Dupa cum putem afla din istorie, creditul a fost folosit pentru prima data in Asiria, Babilon si Egipt in urma cu 3000 de ani.
Aceasta era nota de schimb (premergatorul bancnotei) si s-a introdus in secolul al-XIV-lea, datoriile fiind platite cu o treime bani gheata si doua treimi note de schimb. Banii de hartie au aparut d’abia in secolul al-XVII-lea.
Creditul a avut parte de prima sa reclama in anul 1730 care a fost facuta de Christopher Thornton, care oferea mobila ce putea fi platita saptamanal.
Din secolul XVIII pana la inceputul secolului XX, rabojii vindeau haine in schimbul unor plati mici saptamanale. Erau numiti „raboji” pentru ca tineau o evidenta sau un raboj al oamenilor care au cumparat pe un bat de lemn. Pe o latura a batului erau marcate crestaturi pentru a reprezenta valoarea datoriei, iar pe cealalta parte inregistrarea platilor.
In anii 1920, a fost introdusa in SUA o tabla a cumparatorilor, un fel de sistem: cumpara acum, plateste mai tarziu. Acest sistem putea fi folosit doar in magazinele care le-au emis.
Iata ca in anul 1950, Diners Club si American Express au lansat cartile de cheltuieli in SUA, primii „bani de plastic”. In 1951, Diners Club a emis prima carte de credit catre 200 de clienti care o puteau folosi in 27 de restaurante din New York. Putin a durat pana la stabilirea standardelor pentru benzile magnetice si din 1970, cartile de credit aveau sa devina parte a erei informatiei, si iata asa apare in istorie carte de credit.