Cum sa te feresti de Descantece si Vraji (practice de magie si farmece)

cu:”legaturile” sau”apa” de la mort ne invata „Baba Anisoara”-Moldova

Orice obiect sau fluid care intră în contact cu mortul se contaminează şi poate să treansmită sarcina

magică negativă oricui şi în orice împrejurări. Apa în care a fost spălat mortul, ca şi lumânarea lui,

devin puternice mijlocitoare malefice necesare făcăturilor.”Cu apa de pe mort se fac vrăji”.

„Când doarme ori când poţi, stropeşti bărbatul cu apă de pe mort şi zici:

„Aşa să nu mai poată ridica mâna asupra femeii .Cum nu poate rădica mortul.

Stimati Domni sa fi atenti la:

.”Dacă speli mortul cu o felie de horincă şi-i pui horincă în mâncare sau

i-o dai bărbatului s-o bea, atunci faci din el ce vrei, e viu numai cu trupul”.

Stimate Vaduve fiti atente la:

„Ca să legi femeie mortului, să iei brăcinaru’ ,

să-l legi cu nouă noduri şi să-l bagi în mormânt sau în sicriu şi să zâci:

Sfântă Mărie, Sfântă de Tine  Aşa să nu să poată mărita X

Cum nu se poate însura mortul Asta-i bună şi când ai mânie pe cineva”.

Lumânarea mortului căsii e bună la necazuri, la legiuiri şi făcut boscoane.

Când o aprinzi nimeni nu-ţ poate face nimic.

Câţa cu care i s-o luat măsura mortului se leagă la grindă ca să nu se ducă

norocul de la casă cu mortul.

Care vacă nu sloboade laptele se tomneşte cu pieptenele cu care mortul de pe urmă

Îi musai să pui în sicriu, sub cap, pieptenele cu care l-ai lăut, da’ rupi jumătate din

el şi-l ţâi în casă că nu ştii când îţi trabă. Când vaca nu sloboade laptele iei

jumătatea ceea de pieptene şi te duci la vacă şi zâci aşa:

„Sfântă Mărie, Sfântă de Tine Aşa să n-aivă putere această vacă

Să ţână laptele Cum n are putere mortu Pe care l-am lăut de pe urmă.”

Dacă cineva are ura [e tine iti poate sa apa de la spălarea  mortului  la praznice mari în paharul de ţuică

şi acela (tu, daca bei )nu mai are putere.

„Fratelui meu, -spune Baba Anishoara- două babe, la înmormântarea cumnatei mele tăt

o vrut să-i coasă la haină păr de-al ei, ca s-o poată uita, o zâs ele, dar eu n-am lăsat c-am ştiut

că părul trebuie să-l pui cu mortul.

Când o văzut babele că nu pot, o căutat să-l aşeze la masă în locul moartei şi mi-o spus vecinele

şi m-am dus să-l ajut, c-am ştiut că nu-i voie în locul mortului. Pă cel care aveai ură îl vrăjeai.

Îi măsurai umbra şi-o puneai în sicriu cu mortul şi-acela ori devenea neputincios, ori murea”.

Prima formulă de stirizare a celor care nu respectă datinile este păpuşa magică:

moşul la fete; baba la feciori. Păpuşile erau confecţionate din paie şi erau îmbrăcate în zdrenţe.

Ele poartă întotdeauna un mesaj, prin care satul îşi arată nemulţumirea faţă de tomnateci.

Păpuşa magică are în general sarcina de a prelua asupra ei boala, făcătura, sau blestemul.

După ce prin descântec răul s-a transferat în păpuşă, aceasta se va arde sau se va îngropa.

Baba Anishoara relateaza:

„Când ştiai că-i făcătură făceai o păpuşă socotind că-i ceea cu făcătura.

Când era gata împluntai ace în păpuşă şi o aruncai în foc zicând să piară făcătura cum piere păpuşa”

Pă la noi s-o făcut multe cu păpuşa. O făcut chip de babă şi l-o pus în cuptor,

o băgat în el un ac (până o fost lutu’ moale). Pă când s-o uscat chipul o murit aceea”.

Dacă studiem comportementul general al omului arhaic, un fapt ne uimeşte:

asemenea actelor umane propriu-zise, obiectele lumii exterioare nu au valoare

intrinsecă autonomă. Un obiect sau o acţiune dobândesc o valoare şi devin în

acelaşi timp reale numai pentru că participă într-un fel sau altul la o realitate care

le treanscende. Printre atâtea alte pietre, o piatră devine sacră – şi în consecinţă

se îmbibă de Fiinţă – fie pentru că ea constituie o hierofanie sau conţine mana,

fie pentru că forma ei acuză un anumit simbolism sau comemorează un act mitic.

Obiectul apara ca un receptacol al unei forţe exterioare care îl difirenţiază de mediul

său şi îi conferă sens şi valoare”.

Păpuşa magică poate fi deopotrivă hierofanie: incompresibilăm invulnerabilă,

es poate fi ceea ce nu poate fi omul, devenind preţioasă mai ales prin forţa ei magică,

rezistând în timp prin dedublarea-

i perenă,însă alte păpuşi devin sacre tocmai pentru că sunt reşedinţe, prin transfer magic,

ale sufletelor. Reprezentând anumite suflete ele pot fi atacate şi prin ele poate fi atinsă

însăşi fiinţa pe care o reprezintă.