A facut cineva vreo cercetare pe un esantion din populatia adulta cu scopul de a stabili procentajul celor infideli? Eu nu stiu nimic de asta si e putin probabil sa fie ceva la nivel mondial, insa nu mi-a trecut gandul asta prin cap intamplator… Dincolo de fidelitate, ar fi util sa masoare si procentajul celor care isi mai fac zilnic declaratii de dragoste dupa 5 ani de convietuire, celor care se gandesc la persoana iubita plasandu-si propria persoana intr-un plan secundar, celor ce se gandesc in fiecare moment cu drag la omul cu care traiesc, celor care iubesc cu adevarat aceeasi persoana si dupa 5 ani.
N-am ales acesti cinci ani cu vreun motiv anume, ci doar asa, bazandu-ma pe spiritul meu de observatie. Mi se intampla adesea sa-mi uit privirea asupra cuiva, mai mult decat permite bunul-simt, insa asa am reusit sa descopar tipologii in care sa impart oamenii. Si-am ajuns sa cred ca in maxim cinci ani dispar pornirile naturale de a ne manifesta asa-zisa “dragoste” si sunt inlocuite de norme sociale (ex. un “te iubesc” de ziua ei sau de Revelion sub ploaia de artificii).
Femeile spun: “vreau sa facem dragoste, nu sex”. Noi intelegem ce vor sa spuna, dar ce spun de fapt? Dragostea aia nu implica totusi un act sexual? Ba da. Deci “vreau sa facem sex, dar intr-un fel anume incat sa-mi amintesti ca sunt iubita”. Eu inteleg din asta ca vrea tandrete. M-am comportat ca atare: muzica, lumanarele, romantism… Deci “a face dragoste” nu este decat un ritual ceva mai complex pentru “a face sex”.
Domnisoarelor, nu vreau sa supar pe nimeni, ci doar sa demonstrez ca nu exista dragoste. Exista doar un instinct sexual, de perpetuare a speciei. Traiul pe termen lung in doi are pana la urma ca motivatie tot perpetuarea speciei. Traim intr-o lume complexa in care puiul de om are nevoie de 18 ani de invatare/educare ca sa se poata desprinde de cuib. Traiul in doi asigura aceasta dezvoltare sanatoasa a puiului de om. Nu e dragoste. E instict de perpetuare.
Daca va intrebati de ce nu va mai iubim ca in prima zi raspunsul este “ pentru ca nu v-am iubit niciodata”. Ca si pofta de ciocolata, odata satisfacuta pe deplin, poate duce chiar la o repulsie fata de ciocolata. Foamea si sexul sunt nevoi fiziologice, asa ca functioneaza la fel. Ce simtiti voi, si ziceti ca e dragoste, este din nou o manifestare a acestui instict, care va impinge sa acceptati si chiar sa doriti sexul.
Suntem rationali, functionali insa lipsiti cu desavarsire de romantism. Ce facem noi, ce simtim noi, nu e decat un ritual ca sa ne mintim singuri ca suntem fiinte superioare care si-au infrant pornirile animalice.
Chiar si atunci cand simti nevoia nevinovata de a fi tinuta in brate de prietenul tau, nici macar acest gest nu are ceva de-a face cu dragostea. Este doar un alt tip de nevoie: de apreciere, de sprijin, de a simti ca apartii unui grup (oricat de restrans).
Dragostea nu e trecatoare, ci doar inexistenta. Poti simti mila, compasiune, afectiune, atractie etc, insa nu dragoste. Noroc ca avem darul confuziei! Voi ce parere aveti?
by Andrei
Tags: dragoste