…Pentru un avion de luptã modern, principalul examen este admiterea sa în serviciul operational al fortelor aeriene, în primul rând al tãrii constructoare.
…Cerintele operationale stabilite în anii ’80 de Marea Britanie, Germania, Italia si Spania au condus la realizarea si încercarea în anii ’90 a celor 7 prototipuri ale avionului Eurofighter Typhoon, iar anul 2003 a marcat intrarea avionului în serviciul celor 4 tãri, dar si primul succes de export, ceea ce demonstreazã cã aparatul a ajuns la maturitate.
…Colaborarea între tãrile din vestul Europei pentru realizarea unor aeronave militare dãduse roade în anii’60-’70, rezultatul fiind aparate precum Jaguar sau Tornado.
Alte postari citite chiar acum:
…La mijlocul anilor ’70 este lansat un stadiu preliminar anglo-franco-vest-german denumit ECA; prin armonizarea acestuia cu cerintele specifice ale tãrilor participante, în 1979 a apãrut proiectul ECF, abandonat în 1981. Cele trei tãri partenere din Panavia – Germania, Marea Britanie si Italia au început studiile pentru proiectul ACA, din care Germania si Italia s-au retras ulterior, dar guvernul britanic a finantat realizarea unui demonstrator- EAP, care ulterior a fost finantat si de BAe(Marea Britanie), MBB(R.F.Germania) si Aeritalia (Italia). EAP a efectuat primul zbor în data de 8 august 1986.
…Marea Britanie, Germania, Italia, Spania si Franta au început în 1983 studiile pentru viitorul avion de luptã european sau F/EFA. Franta a sustinut cerinta ca avionul sã aibã si o variantã ambarcatã, astfel cã Germania, Marea Britanie si Italia au format separat un nou program EFA(acestora li s-a adãugat ulterior si Spania), în timp ce Franta a lansat proiectul propriu ACX, care a condus ulterior la avionul Rafale.
…Cele patru tãri care au format programul EFA au constituit în iunie 1986 societatea Eurofighter GmbH, cu sediul la München. Separat a fost fondatã compania Eurojet Turbo GmbH, avand ca actionari MTU(Germania), Fiat Aviazione(Italia), SENER(ITP) si Rolls Royce pentru realizarea motorului EJ200. În luna septembrie a anului 1986 este încheiatã definirea proiectului, urmatã în septembrie 1987 de emiterea caietului de sarcini european pentru viitorul avion, de cãtre fortele aeriene ale tãrilor participante.
…În data de 23 noiembrie 1988 este încheiat contractul pentru realizarea aeronavei, sistemului de armament si al motorului Eurojet EJ200, în 1990 cel pentru realizarea radarului ECR-90(redenumit în prezent CAPTOR), iar în martie 1992 este încheiat contractul pentru sub-sistemul defensiv al avionului DASS.
…Astfel, în data de 11 mai 1992, primul aparat din stadiul de dezvoltare, DA1, construit de DASA (concernul german care a inclus si MBB), a pãrãsit hala de montaj de la Ottobrun si a fost transferat pe sosea la centrul de încercãri în zbor de la Manching . În iulie 1992, Germania a anuntat intentia sa de a se retrage din program, invocând costurile ridicate ale unificãrii. În consecintã, consortiul Eurofighter GmbH a studiat sapte variante de reducere a costurilor programului. Pentru se reduce costurile pentru Germania cu 30% s-a propus echiparea avioanelor destinate Germaniei cu avionicã deja existentã (idee abandonatã ulterior) si amânarea intrãrii în serviciu cu 2 ani, programul fiind denumit Eurofighter 2000.
…În cele din urmã, DA1, cu înmatricularea germanã 98+29, a efectuat primul zbor în data de 27 martie 1994, avându-l la comenzi pe pilotul Peter Weger., avionul fiind dotat cu motoare RB-199 care echipeazã avioanele Tornado si având instalat software Faza 0. Dupã al 10-lea zbor i-a fost instalat software Faza 2. Dupã efectuarea a 123 zboruri, în 1997 aparatul a fost remotorizat cu motoare EJ200-03Z, si dotat cu scaun catapultabil Mk.16A si cu pachetul standard de avionicã, zborurile fiind reluate în 1999. Avionul este utilizat pentru determinarea caracteristicilor de manevrare si a performantelor motoarelor.P ânã la 1 noiembrie 2003, DA-1 acumulase 370 ore zbor în 447 iesiri.
…DA2 , construit de BAe în Marea Britanie, a efectuat primul zbor în data de 6 aprilie 1994, cu înma avându-l la comenzi pe Christopher Yeo. Dupã 9 zboruri a primit si el software Faza 2. Aparatul este utilizat pentru evaluarea sistemului de comenzi, determinarea anvelopei de zbor si teste de încãrcare. DA2 a fost primul Eurofighter care a atins Mach 2 în data de 23 decembrie 1997, iar în ianuarie 1998 a efectuat realimentarea de la un avion cisternã VC-10; în acelasi an a fost reechipat si el cu motopare EJ200 si scaun Mk.16A. În aprilie 1999 a atins înãltimea de 15240m. Avionul a fost utilizat deasemeni pentru teste de curgere a fileurilor de aer, pe învelisul sãu fiind ampalsate 490 de traductori de presiune, avionul fiind revopsit integral în negru strãlucitor. Testele de curgere au urmãrit validarea datelor determinate în tunelul aerodinamic, si a inclus zboruri cu diferite acrosaje. Primul dintre aceste zboruri a avut loc pe 28 iulie 2000. În 2001, avionul aefectuat teste de repornire în aer, apoi a efectuat teste cu racheta ASRAAM, apoi ale subsistemelor defensive si tintã falsã tractatã. Aparatul a acumulat 480 de ore zbor în 531 iesiri avion.
