Studenţii de anul I s-au înghesuit, marţi, să asiste la festivităţile de deschidere organizate la facultăţile pe care şi le-au ales, mulţi dintre ei spunând că îşi urmează astfel visul şi că se gândesc deja unde vor lucra după studii, opţiunile fiind împărţite între România şi străinătate.

La Politehnică, studenţii au umplut amfiteatrul în care s-a ţinut ceremonia de deschidere a noului an universitar, mulţi stând în picioare pe margine, dar şi holul mare de alături, unde sunt proiectaţi, pe un ecran, vorbitorii de la prezidiu, printre care ministrul Mihnea Costoiu, senatorii Ecaterina Andronescu şi Mircea Geoană şi ambasadorul Franţei, Philippe Gustin. Majoritatea celor prezenţi sunt “bobocii” din acest an ai Politehnicii. Pe hol, stau de vorbă între ei şi mai prind şi câte ceva din ce se spune la prezidiu: că se află într-o universitate de elită şi că sunt mai mult decât “viitorii ingineri ai ţării”.

Ai ţării cel puţin deocamdată, pentru că, potrivit propriilor mărturisiri, mulţi dintre ei ar pleca să lucreze în străinătate. “Da, normal, cu prima ocazie plecăm”, spune Raluca, aflată într-un grup de patru studenţi în anul I, la Energetică. “Dacă intervine o nevastă cu un copil, nu mai pleci nicăieri”, este replica lui Andrei, din acelaşi grup, la care Raluca îi răspunde râzând “Parcă învăţai”. Întrebaţi ce vor să facă după facultate, cei patru prieteni răspund, în cor, “Master”, precizând că domeniul de studiu ales este ceea ce le place.

“Important e că, după aceea, vom avea o slujbă ca lumea şi un salariu decent”, mai spune Andrei, care s-a hotărât de pe-acum să lucreze “la eoliene”.

Răzvan, care a intrat la Ingineria transporturilor, crede că aceasta e un domeniu “de viitor”, care “oferă multe oportunităţi”. “Vom face practică la diferite firme, ceea ce mi se pare un avantaj foarte mare. Am prieteni la alte facultăţi unde se pune mai mult accent pe teorie şi lor le e destul de greu. Aici vin foarte mulţi angajatori care aleg studenţi”, spune el, încrezător.

“Am zis că decât să fac o facultate care să nu fie bună, mai bine fac una grea şi să ştiu că e bună”, spune Anişoara, tot în anul I, la Energetică. Domeniul nu o pasionează neapărat, dar e dispusă să înveţe. De altfel, a mai intrat, tot acum, şi la Construcţii, dar a ales Politehnica pentru că aici are mai mulţi prieteni. Chiar prietenul ei este în anul III la Facultatea de Antreprenoriat, Ingineria şi Managementul Afacerilor (FAIMA). “Am zis că ne asociem, deschidem ceva, pe energie”, mai spune ea.

O altă studentă la Energetică în anul I visează să se angajeze la Enel. Dar nu-şi va căuta de lucru până la master, pentru că nu crede că-i va permite timpul.

Nici Maximilian, care a optat pentru Calculatoare, n-are de gând să muncească în facultate. “Mă interesează mai mult cunoştinţele decât diploma”, spune el, hotărât.

Pentru Radu, student în anul I la Automatică şi Calculatoare, important este să facă ceea ce-i place la terminarea studiilor, şi anume programare, pe care nici nu o vede ca pe o muncă. “Aş vrea să creez eu programele mele”, spune el.

Tot la Politehnica Bucureşti au ajuns şi doi români din Canada, verişori. “E criză şi-acolo, familie avem aici, deci am zis: ‘Hai în România!'”, explică ei, într-o română cu accent.

“Sper ca salariul unui rezident să crească”

Amfiteatrul e neîncăpător, marţi, şi la festivitatea de la Universitatea de Medicină şi Farmacie.

“Este printre puţinele facultăţi unde mai ai deschidere după ce o termini, deşi eu nu vreau să plec din ţară. Vreau să termin cardiologie, ortopedie, ceva de genul. Am ajuns greu aici, am tras, dar nu-mi pare rău”, spune Andrei, venit tocmai de la Piatra Neamţ.

El speră ca, până la finalizarea studiilor, salariul unui rezident să devină, “totuşi, de 24 de milioane, cum încearcă acum sindicatele”, pentru că, altfel, “e nasol, mai ales că din 12 milioane, chiria este opt sau nouă deja şi nu prea poţi să trăieşti, apoi să mai şi studiezi…”.

