IP (Internet Protocol) este un protocol care asigură un serviciu de transmitere a datelor, fără conexiune permanentă. Este folosit pentru a identifica fiecare interfaţă logică a echipamentelor conectate printr-un număr numit „adresă IP”. Versiunea de baza folosită în majoritatea cazurilor este IPv4. În IPv4, standardul curent pentru comunicarea în Internet, adresa IP este reprezentată pe 32 de biţi (de ex. 192.168.0.1). Alocarea adreselor IP nu este arbitrară; ea se face de către organizaţii însărcinate cu distribuirea de spaţii de adrese. De exemplu, RIPE este responsabilă cu gestiunea spaţiului de adrese atribuit Europei.
Internetul este în proces de evoluţie către versiunea următoare de IP, numită IPv6, care practic aşteaptă un utilizator major, care să oblige folosirea acestei versiuni superioare şi de către alţii. Ramurile Ministerului Apărării al SUA (DoD) au anunţat ca în decursul anilor 2009 – 2011 vor înceta relaţiile cu furnizorii de servicii Internet care nu folosesc IPv6.
Adresele IPv4 au o lungime de 32 de biţi (4 octeţi). Fiecare adresă identifică o reţea (network) şi o staţie de lucru (work station) din cadrul reţelei. Notaţia obişnuită este obţinută prin scrierea fiecărui octet în formă zecimală, separaţi între ei prin puncte. De exemplu, 192.168.0.1(10) este notaţia folosită pentru adresa 11000000.10101000.00000000.00000001
