Am pus acest titlu intalnirii noastre pentru ca am dorit sa aflam ce isi doresc oamenii de la cariera lor. Ce le place si ce nu? Ce ar vrea sa transforme? Si nu in ultimul rand, ce ii inspira atunci cand fac o anumita activitate.
Era ora 18.30, dupa trei zile in care am avut un mic stand la Business Edu Expo, eu si cu Daniela eram foarte bucuroase sa ne intalnim cu membrele de pe site. Discutam despre cariera, nu numai a lor, cat si a noastra, pentru ca un dialog cu cei de langa noi se rasfrange, mereu, si asupra noastra!
Specialistul in cariera, a indrumat discutia spre ceea ce trebuia sa iasa. Dialogul a fost foarte viu, cu toate ca intrebarile ne vizau personal! Reproduc mai jos cateva idei primite de la participantii nostri, eu m-am regasit in fiecare dintre ele!
Una din intrebarile puse a fost:
Alte postari citite chiar acum:
Jobul pe care il ai este jobul care te motiveaza?
Clementina: Meseria de vanzari eu am considerat-o intotdeauna lupta pentru performanta
Niculina: Tot ce era de facut si era neplacut pentru altii, devenea placut pentru mine, daca era ceva nou ma intrebam eu de ce sa nu il stiu sa fac?
Albert: Visam sa lucrez intr-o multinationala, dar, mai tarziu, mi-am dat seama ca evolutia carierei mele a fost initierea propriei mele afaceri in Romania.
Iolanda: Conteaza foarte tare sa fii fericit in ceea ce faci si sa citesti mult, sa te informezi despre orice!
Claudia: In fiecare job am descoperit cate ceva despre mine!
Sorin: Nu sunt de acord cu oamenii care dau vina pe destin, daca ceva nu se intampla asa cum isi doreau. E foarte important gradul de constientizare a anumitor valori pe care le detii… in tine.
Costina: Pentru ca nu am avut niciun har innascut intr-un anumit domeniu, am incercat sa imi creez singura drumul, sa am un job platit bine si… cam atat. Dar ajusesem sa nu mai fiu multumita cu mine. Acum am reusit sa imi fac un loc al meu in care sa ma simt bine. Acum castig OK din ceva care imi place foarte mult!
Tie ce iti place la jobul tau? Iata ce crede un student:
Tags: carieraJob-ul nostru cel de toate zilele, da-ni-l noua…” De dat, ni l-a dat. Si, chiar daca nu realizam, ne face mai fericiti decat credem. Sigur ca uneori ne secatuieste de puteri si alteori de nervi, iar cateodata, de amandoua. Dar nu la el ne intoarcem la el in fiecare zi? Nu el ne lumineaza ziua cand reusim sa ducem ceva la bun sfarsit (Yes, I did it!)? Si nu e tot el provocarea de care avem nevoie in fiecare zi dintr-o multitudine de motive: pentru ca acolo avem parte de proiecte la care nici nu visam pe vremea liceului, pentru ca acolo am descoperit, printre colegi, niste prieteni extraordinari, pentru ca seful nu uita (macar din cand in cand) sa ne arate ca ii pasa de fiecare angajat in parte si de toti la un loc, ca si cum ar fi copiii lui? Si tot acolo se nasc si se adeveresc vise indraznete de promovare si recunoastere profesionala. Cum sa nu-l iubesti?!
