O zi teribila

După ce că m-am trezit cu telefonul la ureche şi nu-mi aduc aminte mare lucru din ceea ce mi-a spus prietenul meu, belelele s-au ţinut scai de mine. Parcă nu suntem în data de 19 ci un 13 de toată frumuseţea. La 12 a.m. trebuia să fiu la facultate să rezolv ceva ce nu putea fi amânat dar vremea de afară, crivăţul şi neaua ce este aşternută pe străzi, mi-au făcut ziua oribilă. De cum am ieşit din cămin vântul „m-a luat la bătaie” şi m-a dezechilibrat. Am luat o căzătură zdravănă. Am trecut de cămin şi gheaţa mi-a fost duşmanul principal. Tot drumul până la troleu m-a obligat să devin o patinatoare jalnică. Am căzut, m-am ridicat, am căzut, m-am ridicat. Iubesc iarna dar până la căzături şi renumita bulgareala… Cum nu era îndeajuns prin tot ce am trecut, am aşteptat în frig şi ninsoare 40-ul, 20 de minute în staţie şi aproximativ 25 de minute drumul până la facultate care în condiţii normale dura 10 minute. Aşa am ajuns să întârzii 45 de minute „aterizând” la 13 fără 25 😀
Concluzia personală? Dacă de dimineaţă începe ghinionul acesta te urmăreşte întreaga zi!