Referat – viata / biografia lui Napoleon Bonaparte

Un referat pentru studentii la istorie! Please Copy Paste :

Napoleon  Bonaparte

Copilăria

În anul 1768 conducătorii republicii Genova vindeau insula Corsica regelui Franţei, Ludovic al XV-lea. Când primele trupe franceze au debarcat ca să ocupe insula, corsicanii s-au ridicat la luptă pentru a-şi apăra libertatea. Sub conducerea lui Pasquale Paoli, ei au obţinut, iniţial, unele succese, dar sosindu-le întăriri, francezii i-au înfrânt pe răsculaţi, în anul următor, într-o bătălie sângeroasă (Ponte-Nuovo, 9 mai 1769). Căpetenia învinşilor s-a refugiat în Anglia dar mulţi dintre locotenenţii acestuia, între care şi tânărul Carlo-Maria Buonaparte, s-au raliat noilor stapânitori.

În această atmosferă de depresiune generală, după înfrângerea suferită, s-a născut al doilea fiu al lui Carlo-Maria Buonaparte şi a Letiţiei Buonaparte (născută Ramolino), la 15 august 1769, la Ajaccio, căruia părinţii i-au dat numele, puţin obişnuit, de Napolione. El îşi va franţuzi, cu timpul, atât numele, cât şi prenumele şi va intra în istorie ca Napoleon Bonaparte. Numele i-a fost dat în cinstea unchiului său Napoleone, care murise cu câteva săptămâni înainte în bătălia de la Ponte-Nuovo, iar Napoleon va spune mai târziu Acest nume este înzestrat cu o virtute virilă, poetică şi răsunătoare. Dar, în cursul primilor săi ani, va fi numit Nabulio, sau cu pronunţia italiană, Nabulione. Din cauza caracterului certăreţ al copilului, familia sa îl vor porecli Rabulione, adică „cel care se amestecă în toate„.

În primul an al domniei lui Ludovic al XVI-lea, Nabulio, în vârstă de cinci ani, este dat extern la un pension ţinut de călugăriţe, la Ajaccio, o şcoala mixtă instalată într-o veche clădire a iezuiţilor. Se iniţiază în tainele alfabetului, începe să silabisească în limba italiană şi învaţă să numere. Era deosebit de înzestrat pentru socoteli iar maicile uluite, l-au poreclit „Matematicianul”, dar la educaţia religioasă avea însă note foarte proaste. Încă de mic, Nabulio este fascinat de tot ceea ce înseamnă a fi soldat, printre jucăriile preferate se aflau o tobă şi o sabie de lemn, mănâncă paine neagră tocmai pentru a se obişnui cu traiul din armată, cel puţin aşa spune legenda.

Napoleon şi femeile

Femeia pe care Napoleon a iubit-o cel mai mult, după propria mărturisire, este prima lui soţie, Josefina. Josefina fusese în trecut căsătorită cu Alexandre Beauharnais, dar acesta a murit în timpul Revoluţiei Franceze. Josefina era acum văduvă. Napoleon s-a îndrăgostit de ea şi la scurt timp s-au căsătorit. La început Josefina era infidelă soţului, printre cei mai cunoscuţi amanţi ai ei numărându-se şi ofiţerul Hippolite Charles. Napoleon a început şi el sa aibă numeroase aventuri. În timpul campaniei din Polonia a cunoscut-o pe tânăra Maria Walewska, de care s-a îndrăgostit. Maria i-a dăruit un copil, faimosul Alexandru Walevski de mai târziu. Din cauză că Josefina era sterilă în anul 1809, Napoleon a fost nevoit să se despartă de ea. S-a recăsătorit cu Maria-Luiza, arhiducesă de Austria. Au avut un singur copil, Napoleon Charles Joseph Francois, care a murit fără să domnească vreodată. Ultimele cuvinte inteligibile ale lui Napoleon au fost „Frunte…Armată” (fr. „Tête…Armée”). Influenţa napoleoniană în Franţa încă mai este vizibilă şi astăzi. În onoarea victoriilor sale, s-a construit Arcul de Triumf în centrul Parisului. Astăzi impactul Codului Napoleonian este simţit în legile tuturor ţărilor Europei.