Referat psihologie viata – biografia lui Sigmund Freud

Sigur ati auzit de Sigmund Freud! Avem pregatit un referat pentru  viitori psihologi! Stay funny…

Cine a fost Sigmund Freud?

Sigmund Freud a fost numit unanim părintele psihanalizei. El a  descoperit principalele teme ale psihanalizei şi a impus treptat practica psihanalizei ca terapie a nevrozelor.

1856 – 6 mai: Se naşte Sigismund Freud (îşi va schimba prenumele în Sigmund la 22 de ani). Conform obiceiului, primeşte şi un prenume evreiesc: Schlomo. Locul de naştere este Freiberg, în Moravia, astăzi Pribor (republica Cehă). Tatăl său Jacob are 41 de ani şi doi copii dintr-o primă căsătorie: Emmanuel şi Philippe. Mama lui Sigismund are 21 de ani şi este la primul său copil.

1859 – Criza economică ruinează afacerea lui Jacob. Familia se instalează la Viena, în cartierul evreiesc Leopoldstadt (februarie 1860).

1865 – Sigmund intră la Gymnasium (liceu), cu un an mai devreme.

1870 – El primeşte operele complete ale lui Ludwig Borne; lectura acestor cărţi va avea o mare înrîurire asupra lui.

1872 – Se reîntoarce la Freiberg pentru a-şi petrece vacanţa acolo.

1873 – Primeşte summa cum laude la examenul de absolvire a studiilor secundare. Este felicitat pentru stilul său în limba germană. Deja citeşte în mai multe limbi. Sub influenţa colegului său Heinrich Braun plănuieşte să urmeze dreptul, dar se decide pentru studiile medicale după ce a auzit lectura eseului lui Goethe Despre natură. Îşi începe studenţia la Universitatea din Viena.

1874 – La Universitate, descoperă prejudecăţile antisemite şi declară că locul său este „în opoziţie”. Urmează cursurile lui Brentano.

1875 – Călătorie în Anglia, la Manchester, la Philippe şi nepoata sa Pauline.

1876 – Primele cercetări personale la Trieste, asupra glandelor sexuale la anghile. Intră în laboratorul lui Brucke.

1877 – Publică rezultatul lucrărilor de anatomie asupra sistemului nervos central la o larvă de chişcar.

1878 – În cercetările sale (laboratorul lui Brucke) Freud este la un pas de descoperirea neuronului (numit  în 1891 de către Waldeyer). Se
împrieteneşte cu Breuer, mai în vîrstă cu 14 ani, care îl ajută moral şi material.

1879 – Urmează cursurile de psihiatrie ale lui Meynert. Nu îl interesează decît aspectul neurologic al problemelor dezbătute.

1880 – Un an de serviciu militar. Breuer o tratează pe Bertha Pappenheim (Anna O.). Freud traduce 4 eseuri de Stuart Mill. Nu doreşte să se dedice practicii medicale ci, mai degrabă, cercetării sau învăţămîntului.

1881 – Îşi obţine, cu întîrziere, doctoratul în medicină.

1882 – Datorită dificultăţilor materiale Freud nu poate urma o carieră în cercetare. O întîlneşte pe Martha Bernays (care face parte dintr-o familie de intelectuali evrei) şi intenţionează să se căsătorească. În noiembrie Breuer îi vorbeşte de cazul Anna O., care a fost întrerupt din iunie.

1883 – Intră în serviciul lui Meynert la Spitalul psihiatric.

1884 – Descoperă proprietăţile analgezice ale cocainei. Carl Koller este însă cel care publică un studiu în acest sens încununat cu succes. Freud foloseşte el însuşi cocaina ca tonifiant, dar o prescrie amicului său Fleischl, care era morfinoman, agravîndu-i situaţia. Este criticat în cercurile medicale. Începe să trateze maladiile nervoase prin electroterapie şi aplică metoda lui W. Erb. În acelaşi timp a pus la punct o metodă de colorare a preparatelor neurologice (pentru microscop) şi publică un articol în acest sens şi o monografie despre coca.

1885 – Ocupă o vreme un post într-o clinică privată unde se foloseşte hipnoza. În aprilie îşi distruge toate documentele. Este numit Privatdozent, apoi obţine o bursă pentru o călătorie de studii şi alege să meargă la Paris, la Charcot, la spitalul Salpetriere. Acolo observă manifestările isteriei şi efectele hipnozei şi ale sugestiei. Charcot îi lasă o impresie deosebită. Freud se oferă să-i traducă conferinţele.

Evreu stabilit în Viena, Freud a debutat în 1899 cu principala sa lucrare Interpretarea viselor, datată 1900.

Este prima lucrare ştiinţifică dedicată viselor şi cuprinde un sumar foarte bogat şi divers care a fost mereu amplificat în ediţii succesive.

Este cartea în care Freud analizează propriile sale vise, în care prezintă etapele  elaborării visului şi încearcă să explice structura aparatului psihic. Aici Freud afirmă că visul este calea regală spre cunoaşterea inconştientului.

Inconştientul, refularea/refulatul, rezistenţele sînt alte teme importante descoperite de Freud şi abordate cu aceeaşi siguranţă metodică.

„Viaţa mea – zicea Freud – nu este separată de psihanaliză”. Altfel spus, activitatea lui ştiinţifică în domeniul psihanalizei se  constituie în evenimentul cel mai important al vieţii sale. Degeaba căutăm întîmplări picante în viaţa lui Freud – tot ceea ce este mai senzaţional în biografia sa este cuprins în opera sa exemplară.

Sigmund Freud a murit în anul 1939 la Londra, unde s-a exilat de pericolul nazismului.

Importanţa operei lui Freud pe tărîmul investigării minţii şi al tratamentului psihic al nevrozelor nu a fost niciodată egalată. De asemenea, contribuţiile psihanalizei în alte domenii decît cele pur medicale explică de ce psihanaliza a devenit o achiziţie culturală de mare importanţă în civilizaţia occidentală modernă.

Bibliografie: OPERE vol. 4 “Studii despre societate si religie”

OPERE vol. 7 “Nevroza, psihoza, perversiune”

de Sigmund Freud