CONŞTIINŢA – Tulburarile psihopatologice ale constiintei calitative.

• Procesul de reflectare a propriului eu şi a lumii înconjurătoare
• Jaspers (1965) „viaţa psihică la un moment dat“
 Tulburarea conştiinţei – starea de conştienţă (starea de luciditate): atât capacitatea şi claritatea reflectării, cât şi înţelegerea realităţii obiective sub aspect clinic, tulburarile constiintei se prezinta intr-o mare variabilitate, dupa intensitate, tipul si forma de exprimare psihopatologica

 Tulburarile de constiinta pot fi apreciate sub aspect neurofiziologic( criteriu pe care se bazeaza modificarile denumite cantitative, cu referire la gradul de vigilitate) cat si sub aspect psihologic( tulburari calitative)

 Tulburarile campului constiintei:
 A) Cantitative
 B) Calitative

Tulburari ale constiintei de sine
Tulburări calitative ale conştiinţei
1. Tulburări de conştiinţă de tip delirant
se caracterizeaza prin dezorientare in spatiu si timp si tulburari masive de perceptie (halucinatii vizuale si auditive, iluzii, pareidolii, fragmente de idei delirante polimorfe)
delirul acut poate imbraca mai multe forme: delirul oniric( cu scene terifiante, evoluand in bufee), confuzia( variabila de la un moment la altul), starile de agitatie( intense si dezordonate, insotite de agresivitate, excitatie psihica), sitiofobia( intensa si totala, durand mai multe zile, agraveaza deshidratarea si epuizarea organismului)

• Dezorientarea în spaţiu şi timp ; Tulburări masive de percepţie sub forma de halucinatii,iluzii, pareidolii,fragmente de idei delirante polimorfe ; Evoluează pe fondul unei anxietăţi marcate ; Febră, deshidratare
2.Starea oneiroidă
 este un amestec de vis-realitate (la care bolnavul nu participa ci asista)
 nu este urmata de amnezie completa
 este descrisa in debutul de schizofrenie
 oneiroidul nu este oniricul care ignora realitatea, este mai sistematizat
 oneiroidul apartine patologiei acute, dureaza ore sau zile si dupa desfasurarea episodului il povestesc ca pe o poveste minunata
 toxicomanul face onirism in abstinenta si face oneiroidie agreabila la administrarea substantelor

o Infiltrare a construcţiilor visului în gândirea vigilă, la care pacientul asistă, nu participă ; Amestec între fragmente ale realităţii reflectate şi reprezentări senzoriale plastice ; Tabloul este completat de Reminiscenţe halucinatorii ale unor imagini anterior traite, care accentueaza si mai mult confuzia si dezorientarea
2. Starea amentivăse caracterizeaza prin profunda alterare a constiintei propriului eu, dezorientare profunda, agitatie dezordonata si de obicei in limitele patului, vorbirea este incoerentaapare in deliruri infectioase, tulburari mentale organice, de etiologie toxica
Simptomatologie polimorfă, alterarea profunda a conştiinţei propriului eu; Dezorientarea este totală ; Incoerenţa ideativă este maximă ; Vorbirea neinteligibilă ; Agitaţie dezordonată în limitele patului
3. Starea crepusculară se caracterizeaza prin: ingustarea patologica a campului constiintei cu o profunda alterare a reflectarii senzoriale, dar cu pastrarea automatismelor motorii( cu acte motorii coordonate, dar neobisnuite, fatade care pacientul prezinta amnezie totala, lacunara sau partiala)
–-consta intr-o modificarede aspect critic, cu debut si sfarsit brusc, a claritatii campului constiintei, in diferite grade, asociata cu ingustarea lui–
–-subiectul traieste o stare de derealizare (pot apare fenomene delirant-halucinogene si modificari ale starii afective)
–-poate apare in: epilepsie temporala, tulburari disociative, intoxicatie alcoolica idiosincratica
––un aspect particular este reprezentat de starea crepusculara isterica( pacientul traieste o experienta semiconstienta de depersonalizare si strtanietate centrata in general pe idee fixa)(o forma aparte a acestei stari este intalnita in sindromul Ganser si pseudodementa isterica si reprezinta reactii psihotice, isterice, in care, pe fondul modificarii constiintei de tip crepuscular pacientu prezinta o nerecunoastere sistematica arealitatii prin raspunsuri si acte alaturi)

