema, pana atunci puteti sa
luati nume bisericesc… va pot da… Halalambie…
suna perfect, uite v-am trecut aici”. A inchis
laptopul cu zgomot, si m-a intrebat, „alte probleme
!?”. Ce era sa mai zic, i-am aratat usa dinspre
separanda. S-a ridicat, a deschis usa, si de acolo a
iesit intai un alt valatuc – de sulf de data asta –
apoi pinguinul, la piele, purtand semetz pe scalp un
tatuaj pe care scria „body no. 927417 property of
Chelu”, si cu mainile dupa ceafa, lipite de cap; s-a
uitat cu o expresie de groaza suprema imprejur pentru
o secunda, dupa care a trecut prin usa de la laborator
cu capul inainte, a cotit spre scari si s-a rostogolit
pe trepte in jos urland.

Parintele a bagat capul pe usa, l-a retras imediat, a
inchis usa vadit oripilat, s-a asezat ca bolovanul la
loc pe scaun, a deschis din nou laptopul fara nici un
cuvant si a inceput sa scrie nervos. A scos mobilul,
bombanind, dupa care : „saru-mana… aloo… da…
centrala… va deranjez pentru arhiereul Ischemie din
nou… saru-mana parinte, tot eu… da, am rezolvat,
dar avem alta problema, si trebuie sa o raportam ca
n-avem de ales…”.

Intre timp afara cine credeti ca cobora in pas
alergator panta din spatele facultatii indreptandu-se
spre rectorat (n.a. la imaginea asta era sa ma inec de
ras), tot la piele, tot cu mainile la ceafa, si tot
urland cu toti plamanii disponibili. M-am dus pana la
geam ca sa admir rezistenta acestui om, mai ales ca
erau -5 grade afara, si am vazut si grupul de
„Security” cu bulane, femeile de serviciu cu maturi,
pe cineva cu o patura si pe cei doi hingheri ai
politehnicii cu o targa, urmarindu-l, tot in pas
saltat.

Popa a departat brusc telefonul de la ureche si a
intrebat, in mijlocul conversatiei telefonice : aveti
pe unul Machedon aici ? I-am raspuns ca da, a venit
vineri, asa ca a continuat : „si-au facut de cap
apocalipsele alea doua, rau am facut ca i-am lasat
aici… pai stiu ca nu stiau unul de altul, dar uite
ca l-au mai afurisit pe unu… da parinte, ii
despartim, dar asta al treilea e rau, e cu spume, nu
putem sa-l lasam asa ca pana maine musca pe cineva,
Doamne iarta-ma… pai uitati ascultati aici”, dupa
care a a aplicat aceeasi manevra demonstrativa : a
deschis usa dinspre separanda si a strigat melodios,
acoperind acordurile de death metal :
„mmmbinecuvanteaza-l Doamne pe robul Tau chelu, cu
numele de fata Gigel…”; de partea cealalta s-a auzit
un latrat furios, care la randul sau a acoperit
muzica. Popa a inchis usa si s-a asezat la loc. „…io
v-am zis ca asa e… am inteles… saru-mana”.

A inchis telefonul, a blocat usa dinspre cuibusorul de
nebunii al lu chelu cu un scaun si a iesit fara sa
spuna vreun cuvant, cu laptop cu tot.

Peste exact zece minute usa laboratorului se da in
laturi si intra vreo sase tipi cu bastoane carand un
cazan cu agheasma. Unul dintre ei s-a scuzat grabit, a
facut un semn brusc, si restul au inceput sa intinda
chit pe la marginea termopanelor dinspre debaraua lu
chelu. Io politicos m-am recomandat Halalambie si
le-am atras atentia ca la termopane nu e nevoie de
chit. N-am apucat sa termin fraza ca unul a cantat
„mmmmde la mine putin, de la Sfantul Duh, „plastilina”
si detonatoarele…amin”, toti si-au facut cruce si
si-au bagat in acelasi timp degetele in urechi, dupa
care bunatate de termopane de o mie de euro s-au facut
praf, inclusiv geamul antiglont, ca a explodat cacatul
ala care-l intinsesera pe ele de s-a cutremurat
politehnica. De dupa geamurile facute tandari s-a
auzit un urlet : „BA AICI NUMAI EU ASCULT BURZUM,
POATE VRETI SA VA IA MAMA DREQ CU BOXA VOASTRA, DATI
MAI INCET IMEDIAT !!!”. Se vedea ca era o echipa de
profesionisti ca n-au pierdut timpul : au aruncat cu
cazanul cu agheasma, dupa aia s-au pus cu bastoanele
pe chelu si l-au aruncat pe geam. Jos il astepta a
doua echipa de bastoane care l-au cules din craterul
de impact si l-au dus din baston in baston pana intr-o
duba. Dupa care s-au scuzat din nou pentru deranj, si
au plecat grabiti, la fel cum venisera, indreptandu-se
spre Rectorat cu convoiul lor cu tot. Acolo s-au oprit
si au coborat – drept pentru care a urmat un val
impuscaturi, strigate, explozii infundate, care a
culminat cu o detunatura care a crapat geamuri in
toata politehnica – si in sfarsit s-a lasat iar
tacerea.

