Cred ca noi, oamenii, in general, alocam mai mult timp cunoasterii mediului si celor din jurul nostru, decat cunoasterii sinelui.
De ce oare? Nu este mult mai important sa te familiarizezi intai cu propria ta persoana si abia apoi sa incepi sa explorezi? Si cum te poti apara in fata celor care te ataca, daca nu stii de ce arsenal beneficiezi?
Cate dintre noi stim cu adevarat care sant resursele noastre fizice, psihice, intelectuale? Da, ne-am obisnuit sa spunem : “Nu mai pot! Am ajuns la limita puterilor! O sa clachez!” Dar va garantez ca un practicant asiduu de arte martiale nu-si spune niciodata acest lucru. Si nici alergatorii de cursa lunga nu-si spun ca nu mai pot parcurge inca 200 de metri.
Mi se pare cel mai frustrant lucru din lume sa-ti petreci toata viata cu o persoana (de TINE e vorba, draga mea) si nici macar sa nu o cunosti foarte bine. Ai nevoie de un anume grad de autocunoastere pentru a supravietui.
Odata lamurita, cat de cat, relatia cu tine insati, poti incepe sa-ti clarifici raporturile cu ceilalti… pentru ca cei din jurul tau te pot cunoaste in masura in care tu te cunosti.
Trebuie sa avem un raport de dragoste cu noi insene inainte ca acest raport sa existe fata de ceilalti.
Evolutia unei persoane dureaza o viata intreaga. Trebuie sa ne acceptam asa cum sintem: incomplete si imperfecte. Dar perfectibile. Daca ne este teama sa ne dezvaluim imperfectiunile, sa nu ne asteptam ca ceilalti sa aiba incredere si sa o faca la rindul lor; iar in felul acesta continuam sa ramanem straini unul fata de celalalt.
A invata sa te cunosti cere o constanta constiinta de sine. Presupune o obligatie in ceea ce priveste puterea nelimitata a mintii si a corpului pentru a schimba si a evolua in directia dorita. Implica distrugerea oricarei autoiluzionari si inseamna observarea in modul cel mai obiectiv posibil.
Iar noi, ca femei, trebuie sa ne observam si sa constientizam mai intens particularitatile referitoare la feminitatea noastra. Sa nu ne mai renegam specificul in favoarea unei imagini universalizate cu orientare masculina. Avem trasaturi comune cu celalalt sex (pe care-l iubim, dar nu vrem sa depindem de EL), dar noi nu sintem barbati! Noi avem o alta identitate sexula, alte organe care functioneaza diferit; metabolism hormonal diferit, alte trairi, alta imagine despre sine, alte posibilitati si experiente decat barbatii.
Trebuie sa aveti ceva mai multa solicitudine fata de propria persoana. Inlaturati eventualele sentimente de culpabilitate, de frustrare pe care le aveti fata de voi. Iubiti-va! Aparati-va de situatiile si mai ales de persoanele care v-ar putea prejudicia. Acordati atentie propriilor nevoi si dorinte. Si nu uitati de perceptiile si instinctele voastre. Cultivati-le!
Tags: dragostea de sine iubire psihologie respect sfaturi femei