Desi pare ceva banal, tu stii de fapt cine a creat prima reteta de sandwich? Unde? Cum? De ce? Ei bine, sandwichul ca o combinaţie între diverse feluri de legume şi de carne, prinse în mai mult sau mai puţinǎ pâine, este un fel de mâncare degustat din timpuri strǎvechi. Cu toate acestea, istoricii mâncǎrurilor atribuie crearea faimosului sandwich lui John Montagu, al patrulea Duce de Sandwich. Se spune cǎ gentlemanul englez era pasionat de pariuri. Dupǎ cum spune povestea, în 1762, dupǎ o lungǎ şi istovitoare zi de pariuri, John Montagu, dornic de mâncare bunǎ şi rapidǎ, a dat nişte instrucţiuni bucǎtarului.
Mai exact, sǎ prepare mâncarea într-un mod care sǎ nu-i afecteze obiceiurile sale de pariere. Iac-aşa s-anǎscut faimosul sandwich… din pǎcate fǎrǎ ca posteritatea sǎ reţinǎ numele bucǎtarului care l-a creat.
Reţetele pentru sandwichuri au apǎrut târziu în cǎrţile de bucate. Motivele sunt foarte interesante – în Anglia sandwichurile erau considerate mâncare de restaurant, adicǎ “fancy”. În America, pentru cǎ la începutul lui 1800 puţini bucǎtari coloniali erau dornici sǎ urmeze reţetele britanice de mâncare. Probabilcǎ bucǎtarii coloniali pregǎteau sandwichuri, dar puţini ar fi admis acest lucru. În acest context istoric, e de înţeles de ce americanii au început sǎ-şi numeascǎ ale lor combinaţii de pâine şi carne sandwichuri abia pe la 1830.
Ingredientele preferate pentru sandwichuri erau în Anglia carnea de vitǎ, iar în America şunca. Mulţi istorici cred cǎ acest lucru depindea sursa primarǎ localǎ de proteine. Alţii spun cǎ era o chestiune de frondǎ… credeţi ce vreţi!
Se spune cǎ sursa de inspiraţie a lui John Montagu (1718-1792) au fost cǎlǎtoriile sale prin Mediterana, când a gustat adesea din canape-urile şi sandwichurile servite de greci sau de turci în timpul pauzelor acestora. Poate cǎ nu el le-a inventat per se, însǎ cu siguranţǎ le-a fǎcut populare în rândul lumii bune din Anglia, care încǎ mai este dependentǎ pe scarǎ largǎ de acest fel de mâncare… Invenţia sandwichului rǎmâne, aşadar, una din puţinele victorii ale convenienţei psihologice în faţa considerentelor bunelor maniere la masǎ – însǎ o victorie de proportii globale!