Cred ca l-au prins si pe dementul ala de pinguin, desi
e clar ca l-au fugarit ceva.

Ce era sa fac, am lasat vorba sa trimita din nou
echipa sa repare laboratorul.

joi 11

Pe la pranz l-a adus inapoi duba pe chelu… ii
rasesera mustata (am o senzatie ciudata de deja vu
cand scriu asta…) si il pusesera sa poarte crucifix.
Oricum, l-au expediat rapid, ma asteptam sa-l tina
ceva timp, si ceea ce este interesant e ca ala care
l-a adus zicea ca a ramas cu sechele. A intrat in
laborator fara sa zica nimic, a aruncat o privire la
geamurile de termopan nou instalate, la plansa verde
care despartea bancul din separanda, la tranzistoarele
imprastiate pe banc, la dispozitivul de deflatulare
folosit in aspiratorul trifazat gonflabil, si-a sters
pe furis o lacrima, si s-a indreptat tarsaind spre
postul lui. L-am intrebat pe drum, „b’ ce faci”.
Nimic.

In plus, azi s-a intamplat inca ceva ciudat, inainte
sa-mi vina prima grupa. Acelasi scenariu, numai ca
protagonistul a fost dl. Surpatzeanu. A deschis fara
zgomot usa laboratorului, a intrat, eu m-am lipit
instinctiv de perete cautand in buzunar tarusul
ascutit, de bronz pe care-l adusesem la mine special
pentru cazuri de felul asta. Nu l-am gasit : il
uitasem sub birou. Am avut iar o premonitie cu o cruce
alba pe care scria „aici se odihneste un sfert din
Mihai Shotaie, restul fiind practic dizolvat in
vopseaua de pe peretii laboratorului”, asa ca singurul
salut care mi-a iesit pe buze a fost cel reflex,
format in armata, infipt adanc in creier dupa
saptamani intregi de curatat veceuri cu tranzistoru :
” ‘traiti domnule Suprateanu”. Drepti. Raspunsul a
fost o privire bolnavicioasa, dupa care s-a indreptat
batraneste spre separanda, a deschis un sertar
tremurand, a scos o cutie de-acolo si a dat sa iasa.
Inainte sa iasa, s-a mai intors odata spre mine,
(„‘traiti”), si-a sters fruntea cu dosul palmei,
respirand greu, dupa aia a scos o sticluta cu vin
sfintit, a tras o dusca lunga, si a iesit in acelasi
fel, ca si cum ar fi fost tinut treaz cu forta de la
Craciun incoace, si tocmai intrase in laborator ca sa
ia un pahar cu apa inainte sa se culce definitiv.

Incep sa cred ca n-a fost bine ca l-am chemat pe popa.
Ma intreb ce s-a intamplat cu Machedon.

***

A inceput iar distractia.

