Naraţiunea
Este modul de expunere prin care se relatează, într-o succesiune temporală, fapte şi întâmplări. Se bazează pe acţiune şi pe verbe.
Naraţiunea presupune un narator, acţiune, personaje. Naratorul este ipostaza literală a autorului real, care povesteşte evenimentele, descrie locurile şi explică cele întâmplate.
Naraţiunea este modul de expunere specific operelor epice, cu toate că poate apărea şi în operele dramatice, atunci când un personaj povesteşte ce s-a întâmplat în afara scenei. Mai poate fi întâlnit şi în poeziile lirice, în aşa-numitele poezii lirice narative.
Descrierea
Este modul de expunere prin care sunt prezentate caracteristicile unor obiecte. Rolul descrierii într-un text este de a situa acţiunea şi personajele, de a exprima în mod sugestiv atmosfera în care se desfăşoară întâmplările şi ajută pe cititor să-şi imagineze cum arată locurile şi oamenii.
Ea se bazează pe substantive, adjective şi adverbe.
Descrierea mod de expunere care stă la baza operelor lirice, dar poate fi întâlnită şi în operele epice, unde se împleteşte cu naraţiunea şi dialogul.
Dialogul
Este modul de expunere care reproduce în mod direct cuvintele personajelor. Prin folosirea dialogului, povestitorul îşi lasă personajele să se descrie singure, prin modul lor de a vorbi.
Dialogul stă la baza operelor dramatice, dar poate fi întâlnit şi în operele epice, mai ales în schiţe, şi chiar în operele lirice, în aşa-numitele poezii lirice dialogate.
Se poate vorbi şi de un dialog interior, de replici pe care un personaj le schimbă cu el însuşi.
Monologul
Este vorbirea unui singur personaj.
Este specific operelor lirice, în care ia forma confesiunii (în poezia intimă şi de idei) sau a descrierii (în poezia descriptivă – pastel).
Putem vorbi şi de un monolog interior, când un personaj vorbeşte în gând şi de un monolog teatral, când un personaj vorbeşte singur, pe scenă, în faţa spectatorilor.
DESCRIEREA LITERARĂ
Este opera literară în versuri sau în proză, în care se prezintă în mod sugestiv şi plastic trăsăturile caracteristice ale unui colţ din natură, ale unui obiect, ale unei fiinţe, ale unui fenomen, aşa cum sunt văzute ele de autor, care îşi exprimă atitudinea faţă de acestea. Sunt înfăţişate doar acele trăsături care l-au impresionat pe observator, oferind o viziune personală asupra realităţii. În aceste opere se urmăreşte să se trezească sentimente şi emoţii în sufletul cititorului.
În operele literare în care predomină, ca mod de expunere, descrierea, imaginea reală este transfigurată prin folosirea unor procedee artistice (imagini vizuale, auditive, olfactive, tactile), a figurilor de stil (epitete, comparaţii, inversiuni, metafore) sau a cuvintelor cu sensuri noi, figurate, predominând substantivele şi adjectivele.
Autorul participă afectiv la cele descrise.