Tulburari cantitative ale constiintei

 1. cu intensificarea starii de alerta
 apar in: manie, intoxicatie cu amfetamine, cocaina
 se realizeaza hipervigilitate, care este o stare anormala a vigilentei cu: insomnie, hiperestezie perceptiva, hiperproxesie
 continuarea stimularii produce stari psihotice, paranoia si hiperestezii dezagreabile

 2. cu diminuarea nivelului de constienta (se realizeaza ingustarea campului constientei, cu estomparea perceptiilor, diminuarea atentiei si a constiintei de sine si a ambientului)
a) starea de obtuzie
b) starea de hebetudine
c) starea de torpoare
d) starea de obnubilare
e) starea de stupoare
f) starea de sopor
g) starea comatoasa

2. CU DIMINUAREA NIVELULUI DE CONSTIENTA

 a) starea de obtuzie
– consta in ridicarea pragurilor senzoriale
– se caracterizeaza prin:
 lentoare in intelegerea intrebarilor si formularea raspusurilor
 imprecizie in desfasurarea actelor motorii
– scaderea mobilitatii ideative si a supletei in vorbire
 b) starea de hebetudine (desprindere de realitate)
– se caracterizeaza prin: perplexitate, indiferenta, distractibilitate
– pacientul ofera impresia ca nu mai este in situatie
 c) starea de torpoare
– se caracterizeaza prin: hipochinezie, scaderea tonusului afectiv, indiferenta, scaderea initiative
– este o stare comparabila cu aceea de somnolenta
 d) starea de obnubilare
– este determinata de coborarea tonusului functional al intregului psihism, prin ridicarea pragurilor senzoriale
– se caracterizeaza prin:
 raspunsuri vagi, incomplete
 bradipsihie, bradilalie, bradichinezie, dezorientare in timp
 la stimulii intensi sau repetati raspunsurile pot creste in precizie si claritate
2. CU DIMINUAREA NIVELULUI DE CONSTIENTA

 e) starea de stupoare
– constituie un grad accentuat de tulburare a constiintei insotita de inhibitie psihomotorie (mutism, achinezie, negativism alimentar)
– bolnavul nu mai raspunde la stimuli decat atunci cand acestia sunt foarte puternici, mimica este inexpresiva sau exprima un grad de anxietate, atitudinea este inerta, dar opune rezistenta la miscarile provocate
 f) starea de sopor
– este o stare de obnubilare profunda (reactiile organismului la stimuli sunt foarte reduse)
– este o stare de somnolenta patologica (contactul cu ambianta se face dificil)
 g) starea comatoasa
– reprezinta pierderea completa a constiintei (functiile vegetative sunt conservate)
– d.p.d.v. psihic coma poate fi:Forma usoara (subcoma) (exista posibilitatea regresiei tulburarilor sub influenta diversilor excitanti)
 Coma vigila (evolueaza cu agitatie psihomotorie, activitate psihica profund confuza
 Coma carus (gradul cel mai profund al destructurarii constiintei in care este posibila perturbarea functiilor vegetative, respiratorii si circulatorii)
– aprecierea profunzimii comei se face cu ajutorul scalei Glasgow (se bazeaza pe masurarea fantei palpebrale, raspunsuri motorii, raspunsuri verbale la stimuli)

TULBURARI ALE CONSTIINTEI DE SINE

 Pot fi:
– A) t. constiintei corporalitatii( somatognozia)
– B) t. de schema corporala care pot fi:
 de tip neurologic (sdr. Anton Babinski si sdr. Gerstmann)
 de natura psihica (cenestopatii, sdr. Hipocondriac, sdr. Cotard, dismorfofobia, desomatizarea, heautoscopia)
– C) t.constiintei realitatii obiectuale- derealizarea
– D) t. ale constiintei propriei persoane ( bolnavii traiesc instrainarea ideilor, sentimentelor si actiunilor proprii)
 exemple: depersonalizarea, sindrom de automatism mental ( Kandinski- Clerambault), personalitatea multipla