Le-am dat la unii o lucrarica de 10 minute si l-am
prins pe unul copiind. L-am vazut de la distanta ca se
uita dubios de fix la ampermetru, asa ca m-am dus la
el si l-am intrebat : „ce faceti domnule aici…
copiati dupa montaj, nu ?! Ba io-ti fac referat la
decan.”. Faptul ca am luat montajul si am dat cu el de
pamant l-a derutat, dar totusi a reusit sa ingaime :
„nu copiam, domnu Shotae”. Cacat, i-ar m-a prins in
contrafaza ca am raspuns : „se mai intampla, am mai
auzit de unul care in timpul laboratorului si-a dat
foc la…aaa… pai cum nu copiai ma, uite ce scrie
aici pe ampermetru, formula puterii, uite, puterea e
tensiunea ori intensitatea prin ampermetru”. S-a uitat
lung la formula si a zis : „da, dar fara suparare, aia
nu e formula, acolo scrie P__A, uitati deasupra scrie
ALA SUGE si langa e o sageata care arata spre stanga”.
M-am uitat spre stanga, un animal se scobea in nas cu
un creion lung in fata la calculator, iar mai incolo,
dupa geam, exact pe directia sagetii, chelu gesticula
ca sa vin pana la el. M-am enervat si mai rau.
„Domnule da’ chiar nu mai ai pic de bun simt, sa vezi
ce nota in baza 2 iti iei ca raspandesti zvonuri
despre obiceiurile colegilor tai, auzi, sa zici de el
ca suge…” „SHOTAE !” – s-a auzit din separanda dar
eram prea infierbantat, asa ca am raspuns : „NU, SUGE
!!! s-o dai la intors la ma-ta la tara, nu
aici…AAAaaaa…”

M-am dus sa-i duc lu chelu tranzistoru ca se ridicase
si batea cu pumnii in geam, si cand am ajuns inapoi
ala disparuse. Isi luase si foaia, dar intorsese
ampermetrul, ca acum sageata era spre catedra. L-am
lasat asa ca nu puteam s-o intorc la loc ca sa nu
creada chelu ca vreau sa-i transmit vreun mesaj.

vineri 12

N-o sa va vina sa credeti – azi-noapte am primit un
e-mail pe site-ul cenaclului „Totusi, Shotae”, care
suna cam asa :

„Domnule laborant (nu pot sa va scriu numele ca sunt
la un icafe si sunt oameni respectabili in jurul meu),

daca vreti sa-l mai vedeti pe chelu intreg, veniti la
ora 7:30 (inainte de cursuri) in sala EB 210 – pentru
idioti, „laboratorul de trifazati” – pregatit sa
semnati pentru trei de 5 la laborator. Altfel, suntem
pregatiti sa-i dam. In cap. Definitiv.

Gasca de la trifazati.”

…in ce hal a ajuns lumea. Ce era sa fac, m-am sculat
de la 5, am ajuns in facultate la 7, m-am dus sus am
luat grebla lu chelu si am pornit spre EB, pregatit sa
negociez. La 7:15 eram acolo, nu era nici picior de
seminarist, asa ca am gasit sala, am testat usa cu
grebla sa vad daca nu-mi cade ceva in cap cand
deschid, am deschis-o incet si am intrat brusc.

Cand am pasit trecut laboratorului de trifazati parca
am pasit in alta lume. Erau vreo -10 grade ca toate
geamurile erau deschise, si in spatele catedrei un tip
mic si chel, dezbracat in sort si maieu facea
genoflexiuni, cantand treceau batalioane. Am batut
incet cu grebla intr-un banc de metal, si am zis, pe
tonul cel mai serios (de laborant) cu putinta : „Ce e
asta dom’le aici… unde te crezi”. M-am antrenat zile
intregi in fata oglinzii ca sa spun fraza asta cat mai
detasat si mai incisiv, ruland cuvintele de parca
reprezint Rectoratul, Politia, Garda Financiara si
Serviciul Secret american in acelasi timp, si cred ca
am reusit ca n-am vazut om care sa zboare intr-o
pereche de pantaloni asa de repede, incheindu-si cu
mana stanga slitul si cu dreapta salutand. Dupa ce
si-a pus – nu stiu cum dreq, tot cu o mana – o camasa
si o vesta, a declarat : „laboratorul de
electrotehnica, EB 210, aerisit conform regulamentului
de ordine interioara, executam exercitiile de
incalzire matinala”. Se vede ca dupa ce a debitat
aceasta formula stereotipa si-a revenit, ca a luat
mana de la chelie si a spus, „da’ dumneata cine esti
dom’le, vii aici cu grebla, aici e laborator serios,
nu agricultura”.

N-am zis nimic, doar am ars o grebla intr-un
condensator d-ala de 5 kile care a cazut pe jos facand
crater in parchet. Dupa aia, pe acelasi ton zeflemitor
am continuat : asta e laborator serios dom’le… ala e
condensator, ia incearca sa pui un d-ala intr-un radio
de buzunar sa vezi ce te injura lumea… dom’le da’
voi chiar n-aveti ce face, va jucati cu nervii
oamenilor… trifazati aici de nu mai stie omu care
stecher in ce priza sa bage de voi, ca umpleti peretii
de prize cu trei gauri; stii cat de aiurea e sa
incerci sa bagi un stecher cu doua borne intr-o priza
cu trei gauri… dar lasa asta, ia zi, tu stii ce
patesti daca stai prea mult langa o bobina d-asta…
te tampesti, dom’le, ca te uita Dumnezeu in laborator
si te iradiezi cu bobina, asta patesti…

De ingalbenit cred ca de la ficat s-a ingalbenit, in
rest dusese instinctiv mana la chelie din nou si nu
mai zicea nimic. Voiam sa continui, dar usa s-a
deschis din nou

vineri 12 (continuare)

…De ingalbenit cred ca de la ficat s-a ingalbenit,
in rest dusese instinctiv mana la chelie din nou si nu
mai zicea nimic. Voiam sa continui, dar usa s-a
deschis din nou lasand sa treaca un personaj cel putin
furios, care inainte sa apuc sa zic ceva a trecut pe
sub tabla – aplecandu-se nitel, dar nu prea mult – a
aruncat pe catedra teancul de hartii pe care-l tinea
la subsoara stanga, apoi, de la inaltimea celor 1,30
metri ai sai a inceput sa gesticuleze spre laborant,
fluturand cu furie in mana dreapta o legatura de praz
(!) : „deci este clar ca aceasta generatie nu are pic
de decenta, nici macar pentru institutia catedrei de
electrotehnica…”; comandorul, fara sa para surprins,
a intrebat servil : „da, doamna Tuduce, cu ce va putem
ajuta”. As fi completat : cu niste torazina si o
pereche clesti pentru electrosocuri, dar eram prea
curios sa vad ce se intampla. S-a intamplat un suvoi
de onomatopee, care au ajutat-o pe „doamna Tuduce” sa
intre in regiunea activa normala, apoi un monolog pe
care voi incerca sa-l reproduc intocmai : „pai cum ce
s-a intamplat domnu’ comandor, si-au batut astia joc
de partial, domnu Cristea insasi va afla despre asta !
Dom’le dumneata ce-ai face daca te-ai trezi ca la
laborator toata grupa sta claie peste gramada pe un
singur experiment si-l fac si prost, te-ai enerva, nu
?! E UITE ASTA AM PATIT EU, ca de-a dreq am stat azi
noapte sa corectez mizeriile astea… atatia nervi nu
mi-am mai facut de atunci cand am iesit de la curs si
au aruncat dupa mine un namete de avioane de hartie
facute din notitele de curs… dupa ce ca au copiat
toti ca porcii, ca am dat pe 6 numere si toate
lucrarile au subiecte de la numarul 2, poftim uite
ce-au inteles astia din laboratorul matale !!”

Comandorul ia niste foi si incepe sa citeasca cu glas
tare, fara intonatie, ca la careu : „Fenomenul de
rezonanta apare cand bobina incepe sa bazaie – daca
ampermetrul are limba mica la 3 si limba mare la 6
atunci e clar regim capacitiv – aia de la trifazati au
intotdeauna fire mai bune, trebuie sa luam de la ei,
mama lor de zgarciti – inmultim inductanta bobinei cu
ji-omega dar cu atentie sa nu ne curentam – gigel avea
plombe cu amalgam luate prost la strung, s-a apropriat
prea mult de panarama aia de condensator si a prins cu
dintii manele pe radio Vocea Puradelului Liber =>
rezonanta” – s-a oprit brusc, si a dus mana la chelie
„ma scuzati doamna Tuduce”. Doamna Tuduce nu l-a
scuzat, doar a indreptat amenintator legatura de praz
spre el cu mana-i tremuranda, dupa care s-a intors si
a iesit val-vartej pe usa, starnind praful. Cand eram
in liceu la literatura nu credeam tampeniile alea cu
Stefan cel Mare care statea semetz si se uitau toti in
sus la el desi era mai scund decat toti, dar pe vremea
aia n-avusesem inca oroarea s-o vad pe Tuduce cu o
legatura de praz in mana !!

Usa a ramas deschisa, si de afara se auzi infundat :
„tine-l ma sa nu fuga… pai da-i cu ceva ca nu pot
sa-l mai tin – *bufnituri*… AAAAAaah f_tumi m-a
prins de coae *un spray* L-AI OMORAT IDIOTULE SI A
RAMAS AGATAT DE MINE CU CE P__A MEA I-AI DAT… pe
cine faci tu idiot ba boule – lasa ca pana se prinde
shotae ca l-am racit, noi avem deja 5-urile semnate si
suntem in drum spre camin cu ele, comprende ?!… pai
mi-a ramas amprenta lu asta micu peste tot pe mana
lui, daca fac astia mulaj si ma prind. Io zic s-o
lasam balta… NU, nu acum cand am ajuns asa de
aproape. Gandeste-te omule ce poti sa faci cu 5-ul
asta, e visul oricarui student. Toate sacrificiile au
fost degeaba daca ne oprim aici. Timp de ani si ani
de-acum incolo legendele de pe peretii veceurilor din
P16 or sa povesteasca despre indrazneala celor trei
studenti care au suntat labul de DCE !!!… ba ‘te
dreq de diliu, io ma car, nu vezi ca asta e terminat
aici de la porcaria aia de spray, vreau sa dau
examenul in facultate, nu la Jilava”

Dialogul a continuat probabil in jos pe scari, si io
am iesit cu grebla, parasindu-l pe comandor, care,
constiincios, se apucase sa trieze lucrarile in trei
categorii : picati, picati cu brio si picati cu
bataie. L-am exfiltrat pe chelu care statea teapan
sprijinit de un perete, cu mana dreapta chircita
intr-o pozitie nefireasca, parca era desprins dintr-o
povestire de razboi de Sven Hassel. Numai ca nu era
ars cu fosfor, ci lipit de perete de jetul unui spray
paralizant puternic, iar mana nu stransese naganul ci
probabil scrotul unuia dintre agresori. In rest, ochii
tumefiati, cucuiele, limba scoasa, tremuriciul de
parca trecuse prin „shell shock”, totul se potrivea
descrierii.

Pana la urma tot vin ei la laborator.

marti 16

… sau venim noi la ei. Mi-au spart astia site-ul
cenaclului, unde scriu tinerele talente poezii despre
electronica. Ultima era povestea sfasietoare in
versuri a micutului tranzistor de lemn care voia sa
devina baiat subtire de germaniu, si a batranului sau
tata Giacoletto. Din cate am inteles eu morala era ca
cine minte ii creste jonctiunea. Urmatorul post (de
sub ea) a fost pus azi noapte :

„Domnule laborant (nu pot sa va scriu numele ca ma
umfla FBI-ul pentru trafic de povestiri pornografice),

daca vreti sa vedeti tranzistoru lu chelu de la
experimentul la care lucra el ieri (simularea
comportamentului tranzistoarelor folosind
tranzistoare) produceti trei semnaturi in alb la sala
EB210. Da, laboratorul de trifazati. Si ziceti-i lu
chelu ca baiatul pe care l-a strans de condensatoare
ii promite solemn ca cand il prinde il bate in regim
tranzitoriu, pana scoate toate transformatele Laplace
din el.

Gasca de la trifazati.”

Bineinteles ca nu voiam sa ma duc la laboratorul de
trifazati, ca riscam sa dau iar de comandor si de
„doamna Tuduce” (vedea-o-as alergata cu topoarele prin
energetica de o sleahta de studenti picati), mai ales
pentru un tranzistor. Pe la 7 am venit in laborator si
m-am asezat la calculator ca si cum nimic nu s-ar fi
intamplat. La 7:05 Chelu, complet refacut dar doar
fizic, s-a asezat la bancul de lucru, ca si cum nimic
nu s-ar fi intamplat. La 7:05:03 un bazait allegro ma
non troppo urmat de un urlet isteric in crescendo a
rasunat din separanda. Am sarit din scaun si m-am dus
sa vad : chelu pravalit peste birou in mijlocul unei
caderi nervoase. L-am intrebat „b’ ce faci”. Hohotind
in continuare a scos de sub masa o placuta de textolit
cu un tranzistor smuls de pe ea si a mugit : „BAAAA
viata mea… ma taie recuperatorii”. Ce-ai ma ai
innebunit, iti dau alt tranzistor, ia, de care vrei,
BC178 ?! – NUUUUUU ca asta era special am dat 500 de
para pe el… il chema Gigi da’ am uitat sa-l iau
aseara acasa…

Am ramas un pic pe loc ca sa compilez : chelu si-a
cumparat un tranzistor de 500 de dolari ca sa simuleze
functionarea unui tranzistor de dooj’ de mii. Si i-a
pus numele de Gigi. Io i-am spus lu baiatu ala de la
seria CB care vine tot timpul deghizat in balon
stratosferic : ba nu e bine sa bagi atata electronica
in tine ca stiu cazuri care au ajuns sa spuna
PSF-urile la tranzistoare doar dupa miros, si au ajuns
rau ba baiatule vai de capul lor.

Ce era sa fac; zece minute mai tarziu porneam asaltul
infigandu-ne cu doua lopeti in usa laboratorului de
trifazati, baricadata preventiv cu sipci de lemn,
chelu discutand rezonabil prin ea cu comandorul :
deschide traiasca ma-ta (o lopata prieteneasca face
bucati geamul)… NU VREAU BA… cu tot respectul,
unde e tranzistoru ca va f_t (chelu cu energii
supraomenesti, incearca sa rupa la sipci)… VA DAU IN
JUDECATA, N-AVETI VOIE, EU RASPUND PENTRU ECHIPAMENTUL
DE LABORATOR… deschide ba ca te trifazez…
AJUTOOR…

I-am facut semn lu chelu sa se dea la o parte, mi-am
facut mainile palnie si am urlat prin usa : „PLUTONU 2
STANGA MARS, UN DOI UN DOI UN DOI PAS DE VOIE,
DEPASITI OBSTACOLE”. Io v-am zis ca sunt tare la
mesaje subliminale ca de partea ailalta sipcile au
zburat de parca pusese dinamita, si pe usa a iesit
triumfator comandorul in pas saltat cu privirea
inainte. Primul pas a apucat sa-l faca ca ne-am uitat
fascinati la el, dar la al doilea pas deja ne
plictisise asa ca i-am aranjat un defazaj cu lopata lu
chelu peste mufa cu impedanta de intrare marita, ceea
ce l-a trimis urgent in regiunea de knock-out a
graficului raspunsului in frecventa. Ne-am uitat
imprejur circumspecti – nici tipenie de om – am intrat
in laborator si l-am aruncat dupa tabla. S-a auzit un
bolborosit „‘tz ai dreq cu avioanele voastre de
spionaj… na fotografiati mucu… catre to’a’asu
colonel Bujie de la aerobaza 303 Motnlva, avem inca un
U2 pe radar… pai io daca ma sui in mig il fac… cum
adica sa-l lasam pentru rusi…”

In laborator un singur banc ocupat, cu trei studenti
care „recuperau”. M-am postat langa usa sa tin de sase
iar chelu, scarpinand sugestiv lopata, a inceput sa se
invarteasca in jurul lor. Ei erau ocupati, tot aranjau
niste fire p-acolo. Chelu s-a oprit a inceput sa
numere firele. Le-a numarat de vreo cinci ori la rand,
nu-i ieseau la numar. A pus lopata dupa ceafa si a
intrebat detasat : „nu te supara, nu iti intra cam
putine fire in circuit…” -studentu nervos „nu vezi
bre ca e trifazat”. M-am enervat si m-am apropriat si
eu : „dom’le da’ voi chiar nu pricepeti ca noi nu
pricepem notiunea de trifazat… ce-i perversiunea
asta sa intri cu doar trei fire intr-un circuit… a
voi sunteti d-aia care va place sa vedeti cainii cu
merg invartindu-se pe 3 picioare si al patrulea canci,
sadici degenerati nenorociti” – unu mai guraliv „gata,
nu, uite sunt patru ca am bagat si nul”. „Pai si ce
curent va iese” – „5 amperi” – AHA ! voi sunteti
fir-ar mama voastra, ca va iese tot timpu curentu
cinci amperi – jap chelu supraliciteaza cu prima
lopata si preia initiativa, iesind la inaintare cu
obisnuitul sau stil Tourette : ‘MNEZEU PASCA PRESCURA
(jap jap; alte doua milestones – primul sept deviat,
prima contuzie parietala) SI ICONOCLASMU VOSTRU DE
DERBEDEI (ritm trohaic, doineste din lopata la fiecare
silaba accentuata) RAPITI OAMENII NOAPTEA, NU ?!(doi
facuti terci, al treilea se apara cu disperare cu un
ampermetru) M-ATI EPILAT LA CUR CU FORTA (incep sa ma
ingrijorez) SARCINA DISTRIBUITA LA PUBOCOCCIGIAN, NU
?! (oook…devine ciudat) UITE CA I S-A BELIT
COLECTORU HAI SA-I LEGAM SURSA LA EMITOR, AI ?! L-am
oprit pe chelu in mijlocu balazii : ba ia stai asa, ce
miorita mea ti-au facut astia ?!

