Mancatul carnii a devenit o parte atat de integrata in viata noastra, asa incat, de cele mai multe ori, vom manca un burger, sau ne vom uita la altcineva cum mananca un burger, fara sa ne gandim deloc la faptul in sine.
Rar luam in considerare procesul, prin care carnea ajunge (de acolo de unde vine) pe gratar, si apoi in farfuria noastra. Cumperi carnea, o gatesti si o mananci – in mintea noastra, aceasta este complexitatea procesului.
Din nefericire insa, pentru fiecare actiune exista si o reactie si, indiferent daca vrei sa crezi sau nu, mancatul unui pui la gratar are consecinte serioase, atat pentru corpurile noastre, cat si pentru mediul inconjurator.
Ce secvente ne lipsesc si de ce nu le putem vedea? Deoarece industria carnii, indreptata bineinteles spre obtinerea de profit, nu ne permite sa aflam anumite lucruri.
Adevarul este ca exista o multime de secrete, in spatele unor obiceiuri prea bine inradacinate.
Agricultura producatoare de carne reprezinta o modalitate deosebit de ineficienta si poluanta de a hrani oamenii.
A manca mai putina carne este a doua decizie in ordinea importantei, pe care o poate lua un consumator, privitoare la pastrarea mediului, subclasata numai de problema transportului!!!
Cresterea animalelor pentru producerea de carne consuma o cantitate vasta de resurse naturale, incluzand apa, pamant si petrol. De asemenea, distruge habitatul, cauzeaza disparitia unor varietati de specii, genereaza enorma poluare a apei si aerului.
Productia de carne cauzeaza 20% din poluarea apei, datorata consumatorilor. De asemenea, aceasta industrie foloseste arii vaste de teren (860 milioane de acri numai in Statele Unite).
Dar cu totii trebuie sa mancam, nu-i asa? Vei avea o imagine clara asupra lipsei de eficienta a productiei de carne, daca o vei compara cu cea de fructe, legume si cereale. Astfel, comparata cu pastele fainoase, carnea rosie consuma de 20 de ori mai mult teren, cauzeaza de 7 ori mai multa poluare obisnuita si de 5 ori mai multa poluare toxica a apei si consum de apa, emisiuni de gaze nocive de 3 ori mai mari!!!
Este nevoie de 16 kilograme de proteine vegetale pentru a produce 1 kilogram de proteine animale! A produce un kilogram de carne necesita 7 kilograme de cereale si 7,000 kilograme de apa, pentru producerea cerealelor. Nu este nici economic, si nici logic, sa hranesti animalele cu majoritatea hranei, mai ales in conditiile in care jumatate din populatia globului sufera de foamete.
A renunta la un singur hamburger poate face o diferenta importanta! Un singut hamburger cauzeaza distrugerea a 5.5 metri patrati de padure tropicala (pentru animalele crescute in acea regiune) si 5.5 kilograme reziduuri si alti poluanti. Mai mult, acel singur hamburger consuma mai multa apa decat daca ai face 40 de dusuri!!! Industria carnii este cel mai mare consumator de apa al planetei! In numai 30 de ani, tari precum America si Canada vor suferi de secete inevitabila!
Datorita hormonilor, pesticidelor si a hranei de proasta calitate oferita animalelor, deseurile acestora nu mai reprezinta de mult un fertilizator, ci otrava. Si, deoarece industria producatoare de carne este in continua dezvoltare, iar anual se taie 9 miliarde de vite pentru consum, planeta este practic ingropata in reziduuri animale… In momentul de fata, cirezile de animale, crescute pentru hrana omului, produc de 130 de ori mai multe deseuri decat intreaga populatie a planetei! Din nefericire, toate aceste reziduuri nu dispar, pur si simplu, ci reprezinta motivul principal pentru moartea pestilor si raspandirea unor maladii foarte serioase.
Gandeste-te numai la aceasta comparatie: o singura ferma din Utah produce mai mult gunoi decat intreg orasul Los Angeles!!! Reziduurile animale, depozitate in asa-numitele bazine, sau lagune (bombe toxice), patrund in sol, otravesc apele freatice, se deverseaza in rauri si lacuri, contaminandu-le cu E.coli si alte bacterii, altereaza fragilul ecosistem acvativ.
Asa cum am amintit mai devreme, se pune si problema padurii tropicale. In ultimii 30 de ani, 80 milioane de kilometri patrati de paduri tropicale au fost distrusi, pentru a oferi pasune animalelor. Oamenii distrug in ritm rapid singurul sistem care poate curata poluarea pe care o producem. In schimb, emisiuni permanente de gaze se ridica in atmosfera, accentuand efectul de sera.
Ce se poate spune despre peste si fructele de mare? Metodele de pescuit din ziua de astazi s-au schimbat dramatic, fata de unditele si plasele folosite in trecut… Astazi, exista linii de pescuit si de 80 de mile, cu mii de carlige si plase imense. Aceste tehnici de pescuit distrug oceanul si matura totul in calea lor, inclusiv pasari si mamifere, precum focile sau delfinii. Aproximativ un sfert din prada este aruncat inapoi in apa, lasat sa putrezeasca, sau amestecat cu fertilizatori. Toate aceste tehnici au un impact enorm asupra ecosistemului, cauzand disparitia unor specii (mai mult de 100 de specii de peste di animale marine au fost complet sau partial distruse), si avand influente negative asupra vietii marine, care depinde de speciile in cauza.
Nici crescatoriile de peste nu se departeaza de la tipar. Locatiile lor nenaturale si utilizarea antibioticelor pe scara larga creaza o serie diferita de probleme, distrugerea habitatului natural si poluarea masiva a apelor.