Cei care doresc să bea bere, trebuie să o aleagă pe cea la sticlă şi să fie atenţi ca produsul să respecte legea purităţii germane a berii. Adică să fie făcută numai şi numai din malţ, hamei, drojdie şi apă de calitate. Acum se foloseşte un amestec de acizi amari în loc de hameiul zdrobit. Este la fel de important ca berea să respecte procesul tehnologic, acela lung, cu fermentaţie primară şi secundară. Este indicat ca berea să fie îmbuteliată la sticlă brună pentru că berea se degradează sub influenţa luminii, al radiaţiilor ultraviolete.
De exemplu, în Australia este interzisă ambalarea berii în altfel de sticlă. Nociv este şi PET-ul pentru că berea are o putere de extracţie chiar mai mare decât apa şi se extrag acei xtalaţi, adică ceva cancerigen. Foarte bună este şi berea nefiltrată, care se face la acele manufacturi în Centrul Vechi. Însă este indicat ca bărbatul să nu consume mai mult de 700 de mililitri pe zi, iar femeia să nu depăşească 300!
Cei mai importanți factori în a determina calitatea unei beri este concentrația de alcool, pe care puțini consumatori știu să o interpreteze. Aceasta reprezintă densitatea de substanțe uscate din malțul folosit la fabricarea berii. Așadar, trebuie citită cu atenție eticheta. O bere non-alcoolică sau cu concentrație slabă de alcool are o densitate de cel mult 5%, berea cu un conținut mediu de alcool are o concentrație de până la 12%, în timp ce berea cu un conținut mare are peste 14%.
Alte postari citite chiar acum:
Alt factor important este aspectul. Berea este apreciată după două criterii: culoarea și spuma. După culoare, berea este blondă, brună sau arămie, dar fiecare bere deține o nuanță proprie. O nuanță roșiatică sau verzuie ne indică faptul că avem de a face cu o bere de o calitate îndoielnică.
Spuma trebuie să fie densă și persistentă. Cum se poate determina gradul de densitate și consistența spumei? O bere de calitate superioară trebuie ca, atunci când este turnată în pahar, să aibă o spumă cu o grosime de 3 cm și să se păstreze cel puțin 3 minute. Dacă spuma dispare în momentul în care se suflă asupra acesteia, înseamnă că berea este de calitate slabă. Dacă, după ce bere a fost consumată, pe pereții paharului rămân urme de spumă, atunci berea este una de calitate.
Gustul este un alt aspect imprtant pe care trebuie să-l luăm în considerare atunci când apreciem calitatea unei beri. Pentru a degusta berea, folosim limba, bolta palatină și buzele. Limba ne dă senzația gustului, iar celelalte organe ne indică detalii legate de consistență și temperatură. Gustul specific unei beri rămâne în gură o anumită perioadă după ce băutura a fost consumată. Gustul de bere dulce se simte imediat, în timp ce aroma unei beri amare începe să se simtă mult mai târziu după prima înghițitură.
Temperatura optimă de păstrare a berii trebuie să fie cuprinas între 5 și 10 grade Celsius. La o temperatură foarte scăzută, dar și la temperaturi ridicate, gustul specific și aroma riscă să se piardă. Din acest motiv, berea nu trebuie răcită sau încălzită brusc.