Pentru prietena lui, Alina, medicina “este o carieră foarte frumoasă, deşi necesită multă muncă, mult efort, atât financiar, cât şi psihic”. “Dacă îmi ajută Dumnezeu, eu aş vrea să fiu chirurg, dar să vedem”, mai spune fata.

“Eu, unul, o să-i ajut cu tot ce pot să-şi atingă visul. Financiar, moral, cu tot ce pot, că tare au muncit şi-au tras copiii ăştia”, completează tatăl lui Andrei, aflat alături de copii.

Pe scările amfiteatrului, pe holuri, în curtea facultăţii, bobocii se deosebesc de ceilalţi studenţi prin drumurile fără o direcţie precisă între avizier şi decanat. Studenţii din anii mai mari patrulează mai degajat între tarabele improvizate pe holurile facultăţii, unde se vând cursuri sau se fac înscrieri pentru activităţi de voluntariat la organizaţiile de profil.

“Băi, să nu uităm să ne reînscriem la voluntariat. Legitimaţiile sunt atât de drăguţe şi plus că ne dau şi halate”, îi încurajează o tânără pe cei din cercul ei. “Halate nu ne mai dau acum. Au dat şi nu mai au. Acum dau dacă te duci şi dai sânge. Dar oricum merită, că-ţi apare în CV”, îi informează un tânăr pe ceilalţi.

Jurnalism sportiv şi criminalistică, printre planurile celor de la Universitate

Pe holurile Universităţii, mai sunt unii studenţi care zăbovesc după festivităţi. Întrebată de ce a ales Chimia, o studentă în anul I spune că este o specializare care “se caută” şi, totuşi, “nu vor mulţi să o abordeze, pentru că este o facultate grea”. Însă nu crede că se plăteşte bine şi ar pleca să muncească “afară”, dacă ar avea ocazia. “Aş vrea ceva pe cercetare, dar şi profesor, de ce nu?”, spune ea. O colegă ar dori, în schimb, să lucreze într-un laborator de spital sau de criminalistică.

Maria, în anul I la Psihopedagogie, spune că îi plac copiii şi a urmat o tradiţie din familie, chiar dacă ştia de la bun început că va fi plătită foarte prost. Pentru colega ei, Dariana, ideal ar fi să studieze şi în străinătate şi să introducă o metodă nouă de predare.

Studenţii la Jurnalism au, şi ei, visurile lor. Ana-Maria din Vaslui vrea să facă jurnalism sportiv fără să “abereze”, cum fac alţii, în opinia ei. “Eu am crescut pe stadion şi văd când se exagerează. Şcoala mea era fix lângă stadion, am şi chiulit”, îşi aminteşte ea, cu regret că nu va mai ajunge aşa des la meciurile echipei “de suflet” şi cu dorinţa de a nu se abate de la realitate când va profesa.

Nici alţi studenţi de la Jurnalism nu sunt încântaţi de cum se face presă azi în România. “Tot ce se aude se şi scrie, subiectele trebuie să atragă fără să fie şi reale”, spune Irina, pentru care, independent de asta, jurnalismul e ceva ce-şi dorea de mică.

Corina, în anul II la Jurnalism, visează şi ea de mică să lucreze în televiziune, dar i-ar plăcea şi să realizeze propria revistă culturală, când ar strânge destui bani. Întrebată ce părere are despre ce vede în prezent în presă, ea spune că “e foarte greu să fii aşa cum trebuie în România”. “Dar mai sunt şi unii care-şi fac treaba bine, dau ceva oamenilor. Trebuie să facem cumva să capteze ei atenţia”, adaugă ea.


 
Da ne like pe Facebook




Daca ti-a placut acest articol nu uita sa te abonezi la feedul RSS!

Un portal studentesc actualizat! Impartaseste cu studentii tai pe net o multime de poze, filme, informatii, cursuri si experiente inedite. Distreaza-te pe net cu toti colegii de campus sau camin. Creaza un cont si conecteaza-te in noua retea sociala. Gandit pentru studentii din Romania acest website va ofera resurse deosebite in materie de continut precum si optiuni variate in materie de socializare. Incepeti chiar acum, faceti un cont gratuit.

Student pe net © 2018 - Toate drepturile rezervate.

sau

Log in with your credentials

sau    

Ați uitat datele dvs.?

sau

Create Account