Diploma dată de regele ungar, Bela al IV-lea, la 2 iunie 1247, Cavalerilor Ioaniţi, din care aflăm despre formaţiuni statale româneşti.
Transump, în Arhivele Vaticanului; Reg. Vat. 22, fol. 75-76 v, ep. 533. Fotocopie la Institutul de istorie şi arheologie din Cluj-Napoca/1247.
[…] Aşa dar, mânaţi de acest gând, după o îndelungată sfătuire cu fruntaşii şi baronii regatului nostru, ne-am oprit la această hotărâre luată dimpreună cu venerabilul bărbat Rembald, marele preceptor al casei Ospitalierilor din Ierusalim, din părţile de dincoace de mare, cu privire la repopularea regatului nostru, care prin năvălirea duşmănoasă a naţiunii barbare numită tartari, a îndurat mare pagubă, atât prin pierderea bunurilor, cât şi prin uciderea locuitorilor, că deoarece acel preceptor în numele casei Ospitalierilor s-a îndatorat de bună voie, pe sine şi casa Ospitalierilor, să ia armele pentru ajutorarea regatului nostru ăn vederea apărării credinţei creştine, potrivit cu actul scris mai jos, şi să ne dea sfat şi ajutor credincios pentru popularea ţării noastre, şi să se supună şi la celelalte îndatoriri ce se vor arăta îndată în această scrisoare, îi dăm şi îi dăruim lui şi prin dânsul numitei case întreaga ţară a Severinului împreună cu munţii ce ţin de ea şi cu toate celelalte şi cu toate celelalte ce atârnă de ea, precum şi cnezatele lui Ioan şi Farcaş, până la râul Olt, afară de teritoriul cnezatului voievodului Litovoi, pe care îl lăsăm olatilor aşa cum l-au stăpânit aceştia şi până acum. Totuşi în aşa fel încât jumătate din toate foloasele şi veniturile şi slujbele din întreaga ţară a Severinului amintită mai sus, şi din cnezatele numite mai sus, să o păstrăm pe seama noastră şi a urmaşilor noştri, cealaltă jumătate căzând în folosul casei pomenite mai sus, afară de bisericile clădite şi cele ce se vor clădi în toate teritoriile sus zise, din veniturile cărora nu păstrăm nimic pe seama noastră, rămânând totuşi neatinse cinstea şi drepturile arhiepiscopilor şi episcopilor pe care ştie că le au, lăsând deoparte şi toate morile dintre hotarele ţărilor amintite atât cele clădite cât şi cele ce se vor clădi, în afară de cele din ţara Lytua, precum şi toate clădirile şi semănăturile făcute cu cheltuiala fraţilor zisei case, şi fâneţele şi păşunile pentru vitele şi oile lor, şi pescăriile care sunt acum în fiinţă sau care se vor face de către ei, care toate vrem să se oprească în întregime în folosul fraţilor acestora, afară de pescăriile de la Dunăre şi iazurile de la Celei pe care le păstram împreună pe seama noastră şi a lor. Şi mai îngăduim ca jumătate din toate veniturile şi foloasele ce se vor strânge pe seama regelui de la olatii ce locuiesc în ţara Lytua, în afară de ţara Haţegului cu cele ce ţin de ea, să le culeagă sus zisa casă. Mai voim ca amintiţii olati să ajute pe sus zişii fraţi cu mijloacele lor ostăşeşti întru apărarea ţării şi înfrângerea şi pedepsirea atacurilor ce ni s-ar aduce de către străinii, iar din partea lor aceşti fraţi să fie datori la prilejuri asemănătoare să le dea lor sprijin şi ajutor, pe cât le va sta în putinţă. Pe lângă acestea, din sarea ce le-am îngăduit să ducă în chip îndestulător spre folosinţa acelei ţări şi a părţilor dinspre Bulgaria, Grecia şi Cumania, din orice ocnă din Ultrasilvana de unde vor putea mai uşor să o scoată cu cheltuiala dimpreună a noastră şi a lor, fără atingerea întru nimic a dreptului episcopal; tot astfel şi din banii ce vor umbla acolo din voinţa regelui şi hotărârea preceptorului acestei case, ce va fi în slujbă în acea vreme, jumătate o păstrăm pe seama noastră, precum s-a spus mai sus şi despre celelalte venituri, cealaltă jumătate având a fi îndreptată spre folosul zisei case, fără atingerea drepturilor bisericilor. De asemenea, rânduielile pe care le va fi hărăzit zisa Casă nobililor şi altora venind din alte părţi să locuiască în ţinuturile amintite, atât în privinţa libertăţilor lor cât şi a judecăţilor, precum şi hotărârile judecătoreşti pe care le vor fi rostit împotriva acelora, le vom încuviinţa şi întări, fără atingerea părţii noastre din folosinţele ieşind de acolo, cu acest adaos că de se va rosti vreo osândă < într-o pricină de> vărsare de sânge împotriva mai marilor ţării, şi ei se vor simţi nedreptăţiţi, să poată face apel la Curtea noastră. Mai adăugăm că dacă ar veni vreo oaste asupra regatului nostru, de care lucru să ne ferească Dumnezeu, a cincea parte din ostaşii ţării amintite să fie datori a veni în oastea noastră şi a porni la război pentru apărarea ţării noastre. Dar dacă vom îndrepta oaste spre Bulgaria, Grecia, şi Cumania va purcede a treia parte din cei în stare a merge la război, şi din prada de război, atât cea mişcătoare cât şi cea nemişcătoare, numita casă îşi va primi partea sa după numărul ostaşilor din Severin, precum şi a armelor lor. Pe lângă aceasta am dăruit amintitului preceptor, şi printr-însul casei Ospitalierilor, toată Cumania, de la râul Olt şi munţii Ultrasilvanei, sub aceleaşi îndatoriri ce sunt arătate mai sus cu privire la ţara Severinului, în afară de ţara lui Seneslau, voievodul olatilor, pe care le-am lăsat-o acelora aşa cum au stăpânit-o şi până acum, şi întru totul sub toate acele îndatoriri, rânduite mai sus, cu privire la ţara Lytua. […]
