Referat – Cursuri Consiliere & terapie de familie

Consiliere &                                                                       15 Noiembrie 2004

terapie de familie

Curs 6

Important: AUTOANALIZA pentru examen trebuie alcătuită sub forma unui

ESEU.

Terapia cu grup de familii

Terapia cu grup de familii a început să se structureze în 1951. Odată cu apariţia ei, accentul în terapie trece de la persoana terapeutului la forţa vindecătoare a grupului.

Aceste terapii au un caracter glisant: mereu vin unii, pleacă alţii, dar întotdeauna se creează un anumit nucleu.

Ambianţa în care se desfăşoară terapia este foarte naturală ( nu se cere nici măcar închiderea telefoanelor mobile ) iar spontaneitatea şi naturaleţea familiilor este stimulată. Nimeni nu pleacă de la terapie cu sentimentul că a fost neimportant sau inutil.

Într-o terapie cu grup  de familii, cei care refuză să discute o fac pt că sunt blocaţi şi au nişte probleme semnificative.

Sunt importante de observat de către terapeut mimica si pantonimica, tonul, intonaţia.

Terapeutul are rolul de a descuraja agresivitatea, de a modera exprimarea emoţiilor.

Cuplurile au tendinţa să ascundă sau să se prezinte în postura de familii model iar rolul terapeutului este să dezgolească, să devoaleze distorsiunile relaţiilor.

Scopul terapiei: identificarea emoţiilor, sentimentelor, atitudinilor şi a gândurilor pe care le avem şi care ne creează anumite probleme.

Structura unei şedinţe nu se suprapune şi nu este identică cu procesul terapeutic.

Procesul Terapeutic are trei faze:

1. Derobotizarea – este prezent fenomenul de catharsis; această derobotizare poate să nască şi un fals sentiment al unor soluţii iluzorii, nerealizabile.

2. Confruntarea cu adevărul – acum sunt aduşi la suprafaţă demonii interiori. Apar reacţiile de rezistenţă: multe familii cu cât încearcă să conştientizeze lucrurile care duc la suferinţe comune, se supără, tind să se învinovăţească şi să renunţe. Dacă însă conştientizează ce anume îi face să reacţioneze aşa, vor depăşi rezistenţa.

Când sentimentele s-au uzat ( mai ales între parteneri ) , sunt slabe şanse să mai apară ceva nou, o scânteie, o apropiere nouă. Terapia îi poate ajuta pe parteneri să se cunoască, să se accepte, însă nu îi poate ajuta să se iubească.

3. Evaluarea afectelor – familiile învaţă să devină asertive. Se face o validare, o reevaluare a ce s-a întâmplat. Familiile îşi asumă drumul mai conştient şi multe din tensiuni încep să se dilueze ( se detensionează relaţiile părinţi – copii, se reechilibrează raporturile de forţă dintre soţi, învăţând să-şi asume mai corect rolurile de masculin-feminin ).

Familia va căpăta un mai bun control şi se va extrage controlului unor terţi ( surse de atracţie exterioară pt unii din membrii familiei                     ex. O iubită, un grup de prieteni implicaţi în viaţa adolescentului şi cu influenţă mare asupra sa,  fraţii, anumite rude etc. ).

Familia va fi în acelaşi timp mai bine integrată social şi mai ataşată de valorile familiale tipice.

Exerciţiu: desenati un tabel cu două linii şi trei coloane în care trebuie să completaţi căsuţele, fie prin scris, fie desenând, fie amândouă. Personajul poate avea orice rol doriţi ( eroul unei poveşti, un membru al familiei, prietenul etc. ). După realizarea sarcinii trebuie să vă gândiţi  la corelaţiile care există între fiecare cadran şi modul în care ne manifestăm în rolul de copil, de adult, de partener, în familie etc.

Indicii: ® Aliatul poate fi exterior dar poate fi şi interior.

® Obstacolul poate fi exterior, poate ţine de un context, de o

relatie, de o persoană, dar poate fi şi interior.

® E foarte important dacă eroul nostru este concordant cu noi

sau  nu ( rolul de exemplu poate fi concordant sexului nostru

sau nu; în rolul de femeie de exemplu poţi fi supusă, rebelă

etc.)

® Trebuie să observăm nivelul de dezvoltare al eroului ( copil,

tânăr, adult, vârstnic)

® Trebuie să vedem dacă obeictivul sau scopul ţine de nevoile

noastre sau ale altora.

® Din identificarea obstacolului ne putem da seama ce tip de

blocaj ne aparţine; obstacolul poate lua forma unei crize

care ajută întotdeauna la deblocarea relaţiei

®    Din identificarea resurselor pe care le utilizăm pt depăşirea obstacolului, ne putem da seama de caracteristicile,  de reacţiile, de intepretările şi de modalităţile de răspuns pe care le avem şi care ne împiedică să deblocăm  o  relaţie