Cu siguranta ai fost la cel putin un interviu de angajare la care sa ti se puna intrebari imbecile gen „Uita-te la acest perete alb si spune-mi ce vezi?” (Da, si noua primul raspuns care ne vine in minte in asemenea situatii este „Pe ma-ta o vad!”). Se poate insa si mai rau: in alte tari, cultura sau pur si simplu prostia ii determina pe angajatori sa puna unele dintre cele mai ciudate intrebari posibile. Spune-i ca esti buna la fotbal, fiindca de fapt au nevoie de un atacant in echipa firmei, nu de un nou contabil. :))
Japonezii cauta betivani din familii
In Japonia, de exemplu, este absolut normal sa fii intrebata la angajare in ce mediu ai crescut, cu ce se ocupa parintii tai, daca intentionezi sa te mariti si sa ai copii, iar daca nu, de ce? Asta n-ar fi insa nimic: anjatorii niponi sunt insa foarte interesati si de grupa ta sanguina, deoarece regula in HR-ul japonez este ca cei care au grupa A sunt organizati si perfectionisti, cei care au grupa 0 sunt lideri excelenti s.a.m.d.
Alte postari citite chiar acum:
O alta intrebare obisnuita este daca bei. Sa nu te puna dracu’ sa spui ca nu: o parte extrem de importanta a culturii corporatiste in Japonia este iesitul la baut cu colegii, iar daca nu te faci manga, nu promovezi (nu ne-am putut abtine de la acest joc de cuvinte oribil).
Angajatorii europeni se uita la caligrafie
Si in Irlanda, tara cu cele mai bune salarii din UE, e ceva absolut normal ca viitorii angajati sa fie intrebati daca beau mult – faptul ca nu consumi decat sase beri pe zi fiind un real avantaj pentru un vanator de job-uri.
In Franta, Austria, Belgia, Elvetia si Olanda, analiza scrisului de mana al candidatilor este un criteriu extrem de important in selectia pentru pozitii in middle management-ul celor mai serioase firme. Peste 50% din companiile franceze fac o analiza grafologica a scrisului inainte de angajare, considerand ca este cel mai bun indicator pentru probleme ascunse de personalitate (cum ar fi ca, in timpul liber, esti un criminal in serie).
Nu esti casatorita? Nu ne interesezi.
In Marea Britanie exista obiceiul de a supune candidatii unui „panel interview” in care mai multi membri din conducerea companiei pun intrebari intr-un ritm ametitor, cam la concurusurile TV, incercand sa deruteze candidatul. Ideea este ca, daca o singura persoana realizeaza interviurile de angajare, ea ar putea deveni subiectiva.
Un alt criteriu dupa care companiile europene si americane selecteaza CV-uri, desi nu recunosc public (poate si pentru ca e ilegal), este statusul marital – persoanele casatorite, sau care macar mint convingator ca sunt casatorite, prezinta mult mai multe garantii ca nu vor pleca din companie cand au chef. In unele tari, cum ar fi Mexic, angajatorii considera acest criteriu drept cel mai important: poti fi si Bill Gates, ca tot nu te angajeaza daca n-ai o nevasta acasa care sa te primeasca cu facaletul in mana daca o anunti ca ti-ai dat demisia.
Tags: angajare angajatori interviu intrebari interviu
){kind=link}