Modelul sferelor de influenţă

Pentru industriile dinamice, unde firmele se concentrează în primul rând pe competenţele fundamentale şi pe valorificarea sinergiilor, modelele tradiţionale de portofoliu nu mai sunt eficiente.
Istoria politicii şi a afacerilor a demonstrat că organizaţiile trebuie să îşi îmbunătăţească sfera de influenţă pentru a obţine creşterea valorii, bogăţie şi putere.
În antichitate Imperiul Roman domina lumea cu ajutorul sferei sale de influenţă.
Roma şi-a stabilit supremaţia în cadrul peninsulei italiene după decăderea Imperiului Etrusc aflat în declin. În timpul creşterii sale timpurii, perioadă cuprinsă aproximativ între secolele VI şi XI î.Hr., Roma a ocupat Spania şi a înaintat spre Sicilia. Apoi a urmat Cartagina şi începând din secolului I î.Hr. până în al II-lea secol d.Hr. şi-a stabilit vaste zone tampon, puncte de interes vitale şi poziţii de înaintare care ajungeau până în nordul Franţei şi sudul Angliei. O mare parte din dezvoltarea Romei s-a obţinut prin forţă, dar pe măsură ce Imperiul se extindea, ideologia romană (întruchipată prin cetăţenii ei şi sistemul de guvernare) a jucat un rol la fel de important ca cel pe care l-au avut legionarii în controlarea acestui vast imperiu. (vezi figura 21)

Interese fundamentale: Roma & oraşele cetăţi italiene
Interese vitale: Egipt, Spania, Sicilia (furnizori de alimente şi forţă de muncă)
Zone tampon: Franţa, Africa de Nord (împotriva invaziilor dinspre Europa de Nord şi Africa din sudul Saharei)
Zone pivot: Alpii (pierderea ar fi balansat puterea către triburile germanice)
Poziţii de înaintare: Turcia de Vest, Franţa de Nord (punct de plecare pentru atacuri asupra anumitor inamici de la est şi nord)
Figura 21 Sfera de influenţă a Romei la apogeu 133 î.Hr. – 200 d. Hr.42

Ca şi Roma, companiile şi-au clădit supremaţia lor strategică în spaţiul fizic şi virtual prin identificarea unui centru de interese sau a unor pieţe principale şi apoi prin concentrarea diferitelor interese în jurul acelei zone centrale: „interese vitale”, „zone tampon”, „zone pivot” şi „poziţii de înaintare”.
Microsoft este un exemplu care ilustrează o paralelă între
dezvoltarea Romei Antice şi folosirea unei sfere de influenţă create

Interese de bază • Windows & “Office” inclusiv DOS
Interese fundamentale • Windows CE (un sistem de operare pentru calculatoare de birou şi dispozitive portabile)
• Windows NT (un sistem de operare pentru reţele de birou)
Zone tampon • Aplicaţii cheie pentru locul de muncă şi dispozitive portabile
• MSN
Zone Pivot • Multe poziţii pentru viitoarea influenţă asupra conţinutului la locul de muncă, acasă, în comunicaţii, dispozitive portabile şi multimedia
• Microsoft.net
Poziţii de înaintare • Explorer (faţă de Netscape)

Compania şi-a creat propriile aplicaţii de soft pentru a obţine o „zonă tampon” împotriva invaziilor prin providerii de soft pentru aplicaţii. Microsoft şi-a construit, de asemenea, portalul său pe site-ul de Internet, Microsoft Network (MSN), pentru a se proteja împotriva atacurilor celor de la AOL, Yahoo sau a altor portale.
Microsoft a folosit Internet Explorer ca o „poziţie de înaintare” prin Netscape, oferindu-l pe gratis împreună cu pachetul Windows, într-o încercare ce a apărut atât de imperială, încât Departamentul de Justiţie a considerat că este „anti-competiţională”.
De asemenea, Microsoft şi-a construit „interese vitale” în sistemul critic de reţele şi pieţele de software de „personal digital assistant” folosind Windows NT şi CE. Aceste poziţii erau menite să captureze pieţe în creştere care erau vitale pentru stabilirea standardelor pentru sistemele de operare din lumea PC-urilor (vezi figura 22)
Mai recent, Bill Gates împreună cu „legiunile” lui muncesc din greu pentru a regrupa şi regenera sfera de influenţă Microsoft. Aşa cum Imperiul Roman s-a regrupat şi şi-a regenerat sfera de influenţă, mutându-şi centrul de putere la Constantinopole, Microsoft îşi mută centrul de sisteme de operare desktop şi interfaţe grafice spre un sistem de operare desktop-Internet şi interfeţe integrate. Acestea le permit utilizatorilor să acceseze aplicaţiile desktop şi conţinutul paginilor web fără probleme şi să facă schimb de informaţii mult mai uşor şi mai repede între hard drive desktop şi paginile web.
În esenţă, sfera reprezintă un arsenal competitiv împărţit în zone ce servesc drept artilerie ofensivă, defensivă sau de rezervă pentru viitor. În afaceri ca şi în politică, unele zone din sferă sunt ocupate în întregime. Alte zone nu sunt ocupate în mod direct sau nu contribuie direct la succesul economic al părţii principale; totuşi ele joacă un rol strategic important.
Conceptul de sferă de influenţă oferă un cadru mai bogat pentru obţinerea puterii şi a creşterii economice decât modelele de portofoliu tradiţionale. Atunci când managerii creează portofoliul, ei nu stabilesc neapărat o prezenţă în spaţiul competitiv mai larg, ci au tendinţa să treacă cu vederea oportunităţi semnificative şi riscuri pentru interesele strategice