Partidul conservator 1880-1925 – istorie politica cursuri

– conservatorismul este foarte ataşat de tradiţie, de schimbări graduale, foarte accentuate – 1821, 1848 – în evenimentele revoluţionare.

– 1848, situaţie puţin modificată.

– începutul secolului 19, 1821 – memoriu al boierilor munteni împotriva Eteriei. Aceştia susţin tradiţiile.

– solidarităţile de tip partidic nu se constituie ca opţiune pentru politica externă.

– 1848, o parte dintre oamenii politici se pronunţă clar împotriva zguduirilor revoluţionare.

– Barbu Catargiu consideră că politica este apanajul unei caste anume, ea nu trebuie ridiculizată, aşa cum consideră liberalii.

– liberalii sunt pentru un drept de vot mai larg, conservatorii merg pe ideea dreptului de vot restrâns.

– reforma agrară este alt punct pe care liberalii şi conservatorii se dispută.

– liberalii susţin reforma agrară, conservatorii sunt adepţii constituirii proprietăţii pe cale naturală.

– Barbu Catargiu: primul prim-ministru al primului guvern numit, şi prima victimă a unui asasinat politic în istoria ţărilor române, 1862. Există opinii care susţin că a fost pus la cale de Cuza.

– în această perioadă a dezbaterilor, se delimitează clar aceste grupuri politice şi în Moldova, şi în Ţara Românească – grupuri care nu au nici un fel de tentativă de a se uni, ele fiind autonome şi conlucrează în diverse alegeri, sau diverse guverne. Sunt prezenţi în coaliţiile de guvernare de după 1876.

– există şi tentative de coagulare de tip partinic, cea care va da naştere curentului grupării Junimiste – în jurul ziarului Timpul.

– o altă grupare care se constituie în perioada de după 1876, gruparea Antecentristă sau Ordinul în jurul lui Manolache Costache Epureanu. Se prezintă ca un partid al centrului.

– în jurul acestei grupări centriste se constituie în 3/15 februarie 1880 Partidul Conservator, ca partid politic – un grup de 88 de oameni politici. Adoptă un statut şi un program.

– membrii fondatori: Lascăr Catargiu – va prelua conducerea de partid. Petre Mavrogheni, Teodor Rosetti, Al. Lahovari. Se adoptă un statut care reglementează regimul administrativ, de organizare.

– clubul central

– comitetul permanent

– comitetul central – o sinteză a comitetului permanent condus de liderul partidului – M. C.                      Epureanu. Asigură direcţia de partid.

– adunarea generală – a tuturor membrilor de partid – cu un statut bine stabilit şi complicat.

– Epureanu moare la scurt timp, lucru care a fost pe placul multora din PC, mai ales a lui Lascăr Catargiu.

– critici acerbe:                       –  vin din partea lui Catargiu care va prelua conducerea.

– gruparea conservatoare de la Junimea care va produce Era Nouă şi se va                                                 desprinde din PC la un moment dat.

– programul politic: 1880, foarte ambiguu, poetic, nu foarte concret.

– la început se vorbeşe despre sentimentul naţional şi conservatorism. O politică onestă şi consecventă care să inspire încrederea.

– este o polemică cu Partidul Liberal:

„camăta a devenit o plagă socială”;

„mecanismul administrativ să fie simplificat”;

„obligaţiunile să fie sfinte, pentru că numai astfel se pot crea industriile şi oficiile bancare.

– ultima parte este mai concretă.

– junimiştii se opun şi îşi crează un nou program – Era Nouă. Se conturează încă din1881, afirmat în şedinţa de parlament – 1884, 1891 – moment pe parcursul căruia se construieşte programul.

– Era Nouă, Petre P. Carp – principalul autor şi principalul personaj al mişcării junimiste desprinse la sfârşitul secolului 19 din PC.

– el crează un partid constituţional, pleacă în 1891 din PC pentru a crea acest partid. Până în 1900, participă la toate coaliţiile conservatoare şi la guvernele liberale.

– Era Nouă, un program mai concret:

• Recunoaşterea şi consolidarea faptelor împlinite.
• Efervescenţa instituţională liberală – disputa:
• Lărgirea dreptului de vot, noi instituţii – conservatorii connsideră că mai bine le păstrează şi le consolidează.
• Garantarea proprietăţilor mici.
• Crearea unui statut pentru meseriaşi.
• Inamovibilitatea magistraturii.
• Constituirea unui set clar de condiţii care să restricţioneze accesul funcţionarilor în administraţia publică.
• Restructurarea comunei rurale – auto-administrare.
• O nouă lege a învoielilor agricole.
• Dezvoltarea învăţământului cu accent pe şcoli rurale şi pe şcoli de meserii în oraşe.

– la începutul secolului 20, 1914-1916, o altă grupare părăseşte PC, gruparea lui Nicolea Filipescu.

– PC din 1880 îşi ia denumirea de Partid Conservator Progresist, după război.

– PC este lovit şi ideologic, dar nu numai, la şefia sa vine Marghiloman.

– PC nu-şi poate transforma discursul după 1RM.

– 1919 obţine un anumit număr de mandate în parlament.

– la următoarele alegeri, 1920 şi 1922, nu mai obţine nici un mandat, nu intră în parlament.

– a existat până în 1925 până la moartea lui Marghiloman.

– după 1925 Partidul Conservator Progresist al lui Marghiloman este absorbit şi fuzionează cu Partidul Poporului, al lui Averescu.

• Partidul Liberal Conservator, 1884-1891

– preşedinţi:           Lascăr Catargiu – conservator

Grigore Vernescu – liberal.

– partid care se constituie din dorinţa de a participa la guvernare.

• Partidul Constituţional, 1891-1900

– alcătuit din nucleul junimist strâns în jurul lui Petre P. Carp.

– la 1900 revine în Partidul Conservator.

• Începutul secolului 20, Partidul Conservator Democrat

– Tache Ionescu, 1908-1922

– în 1922 fuzionează cu Partidul Naţional.

– ca participare la guvernare, există câteva momente bine definite de guvernări conservatoare.

– există de asemenea câteva participări la guvernările liberale – este vorba de junimişti – politica lui Brătianu pentru a rupe coeziunea Partidului Conservator nu funcţionează până la capăt, ei preferă să revină la principiile conservatoare.

– ca guvernare importantă: 1871-1876 – prima guvernare stabilă de după adoptarea constituţiei.

– a 2-a guvernare: 1888-1895 – în care intră 2 legislaturi conservatoare:        1888-1891

                                                                                                                        1891-1895.

– 1891-1895: o guvernare la care participă toate facţiunile conservatoare, inclusiv Titu Maiorescu. Este cea mai fructuoasă guvernare, este o guvernare de aşezare a instituţiilor administrative.

– ei nu crează, nu inovează – există o seamă de legi în această perioadă care acoperă toate domeniile:

• O lege administrativă.
• O lege de organizare a jandarmeriei rurale.
• Un pachet de legi pentru învăţământ cu accent pe învăţământul practic şi de meserii.
• O lege a creditelor agricole, pentru a favoriza mica proprietate.
• O seamă de legi legate de sistemul de asigurare socială, de protecţie socială, care apar în pachetul de legi privind reorganizarea administrativă.
• 1895 legea minelor a lui P. P. Carp în care iniţiază politica statului în domeniul minier şi de asemenea o seamă de legi economice legate de promovarea unor tarife vamale preferenţiale.