…DA3 a fost asamblat de Alenia la fabrica din Torino- Caselle si a efectuat primul zbor în data de 4 iunie 1995, cu înmatricularea militarã italianã MMX602. A fost primul aparat echipat din start cu motoare EJ200. Avionul este alocat testelor de acrosare si largare arme în poligonul de la Decimomannu si testelor motorului EJ200. În anul 2000 a fost echipat si el cu scaun Mk16A. În data de 13 martie 2002, aparatul a efectuat primele trageri cu tunul de bord Mauser Mk.27. Aparatul a acumulat 255 ore în 342 de iesiri pânã la finele anului 2002.
…Urmãtorul Eurofighter care a zburat în ordine cronologicã a fost bilocul DA6, construit de CASA la Getafe în Spania, si care a efectuat primul zbor pe 31 august 1996, cu înmatricularea militarã spoaniolã XCE.16-01. Avionul a efectuat teste ale sistemelor aferente variantei biloc si ale sistemelor de avionicã, teste de adaptare la mediu. În 2001 a fost utilizat pentru testarea sistemului de comandã vocalã DVI, iar în 2002 a efectuat teste de manevrare în transsonic si de autorevenire la vitezã micã.
…Dupã efectuarea a 325 ore de zbor în 362 de zboruri, avionul a fost pierdut în data de 21 noiembrie 2002, ca urmare a ruperii frontului de flacãrã în camerele de ardere de la ambele motoare( fenomen caracteristic doar variantei de motor care echipa DA6 în anumite regimuri), ambii piloti s-au salvat prin catapultare. DA6 a fost înlocuit în programul de testãri de DA1, care a fost transferat la Getafe în data de 8 aprilie 2003 .
…A urmat DA7, monoloc construit în Italia, care a efectuat primul zbor în data de 27 ianuarie 1997, si care este utilizat pentru teste de integrare armament cu lansãri în poligonul de la Decimomannu în Sardinia. Acest avion a fost primul care a lansat o rachetã AIM-9L Sidewinder în data de 15 decembrie 1997, iar dupã 2 zile a efectuat si prima lansare a unei rachete AIM-120B AMRAAM, a efectuat largarea unui rezervor de 1000litri(17 iunie 1998), a lansat si o rachetã ASRAAM(iunie 2001), a largat o rachetã AMRAAM la Mach =1,6 si a lansat capacane termice (noiembrie 2001), iar recent a fost alocat testelor cu racheta IRIS-T. DA7 este si singurul din aparatele din faza de dezvoltare echipat cu sistemul de vizare în infrarosu PIRATE. Avionul a acumulat pânã în prezent 295 ore zbor în 483 iesiri.
…DA5 a fost cel de-al doilea aparat asamblat în Germania(tot monoloc) si a efectuat primul zbor în data de 24 februarie 1997, cu înmatricularea 98+30 avându-l la comenzi pe Wolfgang Schirdewann. Avionul este utilizat pentru teste de integrare radar si armament. În aprilie 1999, dupã ce a a fost instalat softul sistemului de comenzi Faza 2B1, avionul a zbutrat cu comanda automatã deplinã a sistemului de comenzi. si a manetei de gaze(autothrottle). În data de 18 mai 1999, DA5 a efectuat cel de-al 1000-lea zbor al unui Eurofighter. Avionul a fost utilizat si pentru teste de urmãrire pe radar a mai multor tinte, în martie 2001 fiind realizatã urmãrirea simultanã a 20 de tinte. Avionul va fi folosit pentru testarea noilor pachete de soft destionate avioanelor din loturile si transele de serie urmãtoare. Aparatul a acumulat pânã la sfârsitul 2003 un total de 308 ore în 310 zboruri.
…Ultimul din cele sapte aparate din faza de dezvoltare (DA) a fost bilocul britanic DA4, care a fost primul biloc din serie si a fost primul echipat cu radar si cu pachetul complet de avionicã. A pãrãsit hala fabricii BAe din Warton pe 4 mai 1994, dar a fost supus unui program îndelungat de teste la sol, si a efectuat primul zbor abia pe 14 martie 1997, avându-l la comenzi pe Derek Reeh si cu înmatricularea ZH590. Aparatul a demonstrat prin programul de încercãri realizarea practicã a supercroazierei(vitezã supersonicã fãrã utilizarea postcombustiei) în data de 20 februarie 1998, a fost utilizat pentru încercarea mai multor sisteme avansate precum maneta de gaze automatã (autothrottle) –în aprilie 1999, casca cu vizor integrat HMS (iunie 1999), sistem avertizare apropiere rachetã(MAW). În 2001 a fost utilizat pentru testarea la sol a subsistemului defensiv DASS si a sistemului de avertizare a proximitãtii solului(GPWS) în zbor. În data de 9 aprilie 2002, DA4 a lansat o rachetã AMRAAM ghidatã cãtre un avion tintã si a fost utilizat pentru testarea mijloacelor de sprijin electronic din DASS.
