Referat istorie: Constitutia din 1866

Un referat pentru studentii pe net la istorie! Enjoy!

Trebuie aratat ca in elaborarea Constitutiei romane din 1866, oamenii politici ai timpului au pornit de la textul constitutiei belgiene din 1831. Traducerea acesteia in limba romana dateaza din 1855 si apartine juristului Theoder Veissa.

Avem de-a face, in fond cu prima Constitutie romaneasca, in adevaratul sens al acestui termen.

E vorba de un document cuprinzator, ce atinge toate aspectele guvernarii. Dar ceea ce este nou, e faptul ca este conceput , elaborat, aprobat si proclamat de forte interne.

Prin aceasta raspunde termenului de Constitutie. Aceasta era o constitutie europeana, esentialmente de tip liberal, punind la baza statului principile Evului modern, inaugurat de Revolutia franceza. Era proclamata suveranitatea natiunii, si ca expresie a acestui principiu, preponderenta ce se dadea parlamentului. Se asigura separarea totala a puterilor, responsabilitatea ministeriala, principiul sacralitatii propietatii private,si se marcau clar drepturile si libertatile fundamentale ale cetateanului: dreptul la intrunire, libertatea cuvintului, a presei, dreptul de petitionare a cetateanului, etc.

Pe plan juridic a fost desfiintat pedeapsa cu moartea, se introducea institutia juriului-dupa model occidental.

Prezenta acestor principii consacrau victoria gindirii liberale, a principiilor

continute si in documentele pasoptiste. In ce priveste structura statului, se stabileau mai precis decit in legislatiile de pina acum diversele sfere de competente: astfel puterea legislativa era detinuta de domn si de “reprezentanta nationala” –parlamentul, care era formata din doua camere: Camera Deputatilor si Senatul. In ce priveste acesta din urma, noutatea fata de “corpul ponerator” din Statutul lui Cuza, era ca acest corp era ales, si nu numit de seful statului. Trebuie spus ca introducerea institutiei senatului a provocat dispute, liberalii radicali erau impotriva acestei prevederi. Dar, la presiunea conservatorilor si a Printului, senatul a fost introdus.

Inca o prevedere ce sublinia importanta celor doua corpuri ale reprezentantei nationale este aceea, ca spre deosebire de celelalte adunari obstesti, de la Regulamentul Organic si pina la statutul lui Cuza, presedintii celor doua adunari este alesi de aceste corpuri.

Autonomia deplina a Adunarii este una din prevederile importante ale Constitutiei. Domnitorul avea initiativa legislativa, dar limitata. Institutia monarhului denumit principe domnitor (schimbarea denunirii in rege se va face in 1881 si trebuia sa marcheze starea de independenta a Romaniei.) avea toate caracteristicile monarhiei constitutionale de tip european.

O prevedere de o semnificatie speciala va fi speificarea numelui statului de Romania. Era prima folosire a acestei denumiri intr-un document oficial. Deosebit de semnificativ, era fapul ca in textul Constitutiei, nu era nici o mentiune a relatiilor “speciale” cu Imperiul Otoman. Aceasta lipsa nu era intimplatoare si indica existenta unei tendinte de largire a autonomiei, pina la obtinerea deplinei independente.

Constitutia stabilea un sistem electoral cenzitar, care asigura preponderenta marilor propietari de pamint. Astfel, acesta prevedea, pentru alegerea Camerei Deputatiilor, impartirea electoratului in patru colegii:

–          Colegiul I, in care intrau marii propietari funciari cu un venit de la 300 galbeni in Sus

–          Colegiul II , pentru propietarii funciari cu venit intre 100 si 300 galbeni

–          Colegiul al III-lea (denumit al oraselor) rezervat burgheziei urbane, cuprindea pe propietarii din orase, care plateau citre stat un impozit de 30 de galbeni.. Tot aici votau, fara a trebui sa dovedeasca un venit, liber profesionisti, ofiteri in retragere, profesorii si pensionarii statului.

–          Colegiul al IV-lea cuprindea tarani si proletari urbani, care plateau un impozit oarecare. Dar, in acest colegiu votul era indirect, in sensul desemnarii unui alegator delegat la 50 de alegatori.

