Spirite rele, demoni, manifestari inspaimantatoare, multimi de pelerini cazute in admiratia unor oameni ai Bisericii renumiti in lupta cu diavolul… Ce se ascunde in spatele fenomenului de exorcism?

Exorcismul (din latina târzie, „exorcismus”, din greacă „ἐξορκισμός”, „exorkismos” – legare prin jurământ) este practica religioasă de alungare a demonilor sau a altor entități spirituale dintr-o persoană sau loc presupuse a fi posedate. În funcție de credința exorcistului, aceasta se face provocând entitatea la un jurământ, printr-un ritual complicat sau pur și simplu poruncind entității să plece, în numele unei puteri superioare. Această veche practică face parte din sistemul de credințe a multor culturi și religii.

Biblia ne povesteste cateva cazuri in care Iisus a vindecat „indraciti”, oameni posedati de spirite malefice. Preluand traditia Invatatorului, Biserica crestina a trecut si ea la astfel de practici. In Romania exista cateva locuri unde se aduna toata suferinta, unde calugari cu har lupta direct cu Cel Rau: Sihastria, Frasinei, Sambata de Sus, iar in Ardeal micutul sat Posaga. Am fost in acest din urma loc, iar faptele sunt de-a dreptul incredibile.

Locul e salbatic, de o frumusete stranie, cu Ariesul aflat aproape de izvoare si verdele crud al padurilor dand impresia unui capat de lume. Si tocmai aici parintele Ioan a intemeiat in mijlocul muntilor o mica manastire, si s-a luat cu dracii la tranta. Un moment pe care nu-l voi uita niciodata. Langa mica bisericuta un tanar suferind era intins intr-un sac de dormit. Nu dormea. Suferea. Atat de profund incat la rastimpuri il auzeai plangand. Dar un plans cum greu iti poti imagina. Prelung, tanguit…

Spectacolul e trist si nerecomandat celor slabi de inima. Urlete, maraieli, nebunie, auto-mutilari… Oamenii isi pierd controlul, injura de toti si toate in mijlocul liturghiei, par cu adevarat iesiti din starea normala. Si totul atinge o culme atunci cand parintele Ioan inainteaza, cu crucea in mana, citind puternicele Molitfe ale Sf. Vasile Cel Mare asupra multimii. Am vazut la Posaga scene tragice, pe care nici un regizor suprarealist nu le-ar fi imaginat. Femei tinere complet golite de putere, tremurand convulsiv, chinuite de ceva dincolo de intelegere..

Cu atat mai mult cu cat aceleasi persoane, atunci cand nu se oficiau slujbe, aveau o purtare normala, foarte umana… Dar slujba le scotea din minti. Prima reactie e de spaima, desigur, dar dupa aceea incepi sa-ti pui intrebari. De ce se intampla asta? Exista „diavoli” ca fiinte spirituale distincte? Cum se naste sindromul posesiei? Cum se poate scapa de el? Multe gesturi par teatrale, regizate dinainte… Sa fie nevoia de senzational a oamenilor pe care o manevreaza Biserica?

Manifestarile de posedare demonica sunt cunoscute si in culturi vechi, pre-crestine, si vindecarea lor facea parte din atributiile samanilor si preotilor cu mult inainte de Hristos. In cele mai multe cazuri e vorba de tulburari nervoase grave, greu de explicat, care si-au capatat faima de a fi produse de diavol. In astfel de cazuri rugaciunile nu au decat efect de spectacol si nu rezolva problema. Alte multe astfel de probleme au poate la origine frica obsesiva, educatia religioasa fara discernamant si dorinta subconstienta de a scapa de obsedantele interdictii si blesteme cu care bisericile au acoperit multe aspecte naturale ale vietii. Si au facut asta complet in contra spiritului libertatii si iubirii promovat de Iisus.

Multi „indraciti” protesteaza astfel, in felul lor, impotriva obsesiei pacatului… Mai ales la tara, unde credinta crestina prost inteleasa se amesteca cu superstitii vechi, unde se vorbeste mereu despre strigoi, farmece, facaturi si unde firile mai slabe se lasa usor dominate si incep sa creada in realitatea unor povesti de speriat copiii. De aici pana la manifestari exterioare drumul nu e lung. Si desigur toate astea ajuta Biserica, intarindu-i pozitia de salvatoare si crescand prestigiul unor calugari… care vor folosi frica si obsesia pacatului in continuare, generand alte probleme pe care tot ei se vor oferi sa le rezolve.

Cum se poate iesi din toata nebunia asta?
O intrebare se impune: cum ar arata lumea si sufletele, daca ideea de „diavol” ar fi complet stearsa din educatie si din mitologiile religioase? Daca s-ar vorbi doar despre iubire si valorile ei si nu s-ar folosi pana la exasperare instrumentul fricii? Frica genereaza frica, interdictiile genereaza obsesii si reprimari. Exista Dumnezeu care este iubire, da viata si ne binecuvanteaza pe toti. Aceasta ar trebui sa fie singura declaratie de credinta. Ar trebui sa dispara diavolul din insasi mintea omului. Diavolul este o creatie umana. Si tot oamenii o pot reduce la ne-fiinta. Altfel vor exista mereu „posedati” si „vindecatori” gata sa exploateze teama si pofta de senzatii tari. Iisus i-a vindecat pe indraciti prin forta personalitatii sale pline de iubire.