…În februarie 2000, DA4 a depãsit pragul de 1000 de ore de zbor pentru Eurofighter, în cel de-al 75-lea zbor al sãu. Deasemeni, DA4 a realizat cel mai lung zbor al unui aparat de acest tip – 4h 22′. Pânã în noiembrie 2003, aparatul efectuase 220 ore zbor în 186 iesiri.
…În total, cele sapte aparate DA acumulaserã 2254 ore zbor p ânã la sfârsitul anului 2003.
…În paralel cu demararea productiei de serie – fabricatia primelor componente pentru un avion de serie începând la fabrica DASA (acum EADS-Germania) din Augsburg în mai 1998 si cu pregãtirea introducerii în serviciu, încheierea unor contracte( pentru sistemele logistice de sol pe 24 mai 2000 si respectiv pentru simulatoare pe 27 aprilie 2001) sau certificarea unor subansamble ( motorul EJ200 în configuratie de serie fiind certificat pe 8 martie 2001, iar la 1 iunieeste livrat pentru instalare pe avion), tot atunci au loc si primele actiuni îndreptate în directia exportului.
…Astfel, în data de 12 februarie 1999, Grecia a anuntat selectarea avionului pentru înzestrare, dar în 29 martie 2001 anuntã cã încheierea oricãrui contract este amânatã pânã dupã Olimpiada din 2004, care va fi gãzduitã de Grecia. Tot atunci, Norvegia a emis o cerere de ofertã pentru avion, oferta fiind transmisã pe 16 iunie, dar întreg programul este si în prezent în asteptare. În iunie 1999, Eurogighter GmbH a primit o cerere de ofertã din partea Coreei de Sud, dar în cele din urmã aceastã tarã va selectiona în aprilie 2002 aparatul american F-15K.
…Pentru intensificarea eforturilor în directia exportului în data de 4 noiembrie 1999 a fost creatã societatea Eurofighter International.
…În anul 2002 au efectuat primele zboruri trei din cele cinci aparate de serie (toate trei bilocuri) dotate cu aparaturã pentru zboruri de încercare (IPA). Primul dintre acestea avea sã fie IPA2 sau PT002 (înmatriculat MM-X614), construit de Alenia în Italia, si care a efectuat primul zbor pe 5 aprilie 2002 la Torino-Caselle. Ulterior, aparatul a fost alocat testelor sistemelor de arme destinate atacului la sol în poligonul de la Decimomannu în Sardinia, iar apoi testelor de largare rezervoare suplimentare si dispersare capcane termice si va zbura deasemeni având acrosate bombe ghidate laser Paveway . Tot acest aparat va testa si diferite sisteme ale motorului EJ200, precum unitatea digitalã de monitorizare si control(DECMU). Pânã în noiembrie 2003, IPA2 efectuase 53 ore de zbor în 73 de zboruri.
…Cel de-al doilea aparat care a zburat a fost IPA3 sau PT003, construit la EADS Germania, înmatriculat 98+03, care a efectuat primul zbor la Manching în data de 8 aprilie 2002.Avionul este destinat testelor diferitelor echipamente de avionicã si a softului aferent, pilot automat, IFF, armament aer-aer, precum si comportarea avionului în diferite configuratii de zbor.
…În data de 30 iunie 2003 avionul a luat parte la Manching la ceremonia oficialã de acceptare în înzestrarea celor patru tãri participante la program, efectuând un zbor de prezentare, iar în data de 9 octombrie 2003, avionul a avut un incident la aterizare, fapt care a condus la oprirea temporarã a zborului avioanelor Eurofighter. Incidentul a fost cauzat de blocarea unuia din cele douã calculatoare care monitorizeazã trenul de aterizare (datoritã defectãrii unui procesor), si anume cel care monitorizeazã si întrerupãtoarele de proximitate de pe trenul de aterizare, care indicã dacã avionul se aflã pe sol, precum si secventa de escamotare si de scoatere. Trenul de aterizare a fost scos de celãlalt sistem, dar în timpul rulajului, la o vitezã de sub 18 km/h, calculatorul nu a putut determina dacã avionul se aflã pe sol si a eliberat frânele rotilor, fiind necesarã actionarea unui sistem de frânare de rezervã pentru a opri avionul. Zborurile cu IPA3 au fost reluate pe 23 octombrie, avionul acumulase pânã la sfârsitul acestei luni 58 de ore de zbor în 64 de iesiri.
…În data de 11 decembrie 2003, IPA2 a participat la aniversarea a 100 de ani de la primul zbor al unui avion si a 50 de ani de la moartea celebrului pilot de curse italian Nuvolari. Aniversarea a avut loc pe aerodromul militar Grosetto, sediul 4 Stormo, prima unitate italianã care va fi dotatã cu Eurofighter. La eveniment au participat Eurofighter IPA2, pilotat de Maurizio Cheli, pilot sef avioane militare de la Alenia Aeronautica si masina Ferrari de Formula 1, condusã de campionul mondial, Michael Schumacher.
