Poezia haker’ilor

As vrea sa fiu un hacker sa-ti definesc structura

In functii recursive cu call-ul permanent,

Dar pointerii cu care te-a inzestrat natura

Nu vor incape vesnic intre begin si end.

For i egal cu 1 la infinit, iubito

Sa-mi fii un goto tandru as indrazni sa-ti cer,

M-ai inselat cu Mao, m-ai inselat cu Tito

Dar nu imi vine inca sa te declar ca share.

While inca mi-esti aproape in candida-ti rutina

Si doar un comentariu imi mai permit sa rup,

Iti caut procedura in orisice vecina,

Si-ti vad asemuirea in orisicare loop.

Te-as fi iubit in bucla si fara vreun contor,

Te-as fi iubit prin modem, legat la Internet,

Te-as fi iubit cu while-uri, te-as fi iubit cu for

Dar tu, necredincioaso, ai apasat reset.

Te-ai dus in alt registru si ai schimbat projectul,

Ai returnat un „unu” c-un alt operator,

Credeam ca-s prototipul, n-ai vrut decat obiectul,

Si doar din intersectii nu pot sa ma inXor.

Mi-am directat amorul direct la imprimanta

(dar fraier, la consola nu i-am mai dat ecou)

Caci te-am crezut integer si tu erai flotanta

Mi-ai dat un flush pe input si m-ai lasat tablou.

Mai do din nou apelul si scoate-ma din stiva

Ca bietul parametru mi-a ruginit candriu,

Invoca-mi inc-odata structura aditiva,

Ca daca dai eroare, sa stii ca te rescriu