Pierdută în mulțimea de zâmbete timide ale colegilor mei de facultate, rătăceam prin labirintul culoarelor. Fără să știu ce caut sau unde vreau să ajung, urmăream pașii conturați pe podeaua facultății. La sfârșit de drum m-am lovit de un panou imens pe care scria “Life changing experience”. Ce să mai fie și asta? My life is already changed! Sunt naufragiată într-o mare de priviri, atât de expresive dar care nu-mi spun nimic…
Am vrut să plec, însă o tipă înaltă și simpatică m-a oprit. “Ai auzit de AIESEC?” Ştiam eu ceva… dar nefiind sigură am răspuns că “Nu”. Apoi ea mi-a povestit “cu ce se mănâncă” organizația. Am fost încantată și m-am hotârat să mă înscriu. La urma urmei… ce aveam de pierdut? După câteva sesiuni, 2 interviuri și zeci de “oameni noi” intrați în viața mea, am devenit AIESEC-er. Ce mândrie!!!
Au început proiectele, iar eu m-am decis să intru pe partea de comunicare si PR. Sunt studentă la management şi am terminat un liceu cu profil real. De unde până unde partea de comunicare? Ei bine… mi-am urmat instinctul și nu m-am înșelat!
După ce mi-am ascuțit abilitățile de comunicare într-un proiect adresat copiilor din centrele de plasament, mi s-a oferit șansa de a deveni coordonator al unui al proiect, aflat la cea de-a doua editie, unul în care ar fi trebuit să lucrez cu 80 de copii de clasa a VI-a și o echipă de noua AIESEC-eri, dintre care patru erau internaționali.
Alte postari citite chiar acum:
O provocare pentru mine! Ce aveam să fac? Doar mă visam manager… cum să dau acum înapoi?!
Am spus DA provocării, iar vara mea s-a transformat într-un cor de râsete de copil, acompaniate de grijile legate de sesiuni si traineri, de sedințe și bineînțeles de alte zeci de prieteni noi! Vă dați seama? Nouă oameni conduși de mine, 80 de participanți. Sunt dirijor iar muzica pe care o creez mă umple de fericire! Şi când mă gândesc că acum câteva luni rătăceam pe coridoare și consideram asta o provocare…
Navig pe aceeași mare, însă taina culoarelor am învăţat-o deja. Întâlnesc o altă mulțime de zâmbete și priviri, însă de data asta știu să le citesc. Văd o studentă urmând pașii de pe podeaua facultății, este atât de pierdută și dezorientată:
“Ai auzit de AIESEC?” îi spun. Răspunsul ei e “Nu” . Oare acum ce va urma?
Mădălina Buzea.
