Tu știi ce o sa faci după ce termini facultatea?

Adultii sunt cam curiosi, iar tinerii „neseriosi”… sau cam asa vad eu lucrurile. Sunt studenta in anul doi, indreptandu-ma repejor spre anul trei, adica cel terminal. Iar cei din jur sunt mai ingrijorati decat mine ce am sa fac dupa ce termin facultatea.

Eu si cei din generatia mea suntem intrebati des ce vrem de la viata dupa ce terminam cu tot ce inseamna scoala… Cei mai speriati un pic, ca sa spun asa, se consoleaza cu gandul ca fac master, numai sa mai simta ca sunt studenti si ca astfel sa aiba inca o scuza ca inca nu lucreaza, ca inca nu au timp, ca sunt ocupati pana peste cap cu studiile.

Adultii vor sa vada incotro o luam, sa stie daca sa ne certe cand calcam stramb sau sa ne incurajeze in momentul in care vrem sa intram in lumea lor, a celor cu job, griji, program fix si multe alte activitati de oameni mari.

Eu personal am intalnit tot felul de curiosi care se intreaba in locul meu ce se va alege de mine. „Ce o sa faci dupa facultate?” sau „Te-ai gandit spre ce domeniu vrei sa te indrepti?”, „Unde ai vrea sa lucrezi?” si tot felul de alte intrebari care mi se invart in cap.

Curiosii sunt reprezentati in primul rand de parinti (off!), profesorii pe planul doi si apoi ar urma sa spunem multe alte persoane din anturaj. Recunosc ca si eu imi pun de multe ori intrebari de genul asta, dar ma simt mai comod cand imi pun eu intrebarea fiindca eu imi dau un ragaz mai mare sa raspund, pot sa aman raspunsul, incerc sa fiu draguta cu mine insami.

In schimb, cand cineva din afara te intreaba asemenea lucruri, vrea un raspuns pe loc, ca la examen. Stii sa raspunzi, e bine. Nu stii, inseamna ca ceva e in neregula cu tine, ca nu stii ce vrei de la viata. ( „Cum, inca nu stii ce vrei?… la varsta asta?… pai cand te hotarasti? „)

Si automat te frustrezi, ii vezi pe altii ca sunt mai infipti ca tine, ca se descurca, isi cauta un rost, iar tu ramai undeva in urma si te chinui sa tii pasul sau macar sa ajungi la un punct de unde sa incepi.

In fine… asta asa, in general. Sa vorbim despre mine, ca doar eu scriu articolul. Asa cum am mai mentionat, sunt studenta in anul doi la Jurnalism. ( Suna a prezentare de interviu). In anul trei ne alegem specializarea: jurnalism, relatii publice sau publicitate.

De fapt o sa alegem acum, pana se termina anul doi. (chiar..oops…) Si stau si ma gandesc si rad in sinea mea ca nici acum nu stiu sigur spre ce domeniu vreau sa ma indrept, nu stiu exact ce mi-ar placea mai mult, in ce domeniu m-as descurca mai bine.

Ma consolez cu ideea ca nici colegii mei nu sunt mai breji (desi nu sunt sigura ca asta e reteta corecta, dar in fine). Am prieteni care isi schimba parerea de la o zi la alta, sau unii care fac jurnalism, dar vor relatii publice din toata inima lor. Ma gandesc de fapt ca in momentul in care lucrezi intr-un domeniu reusesti sa-l cunosti mai bine si probabil ca de cele mai multe ori ii afli si partile negative, si asa per ansamblu te dezamageste si atunci vrei altceva.

Si apoi mergi pe alt domeniu, il cunosti si pe acela si iar te dezamageste si tot asa…

Sa revenim pe studiul de caz, adica eu. Sincer…nu stiu ce vreau… nu stiu ce voi alege. Se presupune ca dupa doi ani de studii cu materii din toate cele trei domenii ar trebui sa stiu ce imi place mai mult.

Ce cred eu: suntem asaltati de tot felul de pareri ale celor din jur. In jurnalism gasesti multe posturi, in relatii publice si publicitate mai putine, dar ultimele doua domenii sunt mai bine platite si atunci apare concurenta. Eu cred ca voi alege relatii publice, desi lucrez in jurnalism, dar repet „cred” ca voi alege, nu e nimic sigur.

Stiu doar ca mi-as fi dorit o perioada de practica in fiecare dintre domeniile pe care le cunoastem doar teoretic, poate asa am putea alege si noi in cunostinta de cauza, fara sa ni se mai reproseze ca suntem niste tineri „neseriosi”, fara perspective de viitor si fara constiinta necesitatii unei cariere.

Voi aveti poata mai multa experienta. Poate imi dati si mie un sfat… astept cu interes.