Pentru Senat existau doar doua colegii, dar cu un cens mult mai ridicat, in asa fel incit acest corp era rezervat, in fond numai marilor propietari urbani si rurali. Liberalii au incercat sa largeasca participarea la vot, ei preocupindu-se in special de scaderea censului pentru colegiul al treilea, ce ar fi favorizat burghezia urbana, principalul lor centru de putere.

In forma proiectului de constitutie, redactat de Roseti si Carada, earu numai trei colegii, ce dadea o participare mai larga la vot. Adevarul, ca existau contrargumente la largirii excesive a dreptului de vot. Lipsa unei culturi politice, dar mai ales numarul mare de analfabeti puteau da posibilitatea “manevrarii” unei parti de electorat si implicit falsificarea vointei populare.

Unul din puncte, ce a stirnit o vie framintare politica a fost cel al acordarii de drepturi cetatanesti evreilor. In primul proiect de Constitutie, se prevedea in articolul 6 ca “religia nu poate fi o piedica in dobindirea cetataniei romane”. Prin aceasta formulare se acorda drepturi de cetatanie evreilor. Dar publicarea proiectului a stirnit vii proteste impotriva acestei prevederi, care au dus in cele din urma la retragerea articolului 6, reformularea lui si inscrierea in articolul 7, ce prevedea ca “numai cei de religie crestina pot dobindi cetatania”. Articolul 7 excludea populatia evreiasca –o minoritate etnica care ajungea la 2.4% din populatia tarii.- de la exercitarea drepturilor politice. Aceasta prevedere introducea drept criteriu civic religia, ceeace era o abdicare de la principiul constitutional modern. Era un pas inapoi si fata de programele de la 1848- de la Islaz si petitia-program-care prevedeau emaniciparea evreilor.

Emaniciparea evreilor va avea loc prin Constitutia din 1923, Romania fiind ultima tara din Europa, care a acordat cetatanie evreilor.

Analizind, in mare, Constitutia, trebuie sa subliniem ca ea are un caracter liberal, general-democratic si creia cadrul legal pentru modernizarea Romaniei. Trebuie precizat ca aceasta constitutie nu era intodeauna respectata pe teren, existind numeroase incalcari abuzive ale prevederilor ei de diverse autoritati.

O alta limita a aplicarii ei este falsificarea –aproape traditionala- a alegerilor in folosul guvernului. In practica, majoritatea parlamentara era decisa de guvern, care “aranja” alegerile, in special prin ministerul de interne. De aceia importanta speciala a ministrului de interne.

Cu toate acestea, framintarile politice au dus la maturizarea politica a societatii, la perfectionarea sistemului partidelor politice.

Constitutia din 1866 a fost revizuita in 1883, in momentul proclamarii regatului, principala modificare a fost largirea electoratului prin scaderea censului.

Esential este ca regimul politic instalat in 1866 este un regim burghez tipic, care asigura libertati individuale, formeaza un guvern de tip reprezentativ, asigura functionarea in cadrele europene a monarhiei constitutionale. Este adevarat, ca o anume structura economica a tarii, in care marea propietate agricola are un rol determinant se reflecta si in organizarea statului, in locul de frunte ce il au in viata politica propietarii rurali. In acelas timp, trebuie spus, ca in intreaga perioada de tranzitie, de la Regulamentul Organic, propietatea de domenii agricole, cunoaste transformari, in directia unei propietati absolute, de tip capitalist. Acest proces isi gaseste finalizarea prin reforma agrara din 1864. In acest fel, cele doua tipuri de propietati nu mai ocupa pozitii antagoniste. Mai mult decit atit, propietarii de terenuri agricole isi investesc uneori capitalul in propietati imobiliare sau intreprinderi industriale. Acest proces a fost mai evident, dupa 1864, cind propietarii agricoli au primit despagubiri in bani, care au fost capitalizati in industrie, comert, etc. De aici si apropierea ideologica intre gruparile politice ce ii reprezinta.

In conducerea liberala au fost mari propietari, ca Dimitrie A. Surdza, dupa cum reprezentanti ai burgheziei, precum Tache Ionescu, au fost lideri conservatori.

De aceea formula folosita de istoriografia comunista de regim burghzomosieresc, considerat ca o forma deosebita de regmul burghez este nestiintifica.