Rise of Nations – Cheats, coduri si parole pentru RoN

Când joci Battle rapid sau in campanie, apăsați Enter pentru a porni chat-ul și tastați aceste coduri si parola de cheat RoN. Apăsați Enter și scrieti codurile secrete Rise of Nations

Rise of Nations (RoN) este cel mai nou „copil” al lui Brian Reynolds, creatorul strategiilor de succes Civilization 2 si Alpha Centauri, care a decis sa-si înfiinteze propria companie producatoare de jocuri – Big Huge Games. Fiind primul titlu al noii sale firme, Brian a vrut sa creeze un joc care sa aduca ceva nou pe scena RTS-urilor, care sa revitalizeze acest gen… si anume transpunerea ideii Civilization în timp real. Imposibil? Nici pe departe…

A big huge game

Asemanator cu Age Of Empires II, Rise of Nations va da posibilitatea sa jucati cu nu mai putin de 18 natiuni diferite: azteci, bantu, britanici, chinezi, coreeni, egipteni, francezi, germani, greci, incasi, japonezi, mayasi, mongoli, nubieni, romani, rusi, spanioli si turci. Impresionant, nu-i asa? Fiecare natiune are puncte forte si slabiciuni, dar si unitati militare specifice: romanii pot recruta pretorieni si antrena legiuni, germanii sunt singurii care au acces la tancurile Tiger si Panther, aztecii au cea mai buna infanterie usoara, în timp ce rusii pot construi temutele T80-uri.
Bineînteles ca marea provocare nu a fost crearea civilizatiilor, ci cum sa le aduci de la Epoca de Piatra în Epoca Informationala… în 60 de minute. Se stie doar ca în orice joc single sau multiplayer în care poti sa construiesti si avioane de lupta si gladiatori, exista posibilitatea ca una dintre partile combatante sa o elimine pe cealalta prin evoluarea foarte rapida la o era mai avansata. Însa productorii au muncit foarte mult la acest aspect si pot sa spun ca le-a reusit pe deplin.
În primul rând, upgrade-urile majore le veti gasi în library, care reprezinta laboratorul principal de cercetare. De aici avansati în cele 8 ere din joc, cât si în cele 4 ramuri principale de cercetare disponibile – comerciala, stiintifica, militara si civica, fiecare cu beneficiile ei: ramura civica va permite sa construiti mai multe orase, cea comerciala va îmbunatateste economia, ramura militara va va întari armatele si cea stiintifica va permite accesul la cladiri mai avansate. Upgrade-urile specifice pentru unitati se fac în cladiri specializate, cum ar fi baracile, topitoria sau depozitul de resurse, iar datorita multitudinii de îmbunatatiri disponibile, deciziile de management sunt cruciale, nu toate upgrade-urile fiindu-va neaparat folositoare.
În Rise of Nations, o importanta cruciala o au orasele si conceptul de natiune, introdus pentru prima oara într-un RTS. În cursul unui joc, în loc sa ridicati baze constituite din mai multe cladiri împrastiate aiurea în jurul unui Town Hall, veti construi orase în adevaratul sens al cuvântului si veti avea niste granite care vor delimita teritoriul imperiului. Astfel, fiecare oras va avea o anumita raza de influenta, unde veti putea construi doar 5 ferme si câte o cladire civica: rafinarie de petrol, granary, topitorie, universitate etc. Cladirile militare le veti putea construi oriunde pe teritoriul vostru si pot fi oricâte la numar. Ca sa mariti granitele imperiului si sa faceti rost de noi resurse, va trebui evident sa construiti alte orase, de preferinta cât mai departate unul de celalalt; totodata însa, ele vor deveni foarte vulnerabile la un atac datorita distantei între ele, asa ca va trebui sa fiti atenti la modul în care va extindeti. O alta idee din seria Civilization care si-a gasit locul în Rise Of Nations este cea a caravanelor, care cu fiecare drum încheiat cu succes va aduc o suma de bani în vistierie. Orasele vor evolua de la „small city” la „metropolis”, o data cu construirea mai multor cladiri „civice” si avansarea în erele jocului, ele marindu-si automat hitpoints-urile. Un concept interesant este ca orasele nu pot pot fi distruse, ci doar cucerite, împreuna cu toate constructiile „civice” din jur… cladirile militare însa veti fi nevoiti sa le distrugeti.
