Gelozia stapaneste, iar tu, sclavul ei, te supui voit. Gelozia este intr-adevar o boala grea. Incurabila chiar.
De ce apare gelozia? Suntem oare cu totii gelosi, macinati de acest sentiment care ne face rau atat noua cat si partenerilor nostri? Ei de ce nu sunt gelosi? Sau… sunt?
Se zice ca, daca nu esti gelos nu iubesti. Este cred, o vorba aruncata in vant ce are ca scop principal justificarea greselilor ce deriva din aceasta boala.
Gelozia pune stapanire la modul grotesc pe sufletul omului
Inima devine o perla inchisa care se vrea a fi tinuta la adapost. Gelozia este antidotul perfect al dragostei si, desi realizam asta, nu ne putem abtine. Gelozia e mai puternica decat vointa omului.
Gelozia ne arunca in delir
Gelozia creaza himere iar noi, ahtiati dupa rau si iscodii, ne incredem in ele cu riscul de a pierde ceea ce este real si palpabil. Gelozia faureste o alta identitate de-a noastra si ne obliga sa o afisam numai pe acesta. Si, la un moment dat ajungem sa ne obisnuim cu acest eu, altul decat cel adevarat.
Gelozia deriva din posesivitate, este o ramura de-a ei
Ne place sa avem totul sub control, sa stim tot. La randul nostru am vrea ca nimeni sa nu ne invadeze intimitatea. Dam gelozie si cerem incredere. Cand ni se cere socoteala ne rafuim. Nu datoram nimanui nicio explicatie. Si totusi noi le pretindem.
De ce totusi suntem gelosi?
