“Mereu ai vrut sa copiezi la examene, fara sa stai cu frica de a fi prins de cineva! Acum acest lucru este posibil prin folosirea unui pix cu pasta UV, invizibila ochiului liber. Textul va fi vizibil cu ajutorul unui LED. Vindem si cautam distribuitori pentru pixuri cu pasta invizibila” – Pixul invizibil – o tehnologie de copiat revolutionara.
Asa suna un anunt de mica publicitate aparut intr-o revista electronica. Fara a se confrunta cu o concurenta serioasa, promotorii afacerii sunt convinsi ca produsele lor vor avea cautare. Se bazeaza pe tendinta pietei, care le arata ca acum, mai mult ca oricand, in scoala romaneasca e la mare cautare copiatul la examene. Nimic nu e interzis, totul e permis! Sub aceasta deviza, pentru a-si atrage cumparatorii, firma de copiat asigura si instructiuni de folosire a revolutionarei tehnici: “Aplicatiile acestui pix sunt nenumarate, putand aminti aici mesaje secrete, desene in intuneric, tatuaje invizibile si distractive, notarea parolelor si a codurilor secrete, marcarea bancnotelor si a unor tichete, depistarea falsurilor, scrierea de jurnale speciale si personale, nu in cele din urma, insa cel mai util – pentru a copia la examene, teze, lucrari, teste, etc”. Machiavelli ar fi inca o data de acord: scopul trebuie sa scuze mijloacele, in acest caz invizibile pentru profesorul de rand.
Mai vreti si un mod de functionare? “Pixul functioneaza cu cerneala (pasta) invizibila cu ochiul liber. Pasta acestui pix este compusa din culori cu o luminozitate sporita, ce reactioneaza numai la razele de lumina ultravioleta generate de ledul (lampa) aflat la capatul superior. Pentru vederea obisnuita, coala de hartie ramane alba. Dupa ce scrieti textul dorit, intoarceti pixul cu celalalt capat deasupra suprafetei inscriptionate si apasati butonul de aprindere a lampii UV incorporate, pentru a putea citi textul. Textul luminat va aparea in nuante de galben, verde sau albastrui. Pixul a fost testat pe hartie velina alba, hartie de scris de diferite culori, carton de ambalaj, carton lucios alb, piele umana, bancnote lei/euro/dolar”. Deci, unde sa trimitem comanda?
Alte postari citite chiar acum:
“Exmatricularea barbosilor cu copiatoare din viata universitara”
Prezentat ca un produs senzational, cu oferta speciala in cazul unei comenzi en-gros, pixul lui David Copperfield provoaca interes si oprobriu printre tineri. Cel mai vehement e “studentul corect”, care crede ca nu trebuie sa ne mai mire tendinta Romaniei de a forma o generatie de ratati, viitori someri. “In sondaje, rezulta ca circa 90% dintre studentii romani copiaza. In universitatile private proportia tinde spre 98%. In strainatate, daca esti prins copiind, ti se face dosar penal si nu te mai angajeaza nimeni”, crede tanarul.
Asemenea lui, exista alti numerosi sustinatori ai campaniei “Nu copiatului! ”, dintre care insa prea putini sunt dispusi sa marturiseasca daca le-au trecut si lor ocazional fituici prin mana. Cei mai multi dau ca exemplu scolile americane, unde copiatul e atat de rau famat, incat iti piere cheful de-a mai incerca. Un doctorand roman in SUA confirma: “Peste ocean, daca se descopera ca ai folosit intr-o lucrare o idee de-a altuia, fara a pomeni sursa, esti pur si simplu compromis. Despre copiatul grosolan din Romania, nici nu se poate vorbi! E de neconceput”, spune Oana Sabo, aflata la studii in Los Angeles. Prietena ei, ramasa la catedra pe meleaguri romanesti, se arata la fel de intransigenta. “Copiatul este si el un soi de furt, de insusire a ceva ce nu este al tau, mai exact subtilizezi ilegal un produs al gandirii si iti pui falos semnatura sub furtisag.
Studentii sunt cu siguranta foarte ingeniosi in domeniu: de la «furatul» de referate de pe net, pana la cartile xerocopiate cat sa incapa sub palma si la celularul primit de-acasa. Copiatulp e o aberatie a sistemului de invatamant, un copil monstru nascut din insusi pantecele sistemului aflat in convalescenta perpetua”, crede Krista Hajnalka, profesor de engleza la Palatul Copiilor din Arad. Ea este de parere ca subiectele de la examene, formulate intr-o asemenea maniera incat sa nu poata fi gasite in totalitate sau partial la indexul unui manual, in interiorul unor caiete de notite sau in cuprinsul unor culegeri, ar putea descuraja utilizatorii de fituici. “Cine a mai auzit sa se copieze la examenele SAT, TOEFL, IELTS, GRE sau chiar la Cangurul?”, se intreaba retoric profesorul. Pe de alta parte, crede Hajnalka Krista, “atunci cand studentul constiincios, vorbim de cei putini care invata pe bune, merge acasa dupa 6 ore (varianta optimista) de adunat informatii, este aproape imposibil ca el sa fie capabil sa se pregateasca bine la toate materiile. Pentru a avea colectie de note bune in sistemul nostru cantitativ, studentul ar trebui sa faca un efort de memorare sisific. Recurgerea la copiute poate fi un act de autoconservare, la urma urmei.
In momentul in care extemporalele si examenele vor inceta sa evalueze capacitatea de memorare a studentului, si vor testa intregul arsenal cognitiv si creativ al sau, atunci putem sa ne gandim la trecerea la masuri drastice de combatere a artei copiatului: exmatricularea, refuzarea inscrierii elevului la facultate, etc. Dar inainte de asta astept momentul in care va fi exmatriculat sau nu i se vor recunoaste studiile unui tanar pentru ca a copiat sau a cumparat lucrarea de licenta. Un elev de liceu care copiaza la extemporalul de chimie este un rau cu mult mai mic decat studentul la medicina care trece pe bani sau copiat. Iar raul cel mare este Ministrul Sanatatii sau alti Doctor Honoris Causa care traduc carti din literatura de specialitate si «amnezic» isi asaza numele propriu in dreptul numelui autorului. Inainte sa starpim mucosii cu copiute, ar trebui sa ii adulmecam pe barbosii cu copiatoare si sa ii «exmatriculam» din viata noastra universitara pseudo-stiintifica”, concluzioneaza Krista Hajnalka.