Fata de alte RTS-uri, resursele din joc sunt inepuizabile, ele fiind în numar de sase: mâncare, lemn, metal, petrol (în erele mai avansate), aur si knowledge. Iar modul în care sunt exploatate si administrate e si el cât se poate de original. În primul rând, nu veti putea începe sa taiati o padure sau sa extrageti un zacamânt de fier, daca ele nu se afla pe teritoriul vostru – o resursa ramânând neexploatata atâta timp cât nu intra sub controlul uneia dintre natiuni. De asemenea, rata de adunare a resurselor este si ea noua în genul RTS. Cum functioneaza ea? Sa zicem ca aveti 3 tarani care aduna mâncare, adica primiti 30 de unitati de mâncare/minut. Daca mai creati un taran si-l puneti la munca, veti avea evident 40 de unitati, si tot asa. Eh, ideea e ca natiunea voastra are o anumita limita de colectare a resurselor, care va semnaleaza când ele încep sa fie pierdute; adica veti ajunge la un moment dat într-un punct în care, indiferent de cât de multe ferme construiti, nu veti putea strânge mai mult de x unitati de mâncare/minut, decât printr-un avans tehnologic sau prin construirea unei minuni a lumii. De asemenea, numai un anumit numar de muncitori vor putea extrage o anumita resursa, numar care este direct proportional cu cantitatea disponibila… daca, de exemplu, construiti o fabrica de cherestea lânga câtiva copaci, evident ca doar 2 sau 3 cetateni vor putea sa taie lemne.
Veti gasi de asemenea si asa zisele „commodities”, sau resurse rare: bumbac, diamante, sare, papyrus, blanuri & co, pe care le puteti exploata doar cu ajutorul unui comerciant si care va aduc anumite bonus-uri sau le puteti folosi pentru a face rost de bani mai repede, în caz de urgenta. Unele resurse vor actiona ca limitari pentru avansarea într-o noua era si vor evolua o data cu jocul. Daca la început avansarea va depinde foarte mult de cantitatea de hrana si lemn disponibila, în erele mai apropiate de zilele noastre veti avea foarte mare nevoie de fier si petrol. Knowlegde-ul e o resursa aparte. Pentru a o îmbunatati, va trebui sa creati universitati, unde veti „antrena” filozofi.
Un punct forte privitor la gameplay îl reprezinta AI-ul, mai ales cel al cetatenilor proprii. Daca în alte RTS-uri „taranii” umblau de obicei fleandura dupa resurse, ajungând sa le caute în baza adversarului, sau stateau si frecau menta de unii singuri fiindca nu le dadeati ceva de construit sau lucrat, în Rise Of Nations ei se comporta mult mai inteligent si va vor scapa de o gramada de click-uri si timp pierdut. Exemplu: dupa ce ordonati la 3 cetateni sa construiasca o mina, ei se vor apuca cuminti de lucru si dupa ce termina de construit vor începe sa extraga resursele. Daca ordonati crearea unei cladiri în apropiere, ei vor sista pentru moment extragerea resurselor pentru a ajuta la construirea cladirii, dupa care se vor întoarce la lucru. La fel si cu repararea cladirilor. Astfel, va veti putea concentra asupra strategiei de lupta si dezvoltarii, în loc sa pierdeti timp cu elemente stresante de micromanagement.