Nu a citit rugaciuni complicate, nici nu s-a apucat sa faca din asta un spectacol. El se uita in ochii „pacientului” si neutraliza toata frica bolnava din el. „Iesi afara din omul acesta”. Pentru el diavolul a fost „mincinos si tatal minciunii” (Ioan 8:44), adica puterea malefica s-a impus prin minciuna si este o minciuna. Exista un singur Dumnezeu, care lucreaza in toate. Restul – povestile despre diavoli si fantome si orice alte inchipuiri umane menite sa provoace frica – sunt pur si simplu minciuni si fac numai rau. Scoateti diavolul din mintile voastre, negati-i complet orice putere. El nu exista decat intr-o lume imaginara, unde Dumnezeu nu mai are acces. Diavolul nu este nimic altceva decat personificarea fricii si negativitatii din voi. Cu cat dati voie fricii si subestimarii sa va domine, cu atat dati viata diavolului. Toata povestea se petrece in mintea oamenilor si nu are legatura cu realitatea obiectiva. Recunoasteti deci „indracitii” ca exact ceea ce sunt: oameni bolnavi nervos sau cu o frica exacerbata. Frica nu poate fi vindecata decat prin iubire. Formule magice, molitfe, canoane, toate sunt forme fara fond daca iubirea nu e pusa la lucru. Si in orice situatie, amintiti-va vorbele lui Iisus, care ar trebui sa naruie orice „diavol” imaginar: „Nu va fie frica. Eu cu voi sunt pana la sfarsitul veacurilor”.

 

Desfășurarea exorcismului (ritualul romano-catolic)

Exorcismul solemn cuprinde următoarele elemente, potrivit ritualului romano-catolic din 1614 (ritualul a fost revizuit în 1999, dar majoritatea exorciștilor preferă să-l folosească pe cel vechi):

pregătirea preotului exorcist, prin spovedanie și celebrarea Sfintei Liturghii
Litania tuturor Sfinților
Tatăl nostru
Psalmul 53/54
rugăciune de eliberare
poruncă adresată demonului, prin care i se cere să-și dezvăluie numele și momentul în care va ieși, precum și de a nu-i mai dăuna posedatului
Citiri din Evanghelie: In 1, 1-14Mc 16, 15-18 Lc 10, 17-20 Lc 11, 14-22
Rugăciune pentru a cere puterea de ataca demonul
Punând stola (patrafirul) pe gâtul îndrăcitului, mâna dreaptă pe capul lui și făcând semnul crucii pe fruntea și pe pieptul acestuia, precum și asupra celor de față, preotul rostește 3 exorcisme, prin care se poruncește diavolului să iasă din posedat, făcându-i loc lui Christos, și să nu se mai întoarcă. Acestea pot fi repetate de mai multe ori, până la eliberarea completă
Alte rugăciuni folositoare: Tatăl nostru, Bucură-te, Marie, Crezul, Magnificat (Lc 1, 46-55), Benedictus (Lc 1, 68-79), Slavă Tatălui, Simbolul atanasian, Psalmii 90, 67, 69, 53, 117, 34, 30, 21, 3, 10
Rugăciune după eliberare, pentru ca spiritul rău să nu mai aibă putere asupra celui eliberat.

Pe lângă aceasta, există rugăciuni care pot fi recitate în particular de către toți credincioșii, atunci când au motive întemeiate să considere că sunt supuși la influențe diabolice. Un exemplu de astfel de rugăciune este următoarea invocație către Arhanghelul Mihail:

Sancte Michael Archangele, defende nos in proelio; contra nequitiam et insidias diaboli esto praesidium. Imperet illi Deus, supplices deprecamur: tuque, princeps militiae caelestis, satanam aliosque spiritus malignos, qui ad perditionem animarum pervagantur in mundo, divina virtute in inferno detrude. Amen.

Sfinte Arhanghel Mihail, apără-ne în luptă; împotriva răutății și a curselor diavolului fii-ne ocrotire. Ne rugăm cu umilință să-l certe pe el Dumnezeu; iar tu, căpetenie a oștirii cerești, pe satana și pe celelalte duhuri rele, care bântuie în lume spre pieirea sufletelor, izgonește-le în iad prin puterea dumnezeiască. A

0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Un portal studentesc actualizat! Impartaseste cu studentii tai pe net o multime de poze, filme, informatii, cursuri si experiente inedite. Distreaza-te pe net cu toti colegii de campus sau camin. Creaza un cont si conecteaza-te in noua retea sociala. Gandit pentru studentii din Romania acest website va ofera resurse deosebite in materie de continut precum si optiuni variate in materie de socializare. Incepeti chiar acum, faceti un cont gratuit.

Politica de confidentialitate | Termeni si conditii | Student pe net © 2023 - Toate drepturile rezervate.
sau

Conectați-vă cu datele de autentificare

sau    

Ați uitat datele dvs.?

sau

Creează cont