TULBURARI DE SCHEMA CORPORALA DE NATURA PSIHICA

 cenestopatii- aparitia de senzatii corporale neplacute, in absenta unor modificari organice
– apar in nevroze, depresii, psihoze schizofrenice
 sdr. Hipocondriac- stare de sanatate este considerata precara
– apare in tablouri psihopatologice diverse imbracand aspectul acestora: asteno-hipocondriac( astenie, debutul schizofreniei, neurastenie), obsesivo-hipocondriac( reactii obsesivo-fobice, personalitati psihastenice), paranoiac-hipocondriace( personalitatii paranoiace, paranoia)
• sdr Cotard – reprezentat de triada de delire: de negatie corporala, de enormitate, de imoralitate
 desomatizarea – alterarea sentimentului de corporalitate
 dismorfofobia – forma localizata a depersonalizarii somatice constand in sentimentul patologic de neplacere si inferioritate cu care subiectul isi traieste aspectul morfoconstitutional, exagerandu-I datele reale
– apare in nevroza obsesivo-fobica, personalitatea psihastenica, debutul schizofreniei
 heautoscopia consta in perceperea imaginii propiului corp ca o imagine in oglinda
– apare in stari de epuizare, epilepsie temporala, schizofrenie

TULBURARILE CONSTIINTEI REALITATII OBIECTUALE

 se caracterizeaza prin dificultate sau imposibilitate de a identifica mediul ambiant si elementele lui si poarta denumirea de derealizare
 subiectul se simte “pierdut in spatiu”
 fenomenele de “déjà vu” sau falsele recunoasteri se incadreaza in acelasi cadru nosologic
 sindromul de derealizare poate apare in schizofrenie, epilepsie, psihoze traumatice, toxice si infectioase

TULBURARI ALE CONSTIINTEI PROPRIEI PERSOANE

 personalitatea multipla – tulburarea particulara a constiintei de sine, de tip disociativ-isteric
– disociatia este modificarea esentiala
– trecerea de la un tip de personalitate la altul se face brusc, insotita in general de amnezie, pentru existenta trasaturilor si evenimentelor traite de personalitatea secundara
 depersonalizarea este o tulburare a constiintei propiuluI Eu, a sentimentului identitatii somatopsihice personale cu destramarea curgerii existentiale si a perceperii lumii ca loc de desfasurare a acesteia.
 sindromul de automatism mintal (Kandinski-Clerambault) este focalizat pe productia spontana, involuntara “mecanica” a vietii psihice( impresii, idei, amintiri) , impuse constiintei subiectului care isi pierde intimitatea, simtindu-se dirijat din exterior( fenomene xenopatice)

–a) tulburarile orientarii in spatiu
– poate interesa localitatea, cartierul, strada
– poate apare in:- stari de insuficienta dezvoltare cognitive- oligofrenii; – stari de deteriorare cognitive- demente; – stari delirante- paranoide; – stari confuzionale
–b) tulburarile orientarii in timp sau tulburarile perceptiei timpului trait
-pot apare in-viata normala:- accelerarea si scurtarea timpului- in momentele cu incarcatura afectiva pozitiva
– incetinire a trecerii timpului- in momentele cu incarcatura afectiva negate
– patologie- accelerare- in stari de usoara intoxicati; – in stari maniacale si hipomaniacale; – schizofrenie; – sindrom KorsaKov; – oligofrenie
c) tulburarile orientarii allopsihica
– dificultatea, imposibilitatea de a identifica mediul ambient si elementele lui constitutive= derealizare( traduce o tulburare a constiintei mediului inconjurator, acesta aparand bolnavului ca necunoscut, strain)
– sindromul de derealizare poate apare in:- schizofrenie; – epilepsie;- psihozele traumatizante, toxice, infectioase
d) tulburarile orientarii autopsihice
– se caracterizeaza prin tulburarea constiintei propiului eu, a propriei persoane, a continuitatii ei existentiale si a activitatii desfasurate de ea= depersonalizarea