E-urile sunt substanţe care se folosesc la prepararea unor produse în scopul ameliorării calităţii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare ( Monitorul Oficial al României, Anul XI, Nr. 268/1999, pagina 13).
În istoria alimentară a diferitelor civilizaţii nu găsim E-urile . Ele sunt invenţia secolului XX.
Definiţia oficială redată mai sus este ambiguă şi plină de omisiuni: Ce fel de substanţe – naturale sau de sinteză? De ce să ameliorezi calitatea? Care calitate – organoleptică sau
nutritivă? Ce este acea tehnologie avansată? Au sau nu au reacţii adverse? Dacă au sau dacă nu se ştie dacă au, de ce se folosesc, totuşi?
Alte postari citite chiar acum:
Majoritatea E-urilor are o istorie şi o existenţă identică: când se lansează pe piaţă se spune că nu sunt nocive şi se dă o lege în sensul acesta. După câţiva ani se demonstrează că sunt nocive şi se dă o altă lege care să le interzică.
E-urile nu au fost niciodată cerute de populaţie; ele au fost oferite şi majoritatea oamenilor le mănâncă fără să se întrebe ce este cu ele. Din cauză că nu se întreabă, producătorii
le oferă din nou. S-a născut o adevărată şi foarte rentabilă industrie mondială a E-urilor, care vinde în cantităţi enorme (20 mld. $ anual).
Concluzia care se impune: nu consumaţi alimente cu E-uri, căci vă vor fi date mereu. Refuzaţi să le cumpăraţi şi ei nu le vor mai produce.
Tags: alimentatie Sfaturi
