Masajele sunt uimitoare. Acestea sunt o modalitate excelentă de a vă detensiona, de a vă antrena locurile cu tensiune din corp și de a vă decomprima. Deși masajele cu o maseuză profesionistă au multe beneficii și se simt fantastic, deoarece aceste persoane sunt educate să știe exact cum să lucrezi și să îți maseze corpul și chiar mintea si tu poti face parteneri masaje uimitoare!

„Masajul este o modalitate excelentă de a construi intimitate și încredere într-o relație, precum și de a construi o legătură mai puternică. S-a arătat că un masaj crește nivelul de oxitocină, care este, de asemenea, cunoscut sub numele de hormonul iubirii. Atingerea înseamnă, de asemenea: ești în siguranță, sunt aici, nu ești singur. Știi, de asemenea, că atingerea și a fi atins au aceleași beneficii și așa dătătorul primește, de asemenea, aceleași beneficii! Atingerea este o modalitate de a comunica mai sincer, deoarece cuvintele noastre pot fi adesea influențate sau limitate, dar cu atingerea realizata prin masaj, intenția este clară. ”

Masajul este o procedură manuală sau mecanică, aplicată pe tegument şi formaţiunile subtegumentare, în scop terapeutic. Cuvântul derivă din arabul ‘mass’ care înseamnă a frământa.

Cum faci un masaj ?

Cele mai cunoscute tehnici de masaj:

1. Netezirea (efleurajul sau mângâierea) este manevra de începere a masajului, prin care se pune în contact mâna tehnicianului cu tegumentul bolnavului. După netezire se folosesc celelalte tehnici, din ce în ce mai solicitante pentru tegument, muşchi, etc. între ele intercalându-se, obligatoriu, netezirea. Se execută de obicei pe toată suprafaţa pulmonară, cu mişcări uşoare circulare, în direcţia fibrelor musculare şi a inimi, sau, alteori, cu vârful degetelor, sau cu dosul mâinilor.
2. Frământarea se poate face în mai multe feluri:

a)      Stoarcerea, manuală sau bimanuală: se modelează o placă mai voluminoasă din tegument şi muşchi, care se comprimă segmentar, dar cursiv, lin; este indicată în special pentru membrele superioare şi inferioare.

b)      Măngăluirea (sau masaj vârtej) se execută cu ambele mâini, în poziţie opusă una faţă de alta (de exemplu, pe braţ);

c)      Geluirea (cuvântul vine de la ‘gealăul’) sau rindeaua cea mare a tâmplarului;

d)      Petrisajul este metoda ce se adresează formelor cu o mai bogată musculatură (coapse, braţe, abdomen etc.) se prind masele musculare cu ambele mâini şi se torsionează.

e)      Ciupirea: după nume, se înţelege uşor că se folosesc pentru executare indexul, degetul mediu şi policele; este tot un gen de petrisaj, dar efectuat cu două-trei degete.

1. Baterea: se mai numeşte şi percuţie şi se aplică pe suprafeţe mai întinse (exemplu spate), executându-se cu palma, cu marginea cubitală a mâinilor sau cu dosul acestora. Uneori, se pot folosi vârful degetelor sau chiar pumnul (când masele dorso-lombare sunt voluminoase).
2. Fricţiunea este o manevră de netezire, dar cu presiune, deplasând tegumentul şi muşchii atât cât permite laxitatea lor.
3. Vibraţia este o metodă care foloseşte tremurăturile mâinilor aplicate pe tegument, fără ca mâna să se desprindă de aceasta.

Important!

Între toate aceste manevre se intercalează netezirea.

Ce face exact un masaj.Actiunile acestuia

A.      Acţiunea locală

Are o acţiune de sedare (calmare) asupra algiilor cutanate, articulare sau musculare, fie că aceste dureri sunt de tip inflamator, traumatice sau iritativ locale.

De asemenea are o acţiune hiperemiantă locală, acţiune de stimulare circulatorie, cu bune efecte de nutriţie a ţesuturilor. Se ameliorează astfel atât circulaţia limfatică, cât şi cea sangvină şi deci activitatea organelor masate.

Masajul are şi o acţiune depurativă locală (efect mecanic). Prin această acţiune se înlătură staza din ţesutul interstiţial.

B.      Acţiunea generală

Masajul creşte metabolismul bazal, stimulează funcţia respiratorie şi circulatorie şi are o acţiune de sedare nervoasă – favorizează somnul, combate oboseala musculară şi imprimă organismului o stare generală şi foarte plăcută.

Toate aceste efecte ale masajului să nu uităm că se exercită direct asupra pielii, printr-un mecanism reflex şi circulator.

Tegumentul are o bogată inervaţie şi vascularizare. Exteroceptorii – formaţiuni nervoase din piele – şi proprioceptorii – formaţiuni nervoase din muşchi, ligamente şi tendoane – recepţionează orice stimul de la nivelul tegumentului, care se transmite prin reflex către sistemul nervos central.

Organele interne, viscerele, se proiectează din punct de vedere nervos pe anumite zone cutanate corespunzătoare, denumite metamere sau zonele Head (stabilite de Head).

Aceste zone, intrând în mecanismul reflex de acţiune a masajului, vor influenţa şi viscerele, adică organele profunde situate pe teritoriul metameric corespunzător. Se observă de aici că, în mod cert, masajul, pe lângă o serie de indicaţii utile, necesită şi unele reţineri având chiar şi contraindicaţii.

În al doilea rând, ştim că pielea este un rezervor important de sânge, deţinând un sfert din cantitatea totală a acestuia. Masajul se adresează direct circulaţiei superficiale şi indirect celei profunde. Se pot adăuga aici şi diferite substanţe de tip ‚H’ (histaminic), care iau naştere prin diferite manevre ale masajului (ciupiri, bateri, vibraţii etc.) şi care au o intensă acţiune vasodilatatoare. În aceste fel, masajul produce o hiperermie periferică, cu efecte derivante şi revulsive, forte mult căutate şi apreciate în terapeutică.

Ce trateaza masajul:

• Boala reumatismală de tip inflamator sau degenerativ, cu manifestările sale articulare sau abarticulare.
• Bolile ortopedice, afecţiunile posttraumatice (fracturi, luxaţii, entorse, sechele după portul aparatelor gipsate, edeme cronice etc. )
• Bolile neurologice, cu paralizii, pareze, atrofii, hipotrofii musculare etc.
• Afecţiuni vasculare, mai ales cele de tip venos, cu edeme cronice;
• Boli de nutriţie – obezitate, anemie etc.

Cand nu e bine sa folosim masajul:

Datorită aparentei benignităţi a masajului, contraindicaţiile necesită a fi precizate:

• Infecţiile acute sau inflamaţiile pielii (eczeme, dermite, furuncule, abcese, flegmoane etc.)
• Procese inflamatorii acute ale articulaţiilor sau oaselor (flebite, sindroame hemoragice etc.)
• Boala canceroasă, cu orice localizare;
• Tuberculoza pulmonară evolutivă.
• Afecţiuni digestive acute.