Ciocolata, inghetata, bomboanele, prajiturile nu sunt numai explozii calorice menite sa atenueze senzatiile fizice, somatizarile care apar sub forma nevoii de dulce.
Cu totii ne aducem aminte ca in copilarie ne certa mama mereu pentru ca nu voiam sa mancam nimic altceva inafara de dulciuri.
De ce copiilor le plac dulciurile mai mult decat maturilor?
Dulceaţa e plăcută pentru că zahărul e o bună sursă de calorii, iar în cea mai mare parte a istoriei noastre evolutive a trebuit să profităm de orice sursă de calorii disponibilă. Asta înseamnă că cei cărora le plăcea să mănânce miere şi fructe dulci aveau mai multă energie să supravieţuiască şi să se reproducă, transmiţându-şi genetic gustul pentru dulciuri. Copiii au nevoie de multă energie, deci are sens să le placă lucrurile dulci. Bebeluşii preferă lichide chiar mai dulci decât laptele de sân, iar copiii au o mai mare densitate de papile (denivelări ale limbii, cu muguri gustativi sensibili la dulce) decât adulţii. Pe măsură ce se transformă în adolescenţi, copiii încep să distingă mai multe gusturi, dar îşi pierd preferinţa puternică pentru dulciuri.
În plus, experienţa culinară, olfactivă şi gustativă se diversifică în funcţie de experienţele noastre. Asta ne nuanţează gusturile, până când ajungem să nu ne mai placă unele lucruri doar pentru că sunt dulci.
