Odata cu întelegerea principiului filosofic al holografiei cream premisele studiului stiintific al parapsihologiei.
Ce este holismul? Ce aduce el nou fata de presupunerile care ne-au fundamentat întelegerea realitatii pâna acum? Ce înseamna a trai având o viziune holografica asupra realitatii? Ce înseamna a trai si gândi holografic? Se va schimba viata noastra în urma acestei abordari?
Din punct de vedere etimologic, acest cuvânt provine din grecescul „holographos”, care înseamna scrierea întregului. Holismul este conceptia care afirma ireductibilitatea întregului la suma partilor sale presupunând existenta unui factor integrator imaterial – constiinta. Ea afirma deci o unitate a tuturor lucrurilor.
Traditiile spirituale au toate o viziune unitara – bazata pe experienta mistica – o experienta directa, supra-intelectuala, ce are un numar de caracteristici fundamentale independente de contextul geografic, istoric, cultural, etc. Aceste elemente se regasesc si au de fapt caracteristicile fundamentale ale viziunii asupra lumii rezultate din cercetarile fizicii moderne.
Alte postari citite chiar acum:
Cea mai importanta trasatura a viziunii mistice si chiar esenta ei este: constiinta unitatii tuturor lucrurilor si evenimentelor, si a intercorelerarii lor. Experientele fenomenale sunt manifestari ale unei entitati primordiale: DUMNEZEU, BRAHMAN (ATMAN) în Vedanta, DHARMAKAYA în Budism, TAO în Taoism, EIN-SOPH în Cabala.
Pe de alta parte, în fizica cuantica s-a ajuns la concluzia ca observatorul influenteaza observatia sau obiectul de observat – si deci nu se poate face diferenta clara între subiect si obiect. În experienta fundamentala a meditatiei (etimologic, din latinescul MEDITO, MEDITARE – a intermedia), avem o unificare a experimentatorului, numit si subiect sau cunoscator cu ceea ce este experimentat numit si obiect sau cunoscut.
Teoria cuantica releva si ea caracterul interdependent al fenomenelor – marele fizician Heisenberg afirma : ”Ceea ce observam noi nu este natura, ci natura supusa metodei noastre de investigare.”
Notiunea de participant în loc de observator în cadrul experimentelor stiintifice din fizica cuantica este introdusa în cadrul experimentelor stiintifice din domeniul fizicii cuantice de John Wheeler.
Experienta unei plenitudini a fost simtita adesea de noi în timpul unor meditatii sau în diferite alte momente, cum ar fi momentul în care privim un asfintit de soare sau când simtim si cunoastem ceva fascinant. Aceste experiente, fiind foarte puternice, lasa o amprenta de nesters asupra noastra si dorim sa stim ce trebuie sa facem pentru ca ele sa se întâmple mai des sau sa poata fi evocata cu usurinta.
Exista totusi o mare prapastie între experienta spontana si extatica a totalitatii si aplicarea viziunii holistice în viata de toate zilele. Peste aceasta prapastie vom încerca sa ridicam acum un pod. Pe o margine a acestui pod este lumea fizica si corpurile noastre fizice, pe cealalta este experienta expansionata a holismului în care fiecare din noi este tot ceea ce exista. Astfel, problema care se pune este: cum devenim noi holistici?
Unii cercetatori au apreciat ca, prin holografie, supranaturalul patrunde în stiinta. Dennis Gabor a sesizat ca posibilitatile microscopiei electronice pot fi considerabil ridicate daca, în loc de înregistrarea directa a imaginilor, s-ar recurge la expunerea unui film fotografic al unor probe de lumina difractata (filtrata sau reflectata) de tesatura pe care dorim s-o examinam. Aceasta idee capata la Gabor o formulare matematica. Ecuatiile sale arata ca obiectul este transformat într-o înregistrare transformata la rândul ei într-o imagine. Structura de unde stocata este numita de Gabor holograma, deoarece una dintre caracteristicile ei cele mai interesante consta în faptul ca informatia provenita de la obiect se distribuie pe întreaga suprafata a filmului fotografic. Fiecare punct de lumina defractata de la obiect se estompeaza si se împrastie pe întreaga suprafata a filmului (ecuatiile care descriu acest fenomen se numesc functii de împrastiere). Însa aceasta împrastiere nu se produce la întâmplare, ci ascunde o ordine globala, dupa cum vom vedea.
