E-urile sunt substanţe care se folosesc la prepararea unor produse în scopul ameliorării calităţii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare ( Monitorul Oficial al României, Anul XI, Nr. 268/1999, pagina 13).
În istoria alimentară a diferitelor civilizaţii nu găsim E-urile . Ele sunt invenţia secolului XX.
Definiţia oficială redată mai sus este ambiguă şi plină de omisiuni: Ce fel de substanţe – naturale sau de sinteză? De ce să ameliorezi calitatea? Care calitate – organoleptică sau
nutritivă? Ce este acea tehnologie avansată? Au sau nu au reacţii adverse? Dacă au sau dacă nu se ştie dacă au, de ce se folosesc, totuşi?
Majoritatea E-urilor are o istorie şi o existenţă identică: când se lansează pe piaţă se spune că nu sunt nocive şi se dă o lege în sensul acesta. După câţiva ani se demonstrează că sunt nocive şi se dă o altă lege care să le interzică.
E-urile nu au fost niciodată cerute de populaţie; ele au fost oferite şi majoritatea oamenilor le mănâncă fără să se întrebe ce este cu ele. Din cauză că nu se întreabă, producătorii
le oferă din nou. S-a născut o adevărată şi foarte rentabilă industrie mondială a E-urilor, care vinde în cantităţi enorme (20 mld. $ anual).
Concluzia care se impune: nu consumaţi alimente cu E-uri, căci vă vor fi date mereu. Refuzaţi să le cumpăraţi şi ei nu le vor mai produce.
