Aproape orice relatie de cuplu poate fi impartita in doua, in functie de perioada in care ne pastram mastile.
Vorbim de masti fizice (haine, coafuri, machiaje) si de masti dramaturgice, adica de roluri, firesti, pe care le interpretam in functie de familiariatatea pe care o avem cu cineva.
De obicei, exista o prima parte a relatiei in care cautam sa nu ne dezvaluim slabiciunile si temerile. In aceasta etapa, pastram o masca fizica, in sensul ca suntem intotdeauna aranjati si parfumati, mai mult decat in mod obisnuit. Evident, ca avem si una de rol, in sensul ca gesturile noastre sunt studiati, sunt mai mult pentru a fi vazute de celalalt, care tocmai isi formeaza o imagine despre noi.
Alte postari citite chiar acum:
La un moment dat, intr-o o a doua etapa, aceste masti cad. Pe de o parte, suntem vazuti cand ne trezim din somn, deci fara masti fizice. Pe de alta, aparem celuilalt cu apucaturile noastre neaose. Este si un semn ca s-a produs apropierea de celalalt. Asta de multe ori duce si la atenuarea emotiei de inceput. Dar cum alaturi de cel cu care ne traim intimitatea nu putem purta permanent aceste masti, apare intrebarea despre ce putem face pentru a nu altera intensitatea legaturii. Bineinteles ca un raspuns este sa fim autentici, sa ne obisnuim sa ne purtam cand suntem singuri ca atunci cand suntem in public.
Sa incercam sa ne gandim la mastile fizice, care par mai usor de controlat. Exista, cum spuneam, un moment in care renuntam la ele. O masca, de exemplu, sunt hainele pe care le imbracam cand iesim din casa. In hainele domestice ori cand suntem goi, nu purtam nici o masca fizica. Traim alaturi de partenera si la un moment dat ne dam seama ca nu mai este ca la inceput, cand nu-i vedeam masca de ten, ci numai chipul stralucitor marcat de urmele creionului dermatograf, ale fondului de ten ori ale rujului. Daca aceste lucruri nu pot fi evitate, ce ar fi de facut?
