Cursuri teologie: Cele Sapte Sacramente Crestine

Botezul:

Se bazeaza pe relatarile a doua Evanghelii (Marcu 1,9, Matei 28,18-20) despre botezul lui Isus in apa râului Iordan, de catre Ioan-Botezatorul. Sacramentul Botezului reprezinta cooptarea noului nascut in comunitatea crestina, eliberând pe copil de pacatul originar, mostenit de la Adam si Eva.

Confirmarea:

Desavârseste Botezul, conferind copiilor intre 7-14 ani o mai mare responsabilitate religioasa. In timpul Confirmarii are loc pogorârea in corpul copilului a Sf.Spirit. La Catolici si Anglicani Confirmarea se savârseste prin asezarea mâinii episcopului pe capul copiilor si miruirea fruntii cu ulei sfintit (crisam). La Ortodocsi si Greco-Catolici Confirmarea are loc odata cu Botezul. Originea nu tocmai clara a acestui sacrament (pe baza Faptelor Apostolilor, 8,14-17), a determinat in secolul 16 biserica reformata sa nu mai recunoasca Confirmarea drept sacrament.

Euharistia:

Sacrament introdus in practica religioasa pe baza celor afirmate de Isus in timpul Cinei cele de taina din Ierusalim (Matei 26,17-20, 26-30, Marcu 14,12-25, Ioan 22,7-20). Euharistia, act celebrat de preoti la altar, repeta Cina cea de taina din preziua condamnarii si crucificarii lui Isus, reamintind sacrificiul suprem a lui Isus spre mântuirea lumii. Catolicii si Ortodocsii sustin ca in timpul oficierii sacramentului Euharistiei preotii transforma efectiv vinul si pâinea in sângele si corpul lui Isus, chiar daca forma exterioara a vinului si a pâinii nu se schimba. Unii Reformati cred ca sângele si trupul lui Isus sunt numai simbolic reprezentate. Alti Reformati practica Euharistia numai spre memorarea Cinei cele de taina si jertfei lui Isus.

Penitenta:

Penitenta a fost introdusa de Catolici, având la baza cele spuse de evanghelistul Ioan (20, 22-23). Reformatii au interpretat altfel cuvintele lui Ioan, considerând ca Isus n-ar fi impus penitenta pentru iertarea pacatelor. Penitenta se compune din 2 faze: a) spovedania si b) iertarea pacatelor de catre preotul care acorda absolutiunea, dupa impunerea unor canoane obligatorii (rugaciuni etc). Bisericile reformate nu recunosc calitatea preotilor de a ierta pacatele oamenilor, iertarea acestora putându-se face numai direct de catre Dumnezeu, prin cainta personala, adevarata si sincera. Unele biserici reformate pun acest sacrament in centrul serviciului divin, sacrament care implica o analiza autocritica si neipocrita a faptelor si vorbelor fiecarui enorias. Biserica catolica conditioneaza participarea credinciosilor la actul Euharistiei (primirea hostiei) de actul prealabil al absolutiunii prin intermediul unui preot.

Hirotonirea:

Bisericile catolice, ortodocse si anglicane, bazându-se pe cuvintele lui Isus din Evanghelia lui Ioan (20,21), imputernicesc prin actul Hirotonirii intermedierea de catre preoti a unor sacramente. Bisericile reformate nu recunosc necesitatea unui intermediar al sacramentelor, limitând functia de preot la mentinerea unitatii comuniunii.

Casatoria:

Bisericile catolice si ortodocse considera Casatoria drept sacrament, intemeindu-se pe unele texte din Vechiul (Geneza 2, 24) si Noul Testament (Efeseni 5, 25-33). Bisericile reformate nu vad in Casatorie un sacrament, dar o considera totusi drept un fapt sacru, rezultat al ordinei divine, la fel ca si procreerea si educatia copiilor. Pe baza Evangheliei lui Luca (16,18) bisericile catolice si ortodocse refuza sa-si dea asentimentul in cazul divortului. Biserica reformata este mai putin severa in interpretarea si aplicarea acestei prevederi.

Maslul (Ultima Miruire):

Sacrament acordat de biserica catolica muribunzilor, pe baza unui text biblic din Vechiul Testament (Iacob 5, 14-15). Maslul prevede spovedania si iertarea tuturor pacatelor pe patul de moarte (inclusiv a pacatelor capitale), precum si un ritual oficiat de preot (miruirea celor 5 organe de simt, a palmelor si a picioarelor cu ulei sfintit). Maslul este acordat la Catolici o singura data in viata. Biserica ortodoxa acorda maslul de mai multe ori. Reformatii nu recunosc maslul drept sacrament.