…Cei doi bolizi s-au luat la întrecere în rulaje pe distante de 600m, 900 m si 1200 m, reeditând întrecere efectuatã de Nuvolari într-un Alfa Romeo cu un biplan Tiger Moth. Distanta de 600 a fost strãbãtutã de Ferrari în 9,4 s, iar de Eurofighter în 9,6 secunde; la 900 m – Eurofighter -13 s, iar Ferrari -13,2 s, iar la 1200m – Eurofighter -14,2 s, iar Ferrari 16,7 s .
…Cel de-al treilea avion a fost IPA1 sau PT001, construit la BAE Systems si înmatriculat ZJ699, a cãrui asamblare a început la Warton în septembrie 2000 si a fost finalizatã la sfârsitul anului 2001. IPA1 a efectuat primul zbor pe 14 aprilie 2002, iar dupã efectuarea a 6 zboruri a fost oprit la sol pentru a-i fi instalate priza de realimentare în zbor si aparatura de testare. Avionul este destinat testãrii subsistemelor defensive si pânã la 1 noiembrie 2003 efectuase 103 ore zbor în 120 iesiri.
…Celelalte douã avioane IPA, ambele monoloc, IPA4 (PS001), construit în Spania de EADS –CASA si înmatriculat C.16-04 si respectiv IPA5(PS002), construit în Marea Britanie si înmatriculat ZJ700 vor efectua primele zboruri în 2004. Acestea vor fi destinate terstelor de manevrabilitate, integrare armament aer-aer si aer-sol, functionare motor si testelor de mediu.
…La 22 decembrie 1997, cele 4 tãri participante la program au semnat Memorandumul de Întelegere inter-guvernamental pentru productia de serie a avionului, pãrtile contractante fiind Eurofighter GmbH si respectiv NETMA(Agentia de management NATO pentru Eurofighter si Tornado), ca reprezentant al clientilor militari.
…Din cele 620 avioane(respectiv 1382 motoare) planificate a fi fabricate conform Contractului suplimentar 1 încheiat în data de 30 ianuarie 1998, Marea Britanie(RAF) ar urma sã primeascã în serviciu 232 avioane(având 37% din participarea la derularea programului), Germania (Luftwaffe) -180 (contribuind la program cu 30%), Italia(Aeronautica Militare Italiana) -121(participare 19%) iar Spania(Ejercito del’Aire) – 87(participare 14%).
…Un numãr de 148 aparate( din care 44 urmau a fi livrate Germaniei, 29 Italiei, 20 Spaniei si 55 Marii Britanii) , 363 de motoare si 147 radare aferente Tranche 1 sunt deja comandate ferm, pe baza unui pret fixat, prin Contractul suplimentar 2 încheiat în data de 18 septembrie 1998. Livrãrile aeronavelor din Tranche 1 sunt planificate a se desfãsura din 2003 pânã în 2005.
…Tranche 1 va fi urmatã de Tranche 2, care se va derula din 2006 pânã în 2010 si va include fabricatia a 236 avioane si 519 de motoare si respectiv Tranche 3 din 2010 pân ã în 2014 si va include fabricatia a 236 avioane si 500 de motoare.
…Fiecare tarã a înfiintat o linie de asamblare proprie, dupã cum urmeaz ã : Marea Britanie la sediul BAE Systems din Warton , Italia la sediul Alenia din Torino/Caselle, Germania la sediul EADS Germany din Manching/ München, iar Spania la sediul EADS CASA de la Madrid/Getafe.
…Fabricatia componentelor avionului este împãrtitã astfel: Alenia Aeronautica produce aripa stângã, flaperoanele dinspre exterior si fuselajul posterior(în cooperare cu BAE Systems), BAE Systems produce fuselajul anterior, suprafetele canard, parbrizul si cupola, cadrele fuselajului central, coama dorsalã, deriva, flaperoanele interioare, EADS Deutschland fuselajul central, iar EADS CASA, aripa dreaptã si voletii de bord de atac.
…Programul are 48 de subcontractanti în Marea Britanie, 32 în Germania, 22 în Italia si 12 în Spania, precum si 4 din afara tãrilor participante la program – HS Group Sundstrans Aerospace din SUA, Saab Avionics din Suedia, Thales si Michelin din Franta.
…Pe 3 septembrie 1998 a fost anuntatã oficial alocarea denumirii “Typhoon” pentru varianta de export a Eurofighter.
…În data de 30 iunie 2003 are loc la Manching în Germania ceremonia de acceptare a avionului în serviciul fortelor aeriene ale tãrilor participante la program, în prezenta ministrilor apãrãrii din aceste tãri si a însemnat începutul carierei operationale a avionului.
…Denumirea Typhoon a fost adoptatã oficial si pentru aparatele destinate Royal Air Force(RAF) în data de 30 iunie 2003. Aparatele monoloc se numesc denumite Typhoon F2, iar bilocurile Typhoon T1 sau T1A (pentru cele din loturile ulterioare).
…În data de 13 februarie 2003, primul avion de serie destinat Luftwaffe, bilocul GT001, înmatriculat 98+31, a efectuat primul zbor la Manching si dupã 4 zile a fost transferat pe aerodromul Kaufbeuren , pentru a fi prezentat în cadrul programului de pregãtire a viitoarelor echipe tehnice. Prima escadrilã din Luftwaffe care face trecerea pe Eurofighter este 732 Staffel din cadrul JG73 de la Laage, si care fusese anterior echipatã cu F-4F. Acesteia îi va urma 731 Staffel care în prezent îsi transferã aparatele MiG-29 cãtre Polonia.