Single & multiplayer

Si în modul single-player Rise Of Nations aduce noutati. Astfel, în locul misiunilor sterile si fara prea mare legatura între ele din alte RTS-uri, în RoN veti avea partea de o campanie non-lineara intitulata foarte sugestiv „Conquer The World”. Ea este împartita în doua „stiluri” de joc: în cel turn-based veti avea o harta împartita în teritorii a la Medieval: Total War, pe care va veti trimite armatele la atac, asupra unui singur teritoriu; si modul real-time, în care se desfasoara lupta propriu zisa. Provinciile bogate în resurse vor aduce mai multi bani în vistierie, cu care puteti sa va întariti liniile de aparare. Dupa câstigarea bataliilor, veti câstiga anumie „card-uri”, care va vor oferi diverse avantaje: de la mai multe resurse pentru urmatoarea batalie, pâna la posibilitatea construirii unor minuni ale lumii, ale caror beneficii se extind în tot imperiul. Însa mare atentie la modul turn-based: nu veti primi armate noi decât dupa cucerirea unor orase importante… iar cucerirea capitalei unui imperiu atrage dupa sine si preluarea provinciilor sale. Chiar si jucatorii pacifisti vor avea modalitati de a respinge fortele aliate: banii… chit ca platiti tribut sau dati mita, banii va vor scoate de obicei din încurcatura daca sunteti pe cale sa fiti atacati si nu aveti cu ce sa respingeti armatele adversarilor.
Însa single-player-ul nu e decât un aperitiv pentru partea cu adevarat interesanta a RoN-ului: multiplayer-ul. Va rog sa ma credeti pe cuvânt ca as putea sa mai scriu înca doua pagini în care sa prezint toate optiunile din care puteti alege într-un joc de multi… asa ca voi prezenta doar esentialul. Veti avea o panoplie de moduri de joc din care sa alegeti, care de care mai originale: în modul „Assassin”, fiecare jucator are dreptul sa atace doar un singur inamic, care îi este desemnat la începutul partidei. Dupa eliminarea sa, este repartizat înca unul si tot asa. În „Survival of the Fittest” lupta e pe primul plan, în timp ce „Diplomacy-ul” o interzice total. Veti putea alege tipul si dimensiunea hartii, cât de repede pot fi cercetate tehnologiile din joc si cât costa fiecare, dar si era din care începe jocul – toate acestea contribuind la complexitatea si rejucabilitatea RoN-ului.

Let us conquer the world

– Cu nu mai putin de 100 de unitati militare diferite: arcasi, care de razboi, elefanti, muschetari, cavaleri, tancuri, infanterie usoara, bombardiere, rachete de croaziera, crucisatoare, distrugatoare, portavioane, submarine… vreti sa continui?
Porneste chatul apoi:

Alt+F5 – +1000 to each resource (hold to increase)
Alt+F9 – Speeds the creation of select buildings

Despre joc…

Normal, ca-n orice RTS, punctele forte si slabiciunile unitatilor merg dupa principiul piatra-foareca-hartie, asa ca sub acest aspect nu e nimic nou. Însa fiti fara grija, si la partea militara s-au adus inovatii. Spre exemplu, în momentul când veti crea o unitate, sa zicem un arcas, în loc de unul singur veti avea trei… astfel, crearea de armate numeroase într-un timp scurt nu mai reprezinta o problema. Unitatile trimise sa lupte pe teritoriul inamic vor suferi de „attrition damage” care le va scadea din viata, acesta simulând nevoia de aprovizionare a trupelor si prevenind rush-urile timpurii. Limita de unitati este si ea generoasa, de 200 unitati/jucator, ceea ce este suficent pentru a crea batalii destul de mari.
O unitate militara aparte o reprezinta generalul, care beneficiaza de anumite abilitati, care influenteaza unitatile din jurul sau. Un exemplu este Forced March-ul, care îmbunatateste semnificativ viteza de deplasare a unitatilor din jur, în cazul în care vreti sa dati bir cu fugitii dintr-o lupta… sau puteti folosi Entrench-ul, pentru a va fortifica pozitiile pâna la sosirea intaririlor.
Transportul pe apa este si el tratat într-un mod original: dupa ce depasiti un anumit stadiu tehnologic, în momentul când veti dori sa traversati o mare sau un ocean, unitatile isi vor construi singure transportoare, pe care le „distrug” când ajung pe malul celalalt… idee simpla, dar de efect.

Eye candy & co

Grafica este foarte buna, cu multe detalii, trei nivele de zoom, nenumarate modele de teren, iar fiecare unitate are propriul look si mai multe seturi de animatie 3D. Stilurile arhitectonice ale oraselor sunt si ele diferite: la romani veti vedea foarte multe coloane la cladiri, pe când chinezii vor fi obsedati cu pagodele. Un adevarat deliciu pentru ochi.
Muzica este si ea buna, schimbându-se în functie de ce se petrece în timpul jocului, iar sunetele – desi nu extraordinare, sunt si ele acolo, pentru atmosfera, remarcându-se în timpul bombardamentelor aeriene sau a atacurilor nucleare. Comentariile verbale ale tutor-ului din misiunile de antrenament sunt si ele foarte bune, el adaptându-se la situatia din joc si indicându-va unde ati gresit si ce ar trebui sa faceti în continuare. Excelent pentru începatori.

 

Daca ti-a placut acest articol nu uita sa te abonezi la feedul RSS!