Localitatea Avebury din Wiltshire si-a primit numele de la unul dintre cele mai mari cercuri de piatra („stone circle”) din Marea Britanie.
Aflata in mijlocul unui peisaj cu multe ramasite ale epocii preistorice, localitatea este situata la cateva mile de Ridgeway si in apropiere de Silbury Hill. Povestea incepe cand, intr-o seara de iarna John Aubrey se intorcea dupa o zi de vanatoare pe langa Avebury a vazut o fortificatie si pietre dispuse sub forma de templu pe care le-a atribuit druizilor.
La inceputul sec. 18 William Stukeley a vizitat de mai multe ori acest loc si a fost martor la distrugerea mai multor altfel de pietre de catre fermierii care doreau sa elibereze locul pentru a-l putea cultiva. Stukeley este de acord cu identificarea facuta de Aubrey si in 1743 publica o carte cu titlul „Abury, a Temple of the British Druids” (Avebury, un templu al druizilor britanici). Complexul de la Avebury dateaza din 2600-2500 i.ch, ocupa 14 hectare si este suprapus partial de localitate. Cuprinde o fortificatie circulara care initial a avut o adancitura de 30 de picioare adancime, un mal de un sfert de mila in diametru, inconjurat de pietre.
In interiorul fortificatiei se gasesc doua cercuri de piatra, amandoua de 340 de picioare in diametru. Cercul interior de nord, din care n-au mai ramas decat cateva pietre, era format se pare din doua cercuri concentrice: cel din interior avea 12 pietre si cel din exterior 27. In mijlocul cercului de nord se aflau 3 pietre foarte mari, dar numai 2 au supravietuit – „The Cove”. In mijlocul cercului de sud se ridica o piatra de 20 de picioare lungime care a primit numele de „Obelisc”. In sec. 18, atunci cand William Stukeley le-a vazut si desenat, erau deja la pamant.
Alte postari citite chiar acum:
Se crede ca cercurile de nord si de sud au fost construite in jur de 2600 i.Ch si cercul si fortareata exterioara, 100 de ani mai tarziu. Cercul exterior a fost spart in 4 puncte, pentru a se forma intrari. Erau 2 drumuri care se intersectau undeva in mijlocul cercului exterior si care uneau intrarile orientate dupa punctele cardinale. Doar drumul din sud – West Kennet Avenue – s-a patrat intr-o forma reconstruita. Conform spuselor lui Stukeley, in acest drum dadeau toate celelalte cai de legatura catre Overton Hill, pe cand celalalt – Beckhampton Avenue, din care s-a pastrat foarte putin, se termina langa Beckhampton Long Barrow. Stukeley a interpretat ca aceste drumuri reprezinta un urias sarpe de piatra ce trece prin inelul de piatra de la Avebury.
