Evoluţionismul este concepţia conform căreia viaţa şi omul însuşi se află într-un proces continuu de evoluţie, guvernat de legi ale naturii pe care acesta le poate cunoaşte şi cu ajutorul cărora poate înţelege fenomenele din jur.
Potrivit acestei concepţii, religiile au apărut ca urmare a neputinţei oamenilor de a-şi explica anumite fenomene cu ajutorul legilor naturii. Rolul zeilor ar fi tocmai acela de a explica tot ceea ce depăşeşte puterea de înţelegere a oamenilor.
În evoluţionism este negată Revelaţia divină şi se consideră că actuala concepţie despre Dumnezeu este rezultatul unei dezvoltări progresive în timp. Astfel, se susţine că, pe scara evoluţiei umane, s-a trecut de la acceptarea existenţei unei lumi spirituale, alături de cea materială, la anumite personificări ale acesteia în fiinţe superioare numite „zei”. Apoi s-a ajuns la politeism şi într-o etapă ulterioară, la religiile monoteiste. Mai presus de religie s-ar afla filozofia, iar cunoaşterea prin ştiinţă este considerată a fi cunoaşterea completă.
În secolul al XIX-lea, evoluţionismul „ştiinţific” reprezentat de biologul Charles Darwin şi discipolii acestuia, considera că întreaga viaţă de pe pământ poate fi explicată prin conceptul de evoluţie. Prima celulă vie a apărut în mod întâmplător în oceanul planetar, apoi s-a dezvoltat fără intervenţia lui Dumnezeu, dând naştere tuturor speciilor care există astăzi pe pământ.
Această concepţie a fost preluată şi folosită de către adepţii ateismului în încercarea lor de a combate învăţătura creştină privind crearea lumii de către Dumnezeu, aşa cum este descoperită în Sfânta Scriptură.
Astăzi se încearcă (mai ales în Biserica Romano-catolică) o reconciliere între creaţionism şi evoluţionism, în sensul unui creaţionism evolutiv sau al unui evoluţionism creator, ca lucrare dinamică a lui Dumnezeu interioară lumii, nu exterioară ei. Se trece, astfel, de la confruntare la dialog între ştiinţă şi religie.
Ateismul
Ateismul neagă existenţa lui Dumnezeu, considerat produsul imaginaţiei omului. Această concepţie apare de-a lungul timpului în diferite sisteme sau curente filozofice care resping existenţa unui Dumnezeu personal şi susţin că atributele lui Dumnezeu sunt proiecţia idealurilor omului care doreşte să fie atotputernic, atotştiutor şi veşnic; minunile sunt fenomene naturale sau construcţii intelectuale ale omului, care încearcă să îşi explice diferite fenomene; libertatea de alegere a omului înlocuieşte rolul divinităţii.
Ateismul se poate manifesta în diferite moduri: aprecierea exagerată a aspectelor materiale ale vieţii în defavoarea celor spirituale, negarea nevoii ajutorului lui Dumnezeu în viaţa omului, neacceptarea manifestării vieţii religioase a comunităţilor, respingerea oricăror fenomene de educaţie religioasă, revolta faţă de sfinţenie, etc. Ateismul a fost susţinut de regimurile politice comuniste.
Ateismul nu trebuie confundat cu agnosticismul, concepţie care susţine imposibilitatea cunoaşterii lui Dumnezeu.