Cum tot ce-i tânăr şi-nflorit apune
Alte postari citite chiar acum:
Îmbătrânind, aşijderea oricare
Virtute, vârstă sau înţelepciune
La vremea ei dă-n floare, apoi piere.
Oricând rosteşte viaţa vreo chemare,
Al nostru suflet, gata de-nnoire,
Cu eroism şi fără de durere
Pătrunde-n lumea cea necunoscută.
În orice început, e-o vrajă peste fire,
Ne apără şi să trăim ne-ajută.
Un spaţiu să schimbăm cu celelalte,
Şi nici o vatră nu ne fie dragă;
Al lumii duh în lanţuri nu ne leagă,
Ci vrea din treaptă-n treaptă să ne salte.
De-om poposi în vreun ungher al vieţii,
Vom picoti sub coaja de rugină;
Doar cel ce-o ia la drum prin valul ceţii
Se mântuie de lene şi rutină.
Şi, cine ştie, chiar şi-a morţii coasă
Noi spaţii largi în faţă ne-o desface,
Chemarea vieţii-n veci de veci nu tace…
Hai, inimă, la drum şi fii voioasă!