…Pânã la sfärsitul anului 2003, un numãr de 8 aparate biloc fuseserã deja livrate , cu numere de serie de la GT001 la GT008, înmatriculate provizoriu de la 98+31 la 98+38(acestea vor fi schimbate cu numere de la 30+01 la 30+08 si în continuare, dupã ce Luftwaffe va emite certificatul de tip pentru avion). În iulie 2003 a început conversia primilor piloti. Germania ar urma sã primeascã 180 de avioane, din care 28 monolocuri si 16 bilocuri în Tranche 1, 58 monolocuri si 10 bilocuri în Tranche 2, respectiv 61 monolocuri si 7 bilocuri în Tranche 3.
…Dupã JG 73, a doua unitate a Luftwaffe care va fi echipatã cu Eurofighter va fi JG 74 de la Neuburg, dotatã în prezent tot cu F-4F, apoi unitatea de vânãtoare –bombardament JBG 31 de la Norvenich (dotatã acum cu Tornado) în jurul anului 2010, JG 71 de la Wittmund (dotatã acum cu F-4F) si în final JBG 33 de la Büchel(dotatã acum cu Tornado) în jurul anului 2015.
…Marea Britanie ar urma sã primeascã 232 de avioane, din care 37 monolocuri F2 si 18 bilocuri T1 în Tranche 1, 83 monolocuri si 6 bilocuri în Tranche 2 si 75 monolocuri si 13 bilocuri în Tranche 3.
…Conform previziunilor actuale, este posibil ca reducerea cheltuielilor pentru înzestrare în Marea Britanie sã determine anulare Tranche 3 si utilizarea unui numãr mai mare de avioane pentru misiuni aer-sol.
…Prima unitate a RAF care va primi Typhoon va fi 17(Fighter) Squadron , unitate de evaluare operationalã pe lângã BAE Systems la Warton. Unitatea de conversie operationalã va fi escadrila de rezervã 29(R) Sqn la RAF Coningsby, iar în final vor fi 2 escadrile de Eurofighter la Coningsby. Ar urma douã escadrile la RAF Leeming(conversia acestora va fi anulatã dacã se va reduce numãrul de avioane planificat) si , în final, în jurul anului 2009, vor face trecerea pe Typhoon trei escadrile de la RAF Leuchars.
…Italia va primi 121 de avioane, din care 19 monolocuri si 10 bilocuri în Tranche 1, 43 monolocuri si 3 bilocuri în Tranche 2(2005-2010) si în final 44 monolocuri si 2 bilocuri în Tranche 3 între 2010 si 2014.
…Primul avion de serie biloc IT001 a efectuat primul zbor la sediul Alenia din Torino/Caselle în data de 14 februarie 2003 si a fost ulterior transferat pentru evaluare operationalã si pentru conversia pilotilor la centrul de încercãri în zbor de la Pratica di Mare. Prima unitate care va face trecerea pe Eurofighter este 4° Stormo de la Grosetto, dotatã în prezent cu venerabilele F-104, aceastã unitate va primi toate avioanele pânã în 2005 si va fi declaratã operationalã în 2007.
…Urmãtoarele unitãti care vor face trecerea vor fi 12° Gruppo din 36° Stormo de la Gioia del Colle dotatã în prezent cu Tornado F.3, apoi , în jurul anului 2011, 23° Gruppo din cadrul 5° Stormo la Cervia si 37° Stormo de la Trapani în Sicilia, în prezent în curs de a fi dotate cu F-16 închiriate în leasing din SUA.
…Spania va primi 87 de avioane C.16 (monoloc) si CE.16(biloc) din care 12 bilocuri si 8 monolocuri în Tranche 1 între 2004 si 2006, 33 avioane în Tranche 2(2006-2010) si 34 în Tranche 3(2010-2014). Prima unitate ce va face trecerea pe Eurofighter va fi Ala111, care a fost desemnatã oficial în data de 16 octombrie 2003 în prezenta regelui Spaniei, a început conversia la Getafe lângã Madrid, dar va avea baza la Moron. În jurul anului 2008-2009, Ala14 de la Albacete, dotatã în prezent cu Mirage F1 va face trecerea pe Eurofighter.
…În afara marilor pasi care l-au reprezentat intrarea în productie de serie si acceptarea de cãtre fortele aeriene din tãrile participante la program, Eurofighter a înregistrat si primul succes la export. Astfel, în data de 2 iulie 2002, Austria a anuntat selectarea avionului pentru înzestrarea fortelor aeriene, cerinta initialã fiind de 24 de aparate. Dupã ce decizia initialã a fost pusã sub semnul întrebãrii ca urmare a inundatiilor devastatoare din vara anului 2002, la 1 iulie 2003 guvernul austriac încheie contractul pentru livrarea a 18 avioane, care a fost ulterior validat de parlamentul austriac în data de 22 august 2003. Avioanele vor fi asamblate pe linia de montaj a EADS Deutschland de la Manching, primele 4 aparate urmând a fi livrate la mijlocul anului 2007.
…Deasemeni, în data de 10 octombrie 2003, Singapore a anuntat lista „favoritilor” în programul viitorului avion de vânãtoare pentru înzestrarea fortelor sale aeriene, în care este inclus si Eurofighter, al ã turi de Rafale si F-15T.
…Eurofighter Typhoon este cel mai important program european în domeniul aviatiei militare si este destinat a fi mentinut în serviciu în urmãtorii 45 de ani.
……Descriere tehnicã:
…Structura avionului este realizatã în mare parte din compozite pe bazã de fibre de carbon, la fel si 70% din învelis care reprezintã 40% din greutatea avionului. Suprafetele canard, zona ajutajelor motoarelor si voletii de bord de atac sunt realizate din titan prin formare superplasticã si asamblate prin difuzie, radomul si vârful derivei din compozite armate cu fibrã de sticlã(12% din suprafatã), iar elevoanele dinspre exterior si containerele de la capetele planurilor din aliaje de aluminiu. Componentele metalice reprezintã 15% din suprafata exterioarã.
…Aripa avionului are forma delta cu alungire micã, cu sãgeata de 53º la bordul de atac. Prizele de aer sunt dispuse sub fuselaj si au sectiune rectangularã, cu partea superioarã fixã si cea inferioarã mobilã(vari-cowl) actionatã de verine Dowty.
…Resursa avionului este estimatã la 6000 ore sau 25 de ani. Avionul dispune de un sistem de monitorizare a stãrii tehnice (primul de acest fel instalat pe vreun avion de luptã) care calculeazã oboseala structuralã în 20 de puncte de pe celulã, de 16 ori pe secundã în timpul zborului. Avionul are nevoie de 10 ore de manoperã pentru mentenantã la ora de zbor, un singur motor poate fi schimbat de 4 tehnicieni în 45 minute, iar refacerea capacitãtii de zbor se poate face în 25 minute cu o echipã de 6 oameni.
…Sistemul de comenzi este fly-by-wire digital cvadruplat, realizat în tehnologie de control activ. Fiecare din cele 4 sisteme câmntãreste doar 10 kg si este cuplat la sistemul de avionicã prin câte o magistralã opticã STANAG 3910. Elementele de actionare Liebherr sunt realizate în tehnologie Direct Drive, care transmit prin semnal energia necesarã actionãrii direct la elementul de executie. Sistemul de comenzi are posibilitatea de revenire în zbor orizontal din orice situatie de zbor, prin actionarea unui buton. Avionul va fi echipat si cu un sistem automat de revenire la viteze mici, care, dupã ce prezintã avertizãri pilotului timp de 3 s, comandã revenirea avionului în zbor orizontal, cu maneta de gaze la maximal.
…Avioanele Tranche 1 vor fi echipate cu pachetul software de serie PSP1, ce include versiunea 3R2 pentru sistemul de comenzi, este destinat în primul rând pentru trecerea pilotilor pe noul avion. PSP2 va integra si sistemul de datalink si subsistemul defensiv DASS, iar PSP3(care va începe testarea în zbor în 2005 ) va integra toti senzorii de la bordul avionului.
…Sistemul de propulsie al avionului se compune din douã motoare EuroJet EJ200. EuroJet este o asociere pentru productia motorului între Rolls Royce(36%), MTU Aero Engines, Germania(30%), FiatAvio, Italia( 20%) si ITP, Spania(14%).
…Initial, în 1991 au fost construite 14 motoare de testare EJ200-01A/01C, primul avion echipat cu EJ200 fiind DA3(DA1 si DA2 au avut initial motoare RB-199 care echipeazã Tornado). În 1997 a fost certificatã varianta de preserie a motorului EJ200-03A. Motorul în configuratie de serie a fost certificat de NETMA în martie 2001, iar primul motor de serie, fabricat de Rolls Royce a fost livrat în iunie 2001 si instalat pe IPA1.
…Avioanele Tranche 1 vor fi echipate cu motoare EJ200-101. E posibil ca avioanele din Tranche 3 sã fie echipate cu ajutaje cu tractiune vectorialã, dupã un sistem realizat de firma spaniolã ITP si testat încã din 1998.
…Fiecare tarã are linie proprie de asamblare a motoarelor.
…Motorul are raport mic de dilutie (0,4:1) si este echipat cu sistem automat digital de control. Raportul total de compresie este 26:1. Constructia EJ200 se compune din 3 trepte de ventilator, cinci trepte de compresor de înaltã presiune, o camerã de ardere inerlarã, câte o treaptã de turbinã ce antreneazã compresorul, respectiv ventilatorul, si o camerã de postcombustie cu 15 arzãtoare. Ajutajul reactiv este convergent-divergent cu 24 perechi voleti reglabili.
…Tractiunea maximã dezvoltatã de un motor este 60 kN fãrã postcombustie, respectiv 90 kN cu postcombustie. Sistemul de combustibil este compus din rezervoare integrate in fuselajul central (17 compartimente) si în aripi(câte douã compartimente – anterior si posterior în fiecare semiplan), cu o capacitate totalã internã de 5640 litri. În exterior, avionul poate acrosa pânã la 3 rezervoare cu o capacitate totalã de 3500 litri. Avionul este echipat cu o prizã de realimentare în zbor, escamotabilã, amplasatã în partea dreaptã a parbrizului cabinei.
…Interfata om-masinã este centratã în jurul sistemului de identificare si atac AIS, care fuzioneazã la bord datele de la toti senzorii. Datele sunt procesate de unitatea interfatã de cabinã CIU, proiectatã de Teldix GmbH. Cabina este dominatã de 3 display-uri color multifunctionale MHDD. Aceste display-uri sunt cu cristale lichide cu matrice activã AMLCD, cu 17 taste programabile si sunt produse de firmele americane dpiX si Planar Inc si integrate pe Eurofighter de Smiths Industries. Pe display-uri pot fi prezentate harta mobilã MMD, precum si date de la senzorii si de la sistemele de bord.
…Afisajul din partea stângã este utilizat de obicei pentru atac, prezentând informatiile de la senzori fuzionate; cel din mijloc prezintã de obicei situatia tacticã suprapusã pe harta mobilã, iar cel din dreapta prezintã managementul acrosajelor, starea sistemelor, defectiuni si consecinte.
…Comenzile sunt în sistemul VTAS, care combinã sistemul HOTAS (mâna pe mansã si maneta de gaze) cu 24 butoane programabile (12 pe mansã si 12 pe maneta de gaze), cu comanda vocalã DVI. Modulul DVI este furnizat de Smiths Industries si prin DVI pot fi activate 26 de sisteme necritice cum ar fi: permutare display-uri, moduri radar, rezerva de combustibil disponibilã. Sistemul DVI are un vocabular de 200 de cuvinte si un timp de reactie de 200 ms, si o acuratete de 95%. Timbrul vocal al pilotului este încãrcat la bord odatã cu datele de misiune.
…Deasupra panoului de bord este amplasat HUD cu unghi mare de vizare furnizat de BAE Systems, si pe care poate fi afisatã simbologia în diferite moduri, peste care pot fi suprapuse imagini de la sistemul PIRATE . La baza HUD este amplasat afisajul cu cristale lichide al sistemul multifunctional de distributie a informatiei(datalink) MIDS si care prezintã sistemele critice sau date despre misiune.
…Casca pilotului, denumitã ansamblu echipament cap HEA include un sistem de control al temperaturii, viziera semitransparentã, sistemul de vizare montat pe cascã HMS, echipamentul pentru vedere pe timp de noapte NVE, un microfon si o mascã de oxigen.
…Sistemul HMS include 2 mici tuburi catodice, amplasate în fata ochilor pilotului, pe care se proiecteazã o simbologie identicã celei afisate pe HUD. HMS are si posibilitatea angajare a tintelor dupã linia de vizare a pilotului , în afara axei avionului. Pentru vederea pe timp de noapte casca are montate pe lateral douã mici camere video, care proiecteazã imaginea intensificatã pe interiorul vizierei cãstii.
…Cabina este echipatã cu scaune catapultabile „0-0” Martin Baker Mk.16A.
…Sistemul AIS este compus din calculatorul de atac AC si cel de navigatie NC, conectate la sistemele avionului prin interfatã STANAG-3910. Sistemul primeste date de la radar, PIRATE sau alti senzori, aflati la bord sau în contact cu avionul( de ex.AWACS), precum si de la alte sisteme prin datalink(MIDS) si realizeazã fuziunea acestor date. AIS integreazã si subsistemul defensiv DASS, sistemele de navigatie si comunicatie si le prezint ã la bord pe MHDD, HUD si HMS.
…Avionul este echipat cu radiolocatorul Doppler cu scanare mecanicã CAPTOR( denumit anterior ECR90, realizat de EuroRADAR, care include BAE Systems, DASA, INISEL si FIAR). Radarul are 3 moduri principale: aer –aer la distantã mare, aer-aer în apropiere si aer-suprafatã Radarul poate selecta automat frecventa de repetitie a pulsului, trece automat pe modul Track While Scan pentru scanarea simultanã a mai multor tinte, iar în modul aer-aer în aporopiere selecteazã si urmãreste o singurã tintã, radarul putând fi aservit si cãtre casca HMS. În modul aer-suprafatã radarul are mai multe submoduri de lucru, inclusiv indicarea unei tinte mobile la sol GMTI. Deasemeni, radarul are si un mod cu aperturã sinteticã (SAR), disponibil de la avioanele Tranche 1, cu o precizie declaratã de 1m (desi o precizie de 0,3 m a fost demonstratã, aceasta va deveni standard de la Tranche 2).
…Radarul are posibilitatea de a urmãri pânã la 20 tinte simultan la distante de peste 160 km, acestea fiind automat identificate si prezentate pilotului în ordinea prioritãtilor. Radarul are si capabilitate IFF (identificare amic-inamic) si include un interogator si un transponder Mod S.
…Pentru viitoare generatie de avioane Eurofighter, din 1993 a început studiul pentru un radar cu scanare electronicã activã denumit AMSAR si care ar putea fi disponibil pentru avioanele Tranche 3.
…Sistemul pasiv aeropurtat de urmãrire în infrarosu PIRATE este amplasat în fata cabinei pe partea dreaptã si include atât un sistem de vizare în infrarosu în sector frontal(FLIR) si care prezintã imaginile pe oricare din sistemele de afisare de la bord- MHDD, HMS sau HUD, cât si un sistem de cãutare si urmãrire în infrarosu(IRST)- cu capacitatea de a descoperi tinte aeriene la distante de pânã la 145 km.
…PIRATE este produs de concernul EuroFirst, care include Thales Optronics, FIAR si firma spaniolã Technobit. Sistemul poate urmãri simultan în jur de 200 de tinte si are moduri de lucru precum urmãrirea unor tinte multiple, urmãrirea unei singure tinte, a unei tinte cu identificarea vizualã a acesteia, achizitia într-un sector desemnat de alt senzor de la bord si achizitia aservitã unui senzor amic care nu se aflã la bord.
…Subsistemul defensiv DASS a fost realizat de consortiul EuroDASS condus de BAE Systems.
…DASS este controlat de calculatorul pentru sisteme defensive DAC si poate prezenta informatiile pe sistemele de afisare de la bord. Sistemul include un senzor avertizare laser în bot, avertiozor apropiere rachete în bordul de atac al aripii, aproape de încastrare si în carenajul de la baza derivei. Pe extradosul aripii, în carenajul verrinului flaperonului dinspre interior sunt amplasati dispersorii de capcane termice(flares), iar în cei ai flaperoanelor dinspre exterior, dispersorii de dipoli(chaff). Receptorii de avertizare de radiolocatie (RWR) sunt amplasati în containerul de la extremitatea aripii stângi(unde se aflã si un echipament de bruiaj activ) si în fuselaj.
…Avioanele RAF vor fi echipate si cu un receptor de avertizare laser(LWR), precum si cu tintã radar falsã remorcatã, amplasatã în containerul de la extremitatea aripii drepte. Cele 4 tãri din cadrul programului au grade diferite de echipare ale DASS, cea mai completã configuratie fiind cea a RAF, si aceasta va avea toate capabilitãtile abia începând cu Tranche 2.
……Armament:
…Eurofighter Typhoon este echipat cu un tun de bord Mauser BK-27 cal.27 mm cu 150 proiectile, instalat în fuselaj pe partea dreaptã.
…Avionul dispune de 13 puncte de acrosaj, din care 5 pe fuselaj (din care unul-cel central- destinat pentru un rezervor suplimentar) si câte patru (inclusiv unul pentru un rezervor suplimentar) sub fiecare semiplan.
…Capacitatea totalã a acrosajelor este de 6500 kg.
…Eurofighter poate fi echipat cu o largã varietate de armament, care demonstreazã capabilitãtile multirol ale avionului si care include:
rachete aer-aer cu actiune în afara razei vizuale(BVR) AIM-120B AMRAAM( în viitor si AIM-120C-5) si MBDA Meteor (nu si avioanele Tranche 1);
rachete aer-aer cu cu razã scurtã de actiune AIM-9L Sidewinder, IRIS-T si ASRAAM
rachete aer-sol AGM-65 Maverick
racheta aer-sol de croazierã MBDA Storm Shadow
rachete antitanc MBDA/Boeing Brimstone
racheta aer-navã AGM-84 Harpoon
bombe gidate laser GBU-24A/B Paveway III de 908 kg
bombe ghidate laser GBU-10 si GBU-16
bombe neghidate MK.83 de 454kg
bombe cu fragmentare BL-755
container Taurus KEPD -350 cu dispersare de submunitii
racheta antiradiolocatie ALARM(doar avioanele RAF).
rezervoare suplimentare de 1000 litri(central) si respectiv 2000 litri(sub planuri)
container de iluminare laser Rafael Litening II
container de recunoastere
…Majoritatea acestor arme(mai ales cele aer-sol) vor fi integrate pentru avioanele începând cu cele Tranche 2.
…Avioanele din Tranche 1 vor putea utiliza începând din 2004, un numãr maxim de 6 rachete AIM-120 AMRAAM, 2-4 rachete cu razã scurtã AIM-9L Sidewinder sau echivalent(ASRAAM), bombe ghidate laser GBU-10 si GBU-16, bombe neghidate, rezervoare combustibil de 1000 litri, functie de misiune.
……Dimensiuni:
Anvergura totalã: 10,95 m
Alungire aripã: 2,4
Lungime totalã: 15,96 m
Înãtime totalã: 5,28 m
……Suprafete:
Suprafatã portantã aripi: 50,0 mp
Suprafatã ampenaje canard (total): 2,40 mp
……Mase:
Masa gol echipat: 11150 kg
Masa combustibil intern: peste 4500 kg
Masa acroisaje: 6500-7500 kg
Masa maximã de decolare: 23500 kg
Încãrcare alarã: 460 kg/ m 2
Încãrcare pe tractiune: 128 kg/kN
……Performante:
Numãrul Mach maxim în zbor orizontal: M=2
Timp de urcare la 10670 m la M= 1,5: 2 min 30s
Lungimea de pistã necesarã: 700 m
Rulaj la decolare, misiune aer-aer: 300 m
Raza de actiune
– avion monoloc, misiune de atac la sol, profil lo-lo-lo: 601 km
– misiune de atac la sol, profil hi-lo-hi, echipat cu 3 bombe ghidate laser, container iluminare laser si sapte rachete aer-aer: 1389 km
– misiune de apãrare cu 3 ore patrulare: 185 km