N-a apucat sa raspunda ca usa s-a deschis din nou ***

nu ma lasa inima sa-l termin iar asa

*** si intra un tip carand un bax de ampermetre.
Arunca baxul dupa tabla – se aude mormaitul de rigoare
„asa sa te catapultezi ba, ca la ma-ta acasa, sa-mi
cazi mie in cap, ‘j inapoi mai faci cinci sarituri” –
dupa care scoate un mar, musca cu sete din el, se
intoarce spre clasa si marul i se opreste in gat de
zici ca era Alba ca Zapada. Ne uitam toti cinci
stupefiati la el (dispunem de sase ochi normali trei
tumefiati si unul infipt in cheia voltmetrica) cum
aplica procedura de urgenta : se clatina violent baga
doua degete pe trahee, boraste bucata de mar tusind cu
putere („care esti ma cu tigarea in avion”) si
netezindu-si barba intreaba : CE FACETI DOM’LE ?!
Chelu se autosesizeaza : dom’le stii ceva, ia nu te
baga, am prins gasca de la trifazati, stim ca ei sunt,
ca le-a iesit curentu 5 amperi ca la trifazati, nu-i
mai scapi nici cu echipele SPIR. Tipul se scarpina
ganditor in cap si vocifereaza : „pai asa le iese la
toti ca ala ESTE CHIAR EXPERIMENTUL DE TRIFAZATI” (si
de dupa tabla : „erorile de pilotaj ne omoara pe noi
tovarase prim-secretar…”).

Liniste. Oastea studentilor incepe sa se regrupeze de
prin vai, lunci, coline si poieni in sunet de bucium,
si sprijinindu-se unii pe altii ies sotanc-sotanc din
laborator. Barbosul ii urmareste cu interes, si
observa picioarele comandorului itindu-se de sub
tabla. Afara studentii se preling pe hol folosindu-se
unii pe altii drept carje dar sunt interpelati de alta
grupa care astepta niste rezultate : „frate ce sa-ti
fac, v-a zis sa aduceti referatele la timp…”;
comandorul este extras de sub baxul de ampermetre unde
se afla in pozitie de snooker. Chelu a disparut. Afara
a iesit scandal, o voce de 1,30 m inaltime se rasteste
la studenti : faceti loc ca va pocnesc, lasati-ma
dracului sa intru. Vad fereastra deschisa, imi iau
inima in dinti si sar si eu, pentru ca nu vreau sa
apuc momentul in care usa de la laborator se va
deschide din nou.

Acest articol nu imi apartine este citat de pe: http://www.rockul.info/funny.php

Have fun


 
Da ne like pe Facebook




Daca ti-a placut acest articol nu uita sa te abonezi la feedul RSS!

Tags:
1 Comentariu
  1. Autor
    terror 13 ani în urmă

    pur si simplu superb … pacat ca nu a mai scris ca are talent shau … putea sa scrie o carte in felul asta si a mai vrut sa se opreasca de 2 ori … noroc ca l-a terminat

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Un portal studentesc actualizat! Impartaseste cu studentii tai pe net o multime de poze, filme, informatii, cursuri si experiente inedite. Distreaza-te pe net cu toti colegii de campus sau camin. Creaza un cont si conecteaza-te in noua retea sociala. Gandit pentru studentii din Romania acest website va ofera resurse deosebite in materie de continut precum si optiuni variate in materie de socializare. Incepeti chiar acum, faceti un cont gratuit. Politica de confidentialitate | Termeni si conditii | Student pe net ┬ę 2019 - Toate drepturile rezervate.

sau

Conecta╚Ťi-v─â cu datele de autentificare

sau    

A╚Ťi uitat datele dvs.?

sau

Creeaz─